26 Iulie, 2017

Totul despre actele administrativ fiscale (II)

Interpretarea şi aplicarea corectă a numeroase prevederilor legale depinde, decisiv în unele cazuri, de faptul dacă noţiunile din cuprinsul acestora sunt folosite cu sensului şi conţinutul „în litera şi spiritul legii”, adică cu înţelesul avut în vedere de legiuitor când a elaborat reglementările respective.

Edificator în acest sens este şi noţiunea de „act administrativ fiscal”. Insuficienta cunoaştere a sensului şi conţinutului noţiunii de „act administrativ fiscal” şi/sau interpretarea şi aplicarea greşită a înţelesului acesteia a condus şi conduce, în frecvente cazuri, la grave erori în aplicarea unor importante prevederi legale, precum în stabilirea datei de la care începe termenul de prescripţie fiscală, generând serioase prejudicii unui număr foarte mare de contribuabili.

Aceste grave erori au fost şi sunt generate (din anul 2004, de la aplicarea art. 91 şi art. 23 din O.G. nr. 92/2003) şi de faptul că se confundă (1) „baza de impozitare” şi „momentul în care s-a constituit baza de impozitare” cu (2) „actul administrativ fiscal” şi „momentul în care s-a emis actul administrativ fiscal ”.


***


 5. TITLUL DE CREANŢĂ


Titlurile de creanţă” sunt [1] actele prin care se stabileşte şi se individualizează obligaţia de plată privind creanţele fiscale [2], întocmit de organele competente, constând în:

a) decizia de impunere;

b) declaraţia fiscală;

c) decizia referitoare la obligaţii de plată accesorii;

d) declaraţia vamală;

e) decizia prin care se stabilesc şi se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele şi alte sume care se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile;

f) procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligaţiile privind plata amenzilor contravenţionale;

g) decizia de atragere a răspunderii solidare (a persoanelor prevăzute la art. 28 din O.G. nr. 92/2003, care răspund solidar cu debitorul) emisă potrivit art. 28 din O.G. nr. 92/2003;

h) ordonanţa procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanţei judecătoreşti ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte, în cazul creanţelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanţa judecătorească.

Răspunderea solidară a debitorului cu persoanele prevăzute la art. 27 din O.G. nr. 92/2003, stabilită potrivit art. 28 din această ordonanţă, se face printr-o decizie, care constituie „titlu de creanţă privind obligaţia la plată a persoanei răspunzătoare”, care va cuprinde următoarele elemente [3]:

a) denumirea organului fiscal emitent;

b) data la care a fost emis şi data de la care îşi produce efectele;

c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz;

d) obiectul actului administrativ fiscal;

e) motivele de fapt;

f) temeiul de drept;

g) numele şi semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;

h) ştampila organului fiscal emitent;

i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi organul fiscal la care se depune contestaţia;

j) menţiuni privind audierea contribuabilului;

k) codul de identificare fiscală a persoanei răspunzătoare, obligată la plata obligaţiei debitorului principal, precum şi orice alte date de identificare;

l) numele şi prenumele sau denumirea debitorului principal; codul de identificare fiscală; domiciliul sau sediul acestuia, precum şi orice alte date de identificare;

m) cuantumul şi natura sumelor datorate;

n) termenul în care persoana răspunzătoare trebuie să plătească obligaţia debitorului principal;

o) temeiul legal şi motivele în fapt ale angajării răspunderii.

Răspunderea se stabileşte atât pentru obligaţia fiscală principală, cât şi pentru accesoriile acesteia.

Titlu de creanţă privind obligaţia la plată a persoanei răspunzătoare” se comunică persoanelor obligate la plată.

Pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale şi pentru obligaţiile fiscale accesorii, stabilite prin „titlurile de creanţă privind obligaţia la plată a persoanei răspunzătoare”, termenul de plată se stabileşte în funcţie de data comunicării acestora, astfel [4]:

a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1 – 15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare;

b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16 – 31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.

Titlul de creanţă
comunicat potrivit prevederilor O.G. nr. 92/2003 poate fi atacat în condiţiile legii [5].

Procesele-verbale cu rezultatele verificărilor, dispuse de organele de urmărire penală, şi efectuate de organelor fiscale, nu constituie titlu de creanţă fiscală [6].

Sumele plătite, de un debitor, fără existenţa unui titlu de creanţă, se restituie, la cererea acestuia [7].


6. „TITLUL EXECUTORIU” [8]

 
Executarea silită începe prin emiterea, de către organul fiscal, a unui „titlu executoriu” şi a unei „somaţii”, începând chiar cu prima zi de restanţă la plată a unei creanţe/obligaţii fiscale.

Titlul executoriu
şi somaţia fiscală se emit numai dacă sunt îndeplinite două condiţii:

1) există un înscris care să ateste existenţa creanţei bugetare;

2) creanţa fiscală este certă şi exigibilă.

În baza art. 141 şi 145 din O.G. nr. 92/2003, organul fiscal emite „somaţia” şi „titlul executoriu” prin care înştiinţează contribuabilul cu sumele de plată cu care figurează în evidenţa sa fiscală, pentru care s-a început executarea silită în temeiul „titlului executoriu” şi a „somaţiei” emise, anexate la adresa de înaintare.

Cu excepţia cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absenţa unui titlu de creanţă în baza căruia se stabilesc, în condiţiile legii, creanţe fiscale principale sau accesorii.

Titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege
sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.

Modificarea titlului de creanţă atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.

Titlul executoriu
emis de organul de executare va conţine următoarele:

a) denumirea organului fiscal emitent;

b) data la care a fost emis şi data de la care îşi produce efectele;

c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz;

d) obiectul actului administrativ fiscal;

e) motivele de fapt;

f) temeiul de drept;

g) numele şi semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;

h) ştampila organului fiscal emitent;

i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi organul fiscal la care se depune contestaţia;

j) menţiuni privind audierea contribuabilului;

k) codul de identificare fiscală;

l) domiciliul fiscal al contribuabilului, precum şi orice alte date de identificare a acestuia;

m) cuantumul şi natura sumelor datorate şi neachitate;

n) temeiul legal al puterii executorii a titlului.

Pentru debitorii obligaţi în mod solidar la plata creanţelor fiscale se va întocmi un singur titlu executoriu.

Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creanţe fiscale, se transmit în termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silită, potrivit legii, organelor prevăzute la art. 136 din O.G. nr. 92/2003.

Netransmiterea proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor în termen de 90 de zile de la emiterea de către organele competente atrage anularea acestora prin decizie de către conducătorul organului emitent.

Conducătorul organului emitent al titlului executoriu are obligaţia emiterii deciziei de imputare a contravalorii contravenţiei personalului care se face vinovat de întârziere.

Decizia de imputare se comunică de către organul emitent persoanei vinovate, care trebuie să achite contravaloarea contravenţiei în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei.

La expirarea acestui termen, „decizia de impunere” (care este un „titlu de creanţă), devine „titlu executoriu”.

Contravaloarea contravenţiei înscrise în decizia de imputare se face venit la bugetul de stat sau bugetul local căruia i se datora, potrivit legii, amenda contravenţională.

Termenul de 90 de zile se prelungeşte cu perioada scursă în procedura de contestare a proceselor-verbale de constatare a contravenţiei.

În cazul în care titlurile executorii emise de alte organe decât cele prevăzute la art. 33 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 nu cuprind unul dintre următoarele elemente: numele şi prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnătura organului care l-a emis şi dovada comunicării acestora, organul de executare va restitui de îndată titlurile executorii organelor emitente.
În cazul în care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de către un alt organ, organul de executare îi va confirma primirea, în termen de 30 de zile.

Instituţiile publice finanţate total sau parţial de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz, care nu au organe de executare silită proprii, transmit titlurile executorii privind venituri ale bugetului general consolidat, spre executare silită, organelor fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul din care sunt finanţate instituţiile publice.

Instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, care nu au organe proprii de executare silită, pot transmite titlurile executorii privind venituri proprii organelor fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sau, după caz, organelor fiscale ale unităţilor administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor.

Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat sau la bugetul local, după caz.

Instituţiile publice finanţate total sau parţial de la bugetul local, care nu au organe de executare silită proprii, transmit titlurile executorii privind venituri ale bugetului local, spre executare silită, organelor fiscale ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul local.

Hotărârea judecătorească de menţinere a popririi
constituie titlu executoriu, iar organul de executare poate începe executarea silită a terţului poprit în baza acesteia, în condiţiile art. 150 din O.G. nr. 92/2003.

Procesul-verbal
cu suma reprezentând diferenţa de preţ din adjudecarea bunului la licitaţia organizată de organele fiscale şi/sau cheltuielile prilejuite de o nouă licitaţie, stabilite de organul de executare,  constituie titlu executoriu potrivit art. 164 din O.G. nr. 92/2003.

Procesul-verbal cu suma cheltuielilor cu executarea silită
stabilită de organul de executare, constituie titlu executoriu potrivit art. 168 O.G. nr. 92/2003.

Prin pct. 136.1 – 136.4 din Normele metodologice de aplicare a art. 136 (devenit art. 141, după republicarea din anul 2007) din O.G. nr. 92/2003 se prevede:

1. Titlul executoriu se întocmeşte de organul de executare pentru fiecare tip de creanţă fiscală reprezentând impozite, taxe, contribuţii, alte venituri bugetare, precum şi accesoriile acestora.

În cazul în care există debitori care răspund solidar pentru aceeaşi creanţă fiscală, organul de executare competent emite un singur titlu executoriu, făcând menţiune despre numele şi prenumele sau denumirea tuturor debitorilor.

2. Titlurile executorii se transmit printr-o adresă, care trebuie să cuprindă:

a) denumirea completă a emitentului;

b) temeiul legal al transmiterii titlului executoriu spre executare;

c) numele şi prenumele sau denumirea debitorului;

d) domiciliul sau sediul debitorului;

e) alte elemente de identificare a acestuia: seria şi numărul actului de identitate sau, după caz, codul de identificare fiscală etc.;

f) natura debitului şi suma de plată;

g) alte informaţii necesare încasării creanţelor fiscale prin executare silită: bunuri urmăribile, surse de venituri, depozite bancare etc.

3. Atunci când este cazul, împreună cu titlurile executorii se vor transmite şi copii certificate de pe procesele-verbale de ducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii.

Prin „Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.438 din 21 august 2009 pentru aprobarea modelelor unor formulare utilizate în domeniul colectării creanţelor fiscale”, publicat în Monitorul Oficial  nr. 590 din 25 august 2009, sunt aprobate modelele, precum şi caracteristicile de tipărire, modul de difuzare, utilizare şi păstrare ale următoarelor formulare:

1. Titlul executoriu, prevăzut în anexa nr. 1;

2. Somaţia, prevăzută în anexa nr. 2;

3. Decizie referitoare la obligaţiile de plată accesorii, prevăzută în anexa nr. 3;

4. Înştiinţare privind stingerea creanţelor fiscale, prevăzută în anexa nr. 4;

5. Adresă de înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor băneşti, prevăzută în anexa nr. 5;

6. Adresă de înştiinţare privind înfiinţarea popririi asupra disponibilităţilor băneşti, prevăzută în anexa nr. 6;

7. Decizie de ridicare a măsurilor de executare silită asupra disponibilităţilor băneşti, prevăzută în anexa nr. 7.

În formularul [9] de titlu executoriu, prevăzut prin OpANAF nr. 1.438/2009, este înscris:

1. Unitatea fiscală emitentă. Se menţionează denumirea organului fiscal emitent al somaţiei (somaţie care constituie „act administrativ fiscal”), str., nr., localitatea, dosar de executare nr.

2. Contribuabilul: cod de identificare fiscală, str., nr., bl., sc., et., ap., sectorul, localitatea, judeţul, cod poştal.

3. Titlul executoriu, nr., data. În titlul executoriu se înscriu toate creanţele fiscale neachitate la scadenţă, precum şi accesoriile aferente acestora, stabilite în condiţiile legii.

4. Natura obligaţiei fiscale. Se precizează denumirea creanţei fiscale principale: impozit, taxă, contribuţie, amendă sau alte sume datorate bugetului general consolidat ori a creanţei fiscale accesorii.

5. Documentul prin care s-a evidenţiat suma de plată. Se menţionează: denumirea documentului, numărul, data şi emitentul.

6. Termenul legal de plată sau perioada pentru care au fost calculate majorări de întârziere.

7. Cuantumul sumei datorate, în lei.

8. Data emiterii.

9. Conducătorul organului de executare: nume şi prenume.

10. Precizarea că „Document editat prin sistemul informatic este valabil fără semnătură şi ştampilă, conform prevederilor Ordinului ministrului economiei şi finanţelor nr. 1.364/2007 privind emiterea prin intermediul mijloacelor informatice a unor acte administrative.”

În titlul executoriu se precizează:

„Întrucât a expirat scadenţa/termenul de plată a obligaţiilor fiscale înscrise în document, prin care s-a stabilit sau individualizat suma de plată, a fost emis prezentul înscris care constituie titlu executoriu în temeiul art. 141 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Împotriva prezentului înscris se poate introduce contestaţie la instanţa judecătorească competentă, în termen de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoştinţă, în conformitate cu prevederile art. 172 şi 173 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, când urmează să se ia măsuri de executare silită nu este obligatorie audierea contribuabilului.”
7. SOMAŢIA
 
Executarea silită începe prin emiterea, către contribuabili, de către organele fiscale, a unei „somaţii” şi a unui „titlu executoriu”, pe cât posibil începând chiar cu prima zi de restanţă la plată a unei creanţe/obligaţii fiscale.

Somaţia
fiscală şi titlul executoriu se emite numai dacă sunt îndeplinite două condiţii:

1) există un înscris care să ateste existenţa creanţei bugetare;

2) creanţa fiscală este certă şi exigibilă.

În baza art. 145 din O.G. nr. 92/2003, organul fiscal emite „somaţia” şi „titlul executoriu” prin care înştiinţează contribuabilul cu sumele de plată cu care figurează în evidenţa sa fiscală, pentru care s-a început executarea silită în temeiul „titlului executoriu” şi a „somaţiei” emise, anexate la adresa de înaintare.

În formularul [10] de somaţie, prevăzut prin OpANAF nr. 1.438/2009, este înscris:

1. Unitatea fiscală emitentă. Se menţionează denumirea organului fiscal emitent al somaţiei (somaţie care constituie „act administrativ fiscal”), str., nr., localitatea, dosar de executare nr.

2. Contribuabilul: cod de identificare fiscală, str., nr., bl., sc., et., ap., sectorul, localitatea, judeţul, cod poştal.

3. Natura obligaţiei fiscale: se precizează denumirea creanţei fiscale principale: impozit, taxă, contribuţie, amendă sau alte sume datorate bugetului general consolidat ori a creanţei fiscale accesorii.

4. Titlul executoriu, nr., data; în cazul în care s-au emis mai multe titluri executorii, se vor indica pentru toate numărul şi data emiterii.

5. Cuantumul sumei datorate.

8. Data emiterii.

9. Conducătorul organului de executare: nume şi prenume.

10. Precizarea că „Documentul editat prin sistemul informatic este valabil fără semnătură şi ştampilă, conform prevederilor Ordinului ministrului economiei şi finanţelor nr. 1.364/2007 privind emiterea prin intermediul mijloacelor informatice a unor acte administrative.”

11. În somaţie se precizează:

„Dacă în termen de 15 zile de la primirea prezentei somaţii nu veţi achita sumele menţionate pentru care termenul legal de plată a expirat sau nu veţi face dovada stingerii acestora, în baza prevederilor art. 145 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se va proceda la continuarea măsurilor de executare silită.

Toate cheltuielile ocazionate de stingerea sumelor menţionate mai sus, exclusiv cele generate de comunicarea acestei somaţii prin poştă, vor fi suportate de către dumneavoastră.

Împotriva prezentului înscris se poate introduce contestaţie la instanţa judecătorească competentă, în termen de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoştinţă, în conformitate cu prevederile art. 172 şi 173 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, când urmează să se ia măsuri de executare silită nu este obligatorie audierea contribuabilului”.

Somaţia este reglementată prin următoarele acte normative:

1.Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă”, publicată în Monitorul Oficial  nr. 485 din 15 iulie 2010, în vigoare începând cu 15 februarie 2013. A se vedea art.: 667; 668; 714; 743; 761; 838; 1.008; 1.051.

Prin art. 83 din Legea nr. 134/2010 a fost abrogată, începând cu 15 februarie 2013, „Ordonanţa Guvernului nr. 5 din 19 iulie 2001 privind procedura somaţiei de plată”, în vigoare pe perioada 15 august 2001 – 14 februarie 2013.

2.Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală”, publicată în Monitorul Oficial  nr. 863/2005, în vigoare începând cu 1 ianuarie 2004, art. 145, prin care se prevede.

Art. 145. Somaţia

(1) Executarea silită începe prin comunicarea somaţiei. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somaţiei nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somaţia este însoţită de un exemplar al titlului executoriu.

(2) Somaţia cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: numărul dosarului de executare; suma pentru care se începe executarea silită; termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, precum şi indicarea consecinţelor nerespectării acesteia.”

3.Hotărârea Guvernului nr. 1.050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală”, publicată în Monitorul Oficial  nr. 651/2004.

În H.G. nr. 1.050/2004, somaţia este reglementată în art. 140, fără a avea Norme metodologice de aplicare (art. 140, din forma iniţială a O.G. nr. 92/2003, a devenit art. 145, după republicarea din anul 2007).


8. Despre câteva aspecte practice


Reamintim faptul că persoanele fizice care obţin venituri din activităţi independente, cedarea folosinţei bunurilor, activităţi agricole, transferul titlurilor de valoare, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor închise, operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, sunt obligate să depună, după încheierea fiecărui an fiscal, formularul 200Declaraţie privind veniturile realizate din România.

Formularul 200 „Declaraţie privind veniturile realizate din România” este documentul prin care contribuabilul:

1) îşi stabileşte, în condiţiile legii, creanţele fiscale principale şi/sau accesorii;

2) comunică aceste creanţe fiscale organului fiscal, în termenul legal;

3) îşi asumă întreaga răspundere pentru legalitatea determinării acestora.

Formularul 200 „Declaraţie privind veniturile realizate din România”, până la termenul legal de plată, constituie „titlu de creanţă fiscală”.

Începând cu prima zi în care o
creanţă fiscală este trecută la „restanţe la plată”, această declaraţie devinetitlu executoriu”.

Deci, titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.

Altfel spus, „ceea ce este declarat ca fiind datorat”, până la expirarea termenului de plată prevăzut de lege constituie „titlu de creanţă”.

Începând cu prima zi în care „ceea ce a fost declarat ca fiind datorat” a fost trecute la „restanţe la plată”, această declaraţie devine „titlu executoriu”.

Titlul de creanţă
stă la baza emiterii titlului executoriu.

Nici un titlu executoriu nu se poate emite în absenţa unui titlu de creanţă.

În nicio condiţie şi sub nicio formă nu se poate trece la încasarea unei obligaţii fiscale dacă nu există un document prin care aceasta să fie stabilită).

Titlul de creanţă
se comunică persoanei obligate la plată şi poate fi atacat în condiţiile legii.

Modificarea titlului de creanţă atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.

Pe baza (1) datelor din declaraţiile depuse de contribuabili, şi (2) a celorlalte date pe care le deţin unităţile fiscale (precum cele din actele de control etc.), organul fiscal stabileşte „creanţele fiscale” ale contribuabilului, înscrise şi în formularul 250Decizie de impunere anuală pentru veniturile realizate din România de persoanele fizice”, care se transmite şi contribuabilului în termenul prevăzut de lege.

Formularul 250 se utilizează la stabilirea, de către organul fiscal, a diferenţelor de impozit anual de regularizat, adică a sumelor care mai trebuie plătite sau a celor care trebuie să fie restituite de la buget, în conformitate cu informaţiile din
Declaraţia 200 depusă de contribuabil şi cu datele administraţiei fiscale.

De la data la care creanţa fiscală este scadentă (prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege), formularul 250 „Decizie de impunere anuală pentru veniturile realizate din România de persoanele fizice” devine titlului executoriu.

Actele emise de organele fiscale prin care se stabilesc obligaţiile fiscale (precum titlurile de creanţă; titlurile executorii; deciziile de impunere; declaraţiile fiscale; declaraţii vamale; somaţiile etc.) constituie „acte administrativ fiscal”.

» Citeşte prima parte a articolului AICI.


[1] Conform art. 110 din O.G. nr. 92/2003.

[2] Pentru noţiunile „creanţe fiscale” şi „obligaţii fiscale” a se vedea articolul, elaborat de subsemnatul, intitulat „Creanţe fiscale – obligaţii fiscale”.

[3] A se vedea art. 27, 28 şi 43 din O.G. nr. 92/2003.

[4]  A se vedea art. 28 şi 111 din O.G. nr. 92/2003.

[5] A se vedea, spre exemplu, alin. (6) al art. 28 din O.G. nr. 92/2003.

[6] A se vedea art. 2331 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003.

[7] A se vedea art. 117 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003.

[8] A se vedea art. 141 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003.

[9] A se vedea „Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.438 din 21 august 2009 pentru aprobarea modelelor unor formulare utilizate în domeniul colectării creanţelor fiscale”, publicat în Monitorul Oficial  nr. 590 din 25 august 2009.

[10] A se vedea „Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.438 din 21 august 2009 pentru aprobarea modelelor unor formulare utilizate în domeniul colectării creanţelor fiscale”, publicat în Monitorul Oficial  nr. 590 din 25 august 2009.

Actele normative menţionate în acest articol pot fi consultate pe Lege5.ro - noul soft de documentare legislativă realizat de Indaco Systems.

Despre autor  ⁄ Grigorie Lăcriţa

Este evaluator în specialitatea evaluare economică şi financiară a întreprinderilor şi expert contabil, membru al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România. Cercetător de prestigiu şi profund cunoscător al fiscalităţii în practică, dr. N. Grigorie – Lăcriţa a încheiat şi executat mai multe contracte de cercetare ştiinţifică cu diferiţi agenţi economici din ţară şi străinătate, pe probleme de interes major, soluţiile oferite fiind susţinute de aceştia, de organizaţiile lor patronale şi sindicale, în îmbunătăţirea anumitor prevederi legale.

Comentarii

  • Răspunde
    VASILE
    mai 6 2014

    Buna ziua.
    In urma controlului Curtii de Conturi , s-a dispus recuperarea prejudiciului, reprezentand penalitati pentru constructorul care nu a executat lucrarile in termenul prevazut in contractul de lucrari si actele aditionale. In baza deciziei Curtii de CONTURI, serv contabilitate a inregistrat suma ,s-a facut adresa constructorului prin care s-a comunicat suma reprezentand penalitatile,acesta nu a raspuns in nici un mod, dupa aproximativ 60 zile , i-a fost trimisa instiintare de plata pentru suma respectiva, la care constructorul nu a raspuns, desi a confirmat de primirea instiintarii.Dupa 33 zile a fost intocmita somatia de plata si titlul executoriu si trimise cu confirmare de primire,
    Va adresez urmatoarea intrebare daca aveti amabilitatea sa imi raspundeti:
    – In temeiul OG nr. 92/2003,art.141 alin(1^2) ,, Executarea silita a creantelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale se efectueaza in baza hotararii hudecatoresti sau a altui inscris care potrivit legii, constituie titlul executoriu”avand in vedere ca nu a fost contestata INSTIINTAREA DE PLATA, pot solicita instantei sa pronunte o hotarare judecatoreasca care sa constituie titlul executoriu si sa incuviinteze executarea silita?
    Va multumesc!

  • Răspunde
    VASILE
    mai 6 2014

    Va adresez urmatoarea intrebare daca aveti amabilitatea sa imi raspundeti:
    – In temeiul OG nr. 92/2003,art.141 alin(1^2) ,, Executarea silita a creantelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale se efectueaza in baza hotararii hudecatoresti sau a altui inscris care potrivit legii, constituie titlul executoriu”avand in vedere ca nu a fost contestata INSTIINTAREA DE PLATA, pot solicita instantei sa pronunte o hotarare judecatoreasca care sa constituie titlul executoriu si sa incuviinteze executarea silita?
    Va multumesc!

Scrie un comentariu