3 Decembrie, 2016

Transferul de bunuri în Codul fiscal şi practica CJUE

Transferul tuturor activelor sau al unei părţi a acestora, efectuat cu ocazia transferului de active sau, după caz, şi de pasive, indiferent dacă este realizat ca urmare a vânzării sau ca urmare a unor operaţiuni precum divizarea, fuziunea ori ca aport în natură la capitalul unei societăţi, nu constituie livrare de bunuri dacă primitorul activelor este o persoană impozabilă. Primitorul activelor este considerat a fi succesorul cedentului în ceea ce priveşte ajustarea dreptului de deducere prevăzută de lege.

Normele de aplicare a art. 128 alin. (7) din Codul fiscal, citat mai sus, urmează să fie modificate de la 1 ianuarie 2013, prin efectul Hotărârii Guvernului nr. 1071/2012, publicată în Monitorul oficial nr. 753 din 8 noiembrie 2012. În viitoarea redactare se precizează, astfel, că transferul de active prevăzut la art. 128 alin. (7) din Codul fiscal este un transfer universal de bunuri şi/sau servicii, acestea nemaifiind tratate individual, ci ca un tot unitar la persoana impozabilă cedentă, indiferent dacă este un transfer total sau parţial de active.

Se consideră transfer parţial de active, în sensul art. 128 alin. (7) din Codul fiscal, transferul tuturor activelor sau al unei părţi din activele investite într-o anumită ramură a activităţii economice, dacă acestea constituie din punct de vedere tehnic o structură independentă, capabilă să efectueze activităţi economice separate, indiferent dacă este realizat ca urmare a vânzării sau ca urmare a unor operaţiuni precum divizarea, fuziunea ori ca aport în natură la capitalul unei societăţi.

De asemenea, se consideră că transferul parţial are loc şi în cazul în care bunurile imobile în care sunt situate activele transferate de cedent nu sunt înstrăinate, ci realocate altor ramuri ale activităţii aflate în uzul cedentului. Simplul transfer al unor active nu garantează posibilitatea continuării unei activităţi economice în orice situaţie.

Pentru ca o operaţiune să poată fi considerată transfer de active, în sensul art. 128 alin. (7) din Codul fiscal, primitorul activelor trebuie să intenţioneze să desfăşoare activitatea economică sau partea din activitatea economică care i-a fost transferată, şi nu să lichideze imediat activitatea respectivă şi, după caz, să vândă eventualele stocuri.

Primitorul activelor are obligaţia să transmită cedentului o declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte îndeplinirea acestei condiţii. Pentru calificarea unei activităţi ca transfer de active nu este relevant dacă primitorul activelor este autorizat pentru desfăşurarea activităţii care i-a fost transferată sau dacă are în obiectul de activitate respectiva activitate.

Practica CJUE

În acest sens a fost pronunţată Hotărârea Curţii Europene de Justiţie în Cazul C-497/01 – Zita Modes, Hotărârea Curţii (camera a cincea) din data de 27 noiembrie 2003 în cauza introdusă de reclamanta Zita Modes Sàrl împotriva pârâtei Administration de l’enregistrement et des domaines. Dosarul adus la Curtea de Justiţie  a Uniunii Europene l-a constituit cererea pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare, cerere adresată Curţii de Tribunalul din Luxemburg.

În sumarul privind încheierea pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene la întrebările preliminare ce i-au fost adresate se arată că Articolul 5 paragraful (8) din Directiva a VI-a nr. 388 din 1977 trebuie interpretat în sensul că, dacă un stat membru se foloseşte de dreptul, acordat de prima frază din acest paragraf, pentru a considera că, în scopuri de TVA, nu se poate vorbi de o livrare de bunuri în cazul transferării unei universalităţi de bunuri, această regulă a nontransferului se aplică – sub rezerva aplicării în condiţiile prevăzute de cea de-a doua frază din acelaşi paragraf – la orice transfer de active sau la transferul unei părţi autonome a unei înteprinderi, cuprinzând elemente corporale şi, după caz, necorporale care, împreună, constituie o întreprindere susceptibilă să desfăşoare o activitate economică independentă.

Beneficiarul transferului trebuie, totodată, să aibă drept scop exploatarea activelor sau a părţii de întreprindere astfel transferate şi nu doar simpla lichidare a activităţii în cauză, şi, după caz, vânzarea stocurilor.

În schimb, dispoziţiile citate nu impun ca, înainte de transfer, beneficiarul să exercite acelaşi tip de activitate economică cu cedentul.

Pe de altă parte, dispoziţiile de referinţă nu permit ca statul membru să limiteze aplicarea acestei reguli a nontransferului numai la transmiterea totalităţii bunurilor al căror beneficiar deţine o autorizaţie pentru activitatea economică pe care această universalitate îi permite să o exercite.

Documentar

Articolul 5 din Directiva a VI-a 388/77/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, publicată în Jurnalul Oficial nr. L 145/1977

ART. 5 Livrarea de bunuri

(1) “Livrare de bunuri” înseamnă transferul dreptului de a dispune de bunuri corporale în calitate de proprietar.

(2) Curentul electric, gazul, energia termică, refrigerarea şi alte asemenea utilităţi sunt considerate bunuri corporale.

(3) Statele membre pot considera bunuri corporale următoarele:

(a) anumite tipuri de participaţii la bunuri imobile;

(b) drepturile in rem care îi conferă titularului dreptul de a utiliza bunuri mobile;

(c) acţiunile sau participaţii echivalente cu acţiunile care îi conferă deţinătorului, de jure sau de facto, drepturi de proprietate sau de posesie asupra unor bunuri imobile sau asupra unei părţi a acestora.

(4) Se consideră livrări în sensul alineatului (1) şi următoarele:

(a) transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri contra unei plăţi compensatorii în urma unei comenzi a unei autorităţi publice sau făcute în numele acesteia sau conform legii;

(b) predarea efectivă a bunurilor, în temeiul unui contract de locaţie de bunuri pe o anumită perioadă sau de vânzare a bunurilor în rate, care prevede că în cazul unei evoluţii normale, dreptul de proprietate este transferat cel târziu în momentul achitării ultimei rate;

(c) transferul bunurilor în temeiul unui contract în baza căruia se achită un comision la achiziţionare sau la cumpărare.

(5) Statele membre pot considera livrări, în sensul alineatului (1), următoarele:

(a) livrările din cadrul unui contract în baza căruia lucrările se realizează cu materialul clientului, adică livrarea unor bunuri mobiliare realizate sau asamblate de către contractant din materialele sau obiectele care i-au fost încredinţate de către client în acest scop, efectuată de contractant către clientul său, indiferent dacă contractantul a furnizat sau nu o parte din materialele utilizate;

(b) predarea anumitor lucrări de construcţii.

(6) Utilizarea, de către persoane plătitoare de impozit, a bunurilor care constituie active folosite în activitatea acestora în folosul propriu sau utilizarea acestora în folosul personalului acestora, sau cesionarea acestora în mod gratuit sau folosirea lor în alte scopuri decât cele de activitate, dacă

taxa pe valoarea adăugată pe bunurile în cauză sau pe componente ale acestora a fost integral sau parţial deductibilă, sunt tratate ca livrări cu titlu oneros. Totuşi, nu se tratează în acest mod utilizarea acestor bunuri în scopul oferirii de mostre sau cadouri de mică valoare pentru îndeplinirea scopurilor activităţii persoanei plătitoare de impozit.

(7) Statele membre pot considera livrări cu titlu oneros următoarele:

(a) folosirea de către o persoană plătitoare de impozit, pentru îndeplinirea scopurilor activităţii sale, a bunurilor produse, construite, extrase, prelucrate, achiziţionate sau importate în cadrul activităţii sale, dacă taxa pe valoarea adăugată pe aceste bunuri nu ar fi deductibilă în totalitate dacă bunurile ar fi achiziţionate de la o altă persoană plătitoare de impozit;

(b) utilizarea unor bunuri de către o persoană plătitoare de impozit într-o tranzacţie neimpozabilă dacă taxa pe valoarea adăugată pe aceste bunuri devine deductibilă, în totalitate sau în parte, la achiziţionarea sau la folosirea acestora în conformitate cu litera (a);

(c) cu excepţia cazurilor menţionate la alineatul (8), păstrarea bunurilor de către o persoană plătitoare de impozit sau de către succesorii acesteia la încetarea desfăşurării unei activităţi economice impozabile de către persoana respectivă, dacă taxa pe valoarea adăugată pe aceste bunuri devine deductibilă, în totalitate sau în parte, la achiziţionarea sau la folosirea acestora în conformitate cu litera (a).

(8) În cazul unui transfer, efectuat cu titlu oneros sau nu, sau ca contribuţie la o societate, al totalităţii activelor sau al unei părţi din acestea, statele membre pot considera că nu a avut loc nici o livrare de bunuri şi, în acest caz, beneficiarul este considerat succesorul persoanei care a efectuat transferul. Dacă este cazul, statele membre pot lua măsurile necesare pentru a preveni denaturarea concurenţei atunci când beneficiarul nu este în totalitate pasibil de plata impozitului.

Despre autor  ⁄ Mihai Sintescu

Mihai Sintescu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu