9 Decembrie, 2016

Studiu de caz: Transferul de întreprindere – conform legislaţiei europene a muncii

Antreprenorul X încredințează pe cale contractuală antreprenorului Y responsabilitatea exploatării unui serviciu destinat salariaților, și anume gestiunea unei cantine pe care o deținea și care fusese anterior administrată direct de X.

Y și-a asumat obligația de a prelua personalul angajat cu contract de muncă pe durată nedeterminată de X. De asemenea, în sarcina societății Y s-au stabilit și următoarele obligații: planificarea meniurilor, aprovizionarea, transportul, ansamblul sarcinilor administrative, recrutarea și formarea personalului.

X, în schimb, s-a angajat să-i plătească lui Y o sumă lunară fixă acoperind cheltuielile legate de gestiunea curentă (echipamente, remunerații etc.), precum și cheltuieli ce priveau costuri aferente anumitor produse – produse de curățat, șervețele etc. În plus, X punea la dispoziția lui Y, cu titlu gratuit, localul de vânzare și producție, echipamentul necesar gestionării cantinei, electricitate, apă și se obliga să asigure întreținerea generală a localului și a echipamentelor.

Ulterior, a fost declanșat un litigiu din cauza deciziei lui Y de modificare unilaterală a zilei de salariu şi a elementelor componente ale salariilor angajaților ce fuseseră preluați de la societatea lui X.

În conformitate cu art. 1 alin. 1 lit. b din Directiva 2001/23/CE din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități (denumită în continuare „Directiva”), transferul de întreprindere, în sensul Directivei, este definit ca transferul unei unități care își menține identitatea, înțeleasă ca ansamblu organizat de mijloace, care are obiectivul de a desfășura o activitate economică, indiferent dacă acea activitate este centrală sau auxiliară.

Astfel, prezenta Directivă se aplică în cazul oricărui transfer de întreprindere, unități sau al unei părți de întreprindere sau de unitate către un alt angajator, ca rezultat al unei cesiuni convenționale sau al unei fuziuni.

În baza art. 1 alin. 1 din Directivă

(
Articolul 1
(1) (a) Prezenta directivă se aplică în cazul oricărui transfer al unei întreprinderi, unităţi sau al unei părţi de întreprindere sau de unitate către un alt angajator, ca rezultat al unei cesiuni convenţionale sau al unei fuziuni.
(b) Sub rezerva literei (a) şi a următoarelor dispoziţii ale prezentului articol, se consideră transfer în sensul prezentei directive cel al unei unităţi care îşi menţine identitatea, înţeleasă ca ansamblu organizat de mijloace, care are obiectivul de a desfăşura o activitate economică, indiferent dacă acea activitate este centrală sau auxiliară.
(c) Prezenta directivă se aplică în cazul întreprinderilor publice şi private care exercită o activitate economică, indiferent dacă au sau nu scop lucrativ. O reorganizare administrativă a autorităţilor administraţiei publice sau transferul unor funcţii administrative între autorităţile administraţiei publice nu reprezintă un transfer în sensul prezentei directive.),

rezultă, fără niciun dubiu, că această Directivă are aplicabilitate directă și în situația în care un antreprenor, în cazul nostru X, încredințează, pe cale contractuală, unui alt antreprenor Y responsabilitatea exploatării unui serviciu destinat lucrătorilor, administrat înainte, în mod direct, ale căror remunerații și avantaje sunt determinate printr-un acord încheiat cu aceștia.

În sensul Directivei, X este considerat astfel un cedent, iar Y are calitatea unui cesionar în speța de față. În plus, în baza jurisprudenței Curții Europene, Directiva se aplică și acolo unde, în urma unui transfer sau fuziuni, există o schimbare a persoanei juridice sau fizice care este responsabilă pentru desfășurarea în continuare a activității și care are obligațiile unui angajator referitor la salariații preluați indiferent dacă există sau nu vreun drept de proprietate cu privire la ceea ce a fost transferat.

În plus, conform art. 1 alin 1 din Directivă, aceasta trebuie interpretată în sensul aplicării și în cazul în care nu privește întreprinderea sau o parte din întreprindere, ci lucrătorii din acea întreprindere sau o parte de întreprindere. Astfel, atunci când X a încredințat, pe cale contractuală, responsabilitatea de a exploata un serviciu din întreprinderea sa către Y (în cazul nostru fiind vorba despre o cantină), care la rândul său își asumă obligațiile angajatorului față de lucrătorii afectați, acestui serviciu a devenit incidentă Directiva în baza domeniului său de aplicare. Chiar dacă activitatea transferată  nu este decât o activitate accesorie pentru X, aceasta nu are niciun impact cu privire la domeniul de aplicare al acesteia.

Simplul fapt că acest serviciu încredințat către Y își continuă activitatea în aceleași condiții în care a funcționat și până la transfer este un motiv suficient pentru a se reține că acesta își păstrează identitatea sa.

În acest caz, în baza art. 3 din Directivă, cesionarul (Y) este obligat să mențină condițiile convenite între lucrători și X, inclusiv și acele condiții cu privire la data plății salariului și a elementelor componente al acestuia, chiar dacă nivelul general al salariului rămâne neschimbat, astfel fiind direct incidente art. 3 alin. 1 și 3 din Directivă, în baza cărora:

„(1) Drepturile și obligațiile cedentului care decurg dintr-un contract de muncă sau un raport de muncă existent la data transferului, în cazul unui astfel de transfer, sunt transferate cesionarului.
(…)

(3) După transfer, cesionarul menține condițiile de muncă convenite printr-o convenție colectivă, în aceleași condiții aplicabile cedentului în cadrul acelui acord, până la data rezilierii sau expirării convenției colective sau a intrării în vigoare sau a aplicării unei alte convenții colective.

În concluzie, pentru considerentele arătate mai sus, speța de față intră în câmpul de aplicare al Directivei, astfel Y neavând dreptul de a modifica unilateral condiții contractuale ale salariaților cu privire la data plății salariului și componența acestuia.

––––––––––(P)––––––––––

Legislaţia românească (dar şi legislaţia europeană) este accesibilă în Lege5 - soft de documentare legislativă disponibil în variantele OnlineDesktop şi Mobile.

Destinat atât specialiştilor, cât şi novicilor, Lege5 este bazat pe un motor de căutare performant şi uşor de folosit. Totodată, Lege5 oferă o bază de date (actualizată constant) ce acoperă atât legislaţia românească şi europeană, cât şi jurisprudenţa românească şi europeană. Baza include gratuit toate documentele publicate în Monitorul Oficial, dar şi achiziţii publice, modele şi formulare.

Află mai multe despre Lege5 de AICI.

L5S

Foto articol: FreeImages.com

comentarii

Despre autor  ⁄ Cătălina Cibotariu

Corporate Lawyer, Trinity Corporate Services Romania. Contact: catalinacibotariu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu