10 Decembrie, 2016

Timpul de muncă – ce este şi care este durata acestuia?

Ce este timpul de muncă?

Conform prevederilor legale, timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează muncă, se află la dispoziția angajatorului și îndeplinește sarcinile și atribuțiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă (dacă este cazul) și/sau legislației aplicabile (art. 111 din Codul Muncii).

Astfel, conform definiției date de Codul Muncii, timpul de muncă are următoarele trăsături ce trebuie îndeplinite cumulativ:

- Este o perioadă în care salariatul prestează muncă;
- Este la dispoziția angajatorului; și
- Îndeplinește sarcinile și atribuțiile sale contractuale.

În acest sens, jurisprudența europeană a statuat că și în cazul efectuării gărzilor, atât timp cât salariatul se află de gardă la locul muncii, chiar dacă sunt perioade de inactivitate, acestea sunt considerate timp de muncă (de exemplu, medicii aflați în cadrul unui serviciu de gardă).

Care este durata timpului de muncă?

Timpul normal de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână, lucrându-se cinci zile, iar două zile reprezentând repaus.

Astfel, orice timp de muncă mai mic intră sub incidența contractelor de muncă cu timp parțial. Există, totuși, și o excepție în acest caz, prevăzută la art. 112 alin. 2 din Codul Muncii, unde tinerii de până la 18 ani au ca durată normală de muncă 6 ore pe zi și 30 de ore pe săptămână. Chiar dacă în cazul tinerilor cu vârsta de până la 18 ani durata normală de muncă este mai mică, aceasta nu va afecta cu nimic drepturile sale salariale.

Chiar dacă regula este de a repartiza timpul uniform pe zile (8 ore pe zi), legea permite și o repartizare neuniformă atunci când specificul activității angajatorului este de așa natură cu condiția de a nu depăși limita de 40 de ore pe săptămână. Astfel, se poate deduce că un salariat care prestează, în unele zile, mai puțin de 8 ore pe zi, dar având totuși prestate 40 de ore pe săptămână, nu va avea un contract de muncă cu timp parțial, ci un contract de muncă cu timp normal.

Totuși, art. 114 alin. 1 din Codul Muncii prevede că durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare.

În plus, chiar și această limită maximală de 48 de ore pe săptămână poate fi depășită cu condiția ca, pe o perioadă de referință de patru luni calendaristice, media orelor de muncă să nu depășească 48 de ore pe săptămână. În cazul în care se negociază contracte colective de muncă, această perioadă de referință (patru luni calendaristice) poate fi mărită la şase luni și până la maximum 12 luni calendaristice datorită specificului unității unde este angajat salariatul.

Există, totuși, și cazuri în care durata zilnică a timpului de lucru este de 12 ore, caz în care aceasta va fi urmată, în mod obligatoriu, de o perioadă de repaus de 24 de ore.

Atenție! În toate cazurile în care nu există o durată normală de muncă (de exemplu, program inegal, săptămână comprimată etc.), aceasta va fi specificată, în mod expres, în contractul individual de muncă, în caz contrar aceasta nu va avea efect. În plus, în cazul unităților care au un timp inegal de muncă, acesta trebuie negociat în cadrul contractului colectiv de muncă de la nivelul angajatorului și atunci unde un astfel de contract nu este obligatoriu a fi negociat trebuie prevăzut în regulamentul intern al angajatorului.

Programul de muncă și repartizarea acestuia pe zile trebuie adus de angajator la cunoștința salariatului și trebuie afisat la sediul său. La angajare sau la modificarea contractului individual de muncă al salariatului i se va aduce la cunoștință programul de funcționare al unității. În cazul în care această obligație de informare nu este îndeplinită de angajator, se va considera că timpul de muncă va fi cel normal (prevăzut la art. 112 din Codul Muncii).

Legislația în vigoare permite și organizarea unui timp de muncă individualizat cu acordul sau la solicitarea salariatului. Astfel, durata zilnică a timpului de muncă va fi formată din două perioade, una fixă și o perioadă variabilă când salariatul alege orele de plecare și de sosire. Această modalitate de împărțire a timpului de muncă va trebui să respecte prevederile art. 112 (cu privire la durata timpului normal de muncă) și art. 114 (cu privire la durata maximă a timpului de muncă pe săptămână).

Notă: Codul Muncii poate fi consultat integral şi gratuit în Lege5 Online. Atenţie: Actele normative sunt disponibile gratuit în forma publicată în Monitorul Oficial. Doar abonaţii Lege5 au acces la forma consolidată a acestora.

Foto: Sxc.hu

comentarii

Despre autor  ⁄ Cătălina Cibotariu

Corporate Lawyer, Trinity Corporate Services Romania. Contact: catalinacibotariu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu