8 Decembrie, 2016

Tarifele în service-urile auto în dezbatere la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene

“Acordurile privind preţurile de reparare a vehiculelor asigurate încheiate între societăţile de asigurări şi atelierele de reparaţie au un obiect anticoncurenţial şi sunt aşadar interzise dacă sunt, prin însăşi natura lor, dăunătoare pentru buna funcţionare a concurenţei. Caracterul dăunător al acestora trebuie apreciat în raport cu cele două pieţe relevante, şi anume cea a asigurărilor auto şi cea a reparării vehiculelor.”

Aceasta este, în esenţă concluzia formulată de CJUE la o trimitere preliminară din partea instanţei supreme din Ungaria.

Societăţile de asigurări maghiare – în special Allianz Hungária şi Generali-Providencia – convin o dată pe an împreună cu concesionarii de automobile, sau cu asociaţia naţională care îi grupează, condiţiile şi tarifele aplicabile pentru serviciile de reparaţii care trebuie plătite de societatea de asigurări în caz de accidente ale vehiculelor asigurate. Astfel, în cazul unui accident, service-urile concesionarilor pot să efectueze direct reparaţiile potrivit acestor condiţii şi tarife.

În acest context, concesionarii au două categorii de raporturi cu societăţile de asigurări: pe de o parte, aceştia repară, în caz de accident, vehiculele asigurate în numele societăţilor de asigurare şi, pe de altă parte, acţionează ca intermediari pentru acestea din urmă, oferind asigurări auto propriilor clienţi cu ocazia vânzării sau a reparării vehiculelor.

Acordurile încheiate între societăţile de asigurări şi concesionari prevedeau că, pentru reparaţia vehiculelor avariate, concesionarii percep un tarif majorat în funcţie de numărul şi de procentul de contracte de asigurare vândute pentru societatea de asigurări în cauză.

Considerând că aceste acorduri aveau ca obiect restrângerea concurenţei pe piaţa contractelor de asigurări auto şi pe cea a serviciilor de reparaţii auto, oficiul maghiar de concurenţă a interzis continuarea practicilor respective şi a aplicat amenzi în cazul Allianz Hungária, Generali-Providencia, Asociaţiei naţionale a concesionarilor de mărci, Magyar Peugeot Márkakereskedők Biztosítási Alkusz kft şi în cazul Paragon-Alkusz Zrt, succesoare în drepturi a Magyar Opelkereskedők Bróker kft.

Curtea Supremă din Ungaria, sesizată cu recurs în speţă, a solicitat Curţii de Justiţie a Uniunii Europene să stabilească dacă acordurile în cauză au ca obiect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenţei.

În hotărârea pronunţată, Curtea aminteşte mai întâi că acordurile care au un astfel de obiect, şi anume cele care prin însăşi natura lor sunt dăunătoare pentru buna funcţionare a concurenţei, sunt interzise fără să fie necesară examinarea efectelor lor asupra concurenţei.

În continuare, Curtea constată că acordurile examinate stabilesc o legătură între două activităţi în principiu independente, și anume serviciul de reparare a vehiculelor şi intermedierea asigurărilor auto. În această privinţă, Curtea subliniază că deşi stabilirea unei astfel de legături nu înseamnă în mod automat că acordurile în cauză au ca obiect restrângerea concurenţei, aceasta poate constitui totuși un element important pentru a aprecia dacă acordurile menţionate sunt, prin natura lor, dăunătoare bunei funcţionări a concurenţei.

În acest context, Curtea a arătat că, deşi este vorba în cauză despre acorduri verticale – şi anume acorduri încheiate între întreprinderi neconcurente –, acestea pot avea ca obiect restrângerea concurenţei.

Curtea precizează de asemenea că, în speţă, obiectul acordurilor considerate nelegale trebuie apreciat din perspectiva celor două pieţe afectate. Astfel, îi revine instanţei maghiare obligaţia de a verifica pe de o parte dacă, ţinând seama de contextul economic şi juridic în care se înscriu, acordurile verticale contestate prezintă un grad suficient de nocivitate pentru concurenţă pe piaţa asigurărilor auto, care permite să se constate că au ca obiect restrângerea concurenţei.

Acesta ar fi cazul în special dacă dreptul naţional ar impune concesionarilor care acţionează ca intermediari sau ca agenţi de asigurări să fie independenţi în raport cu societăţile de asigurări. De asemenea, obiectivul anticoncurenţial al acordurilor ar fi stabilit şi dacă ar fi probabil ca, în urma încheierii lor, concurenţa pe piaţa asigurărilor auto să fie eliminată sau grav diminuată.

Pe de altă parte, pentru a aprecia obiectul acordurilor în cauză în raport cu piaţa serviciilor de reparaţii de vehicule, instanţa maghiară va trebui să ţină cont de faptul că aceste acorduri apar ca fiind încheiate pe baza „preţurilor recomandate”, stabilite în decizii adoptate de asociaţia naţională care grupează concesionarii de automobile.

În ipoteza în care această instanţă constată că aceste decizii aveau ca obiect restrângerea concurenţei prin uniformizarea tarifelor orare pentru repararea vehiculelor şi că, prin acordurile verticale considerate nelegale, societăţile de asigurări au confirmat în mod voluntar aceste decizii, ceea ce poate fi prezumat în cazul în care acestea au încheiat un acord direct cu asociaţia menţionată, nelegalitatea respectivelor decizii ar antrena şi nelegalitatea acordurilor în cauză.

Sinteza comunicată de CJUE se referă la Decizia din 14 martie, pronunţată în cauza C-32/11 (Allianz Hungária Biztosító Zrt şi alţii/Gazdasági Versenyhivatal). De reţinut că trimiterea preliminară permite instanţelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze Curţii întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu soluţionează litigiul naţional. Instanţa naţională are obligaţia de a soluţiona cauza conform deciziei Curţii. Această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanţe naţionale care sunt sesizate cu o problemă similară.

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu