4 Decembrie, 2016

Studiu de caz. Obligarea autorităţii/instituţiei publice de a comunica contractul de achiziţie publică solicitat prin cererea de informaţii publice

Reclamantul A a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, solicitând instanţei de judecată ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:

-
obligarea pârâtului la comunicarea informaţiilor privind serviciul de iluminat public din mun. Bucureşti, astfel:

„1. tipul gestiunii serviciului de iluminat public;

2. în cazul gestiunii delegate, copia contractului de achiziţie publică/concesiune cu operatorul privat;

3. comunicarea condiţiilor de furnizare a serviciului de iluminat public în 2010 privind lungimea totală de reţea de străzi cu iluminat public stradal-valoare şi km, lungimea totală de alei cu iluminat public şi costul iluminatului public pe lună;

4. cu privire la calitatea serviciului, s-a solicitat numărul total de sesizări privind serviciul de iluminat public în 2010 şi numărul de sancţiuni aplicate pentru nerespectarea calităţii iluminatului public realizate de autoritatile publice locale în 2010”;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul arată că, prin cererea nr. xz/02.09.2011 trimisă prin fax pârâtului, a solicitat acestuia comunicarea informaţiilor privind serviciul de iluminat public din mun. Bucureşti, informaţiile solicitate fiind aceleaşi care au fost solicitate în prezentul dosar.

În data de 29.09.2011, pârâtul  a comunicat reclamantului răpunsul la solicitările exprimate prin pct. 1, 3 şi 4, iar în ceea ce priveşte pct. 2 a arătat că nu poate pune la dispoziţia reclamantei o copie a contractului încheiat pentru iluminatul public din Bucureşti, deoarece acesta cuprinde o clauză de confidenţialitate şi se încadrează în excepţiile prevăzute de art. 12 lit. c din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte punctul 2 din cererea nr. xz/02.09.2011, reclamantul a apreciat că îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de art. 6 alin. 3 din Legea nr. 544/2001, respectiv informaţiile solicitate sunt informaţii de interes public, în sensul art .2 lit. b din Legea nr. 544/2001, ele rezultând din activitatea pârâtului de instituţie publică, neîncadrându-se în niciuna din excepţiile prevăzute de art. 12 din acelaşi act normativ.

În considerarea celor expuse, reclamantul a apreciat că refuzul pârâtului de a comunica copia de pe contractul de achiziţie publică/concesiune cu operatorul privat pentru iluminatul public din Bucureşti constituie o îngrădire a dreptului la informare, deoarece contractul de achiziţie publică nu este exceptat de la accesul liber al cetăţenilor, motiv pentru care a formulat prezenta acţiune în instanţă.

În probaţiune, reclamantul a precizat că se prevalează de proba cu înscrisuri.

Ce apărări a formulat pârâtul referitor la acţiunea de chemare în judecată a reclamantului?

Pârâtul a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea cererii introductive de instanţă, arătând următoarele:

Pârâtul – prin Direcţia Generală Infrastructură şi Servicii Publice, Serviciul Iluminat Public Stradal Arhitectural şi Monumental, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, a înţeles să răspundă punctual şi în limita posibilităţilor concrete pe care le avea, fără a aduce atingere intereselor altor unităţi implicate (ofertanţi), la întrebările formulate prin cererea reclamantului.

Reclamantul, deşi a primit răspunsurile solicitate, a apreciat că Municipiul Bucureşti a încălcat dispoziţiile legale în materie, prin nepunerea la dispoziţiei a contractului de achiziţie publică/concesiune cu operatorul privat pentru serviciul de iluminat public.

Cu privire la acest contract, pârâtul a precizat expres faptul că respectivul contract de achiziţie publică/concesiune nu poate fi pus la dispoziţie scriptic şi în integralitate, aşa cum a fost solicitat de către reclamant, urmare a faptului că în cuprinsul lui există o clauză de confidenţialitate, care nu permite punerea lui la dispoziţie publicului, de către autoritatea contractantă.

Astfel, deşi art. 11¹ din Legea nr. 544/2001 prevede că “orice autoritate contractantă, astfel cum este ea definită prin lege, are obligaţia să pună la dispoziţie persoanei fizice sau juridice interesate, în condiţiile prevăzute la art. 7, contractele de achiziţie publică”, totuşi art. 12 prevede la lit. c că “se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor, prevăzut la art. 1 şi, respectiv, la art. 11¹, informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum şi principiului concurentei loiale, potrivit legii”.

Pârâtul a mai arătat că în acelaşi sens este şi art. 24 din OUG nr. 34/2006, care prevede în sarcina autorităţii contractante “obligaţia de a asigura garantarea protejării acelor informaţii pe care operatorul economic le precizează ca fiind confidenţiale, în măsura în care, în mod obiectiv, dezvăluirea acestor informaţii ar prejudicia interesele legitime ale operatorului economic, în special în ceea ce priveşte secretul comercial şi proprietatea intelectuală”.

Pe cale de consecinţă, pârâtul a concluzionat că, atât timp cât agentul economic a solicitat şi a fost inserată justificat o astfel de cauză de confidenţialitate, este evident că autoritatea contractantă are obligaţia contractuală de a respecta această clauză, obligaţie care nu contravine dispoziţiilor legale în materie.

Nu în ultimul rând, pârâtul a arătat că trebuie avut în vedere şi faptul că, în momentul încheierii contractului de achiziţii publice, părţile au dobândit obligaţii reciproce, astfel încât fiecare dintre părţi este ţinută de a respecta cealaltă parte contractuală şi de a nu face nimic de natură a aduce atingere acesteia.

De asemenea, pârâtul a mai arătat că reclamantul nu justifică nicio vătămare, dat fiind faptul că întreaga procedură de achiziţie publică a fost şi este publică, inclusiv valoarea contractului, în acest sens existând posibilitatea accesării ofertei şi a derulării procedurii de achiziţie publică pe site-ul “licitaţie.ro”.

S-a specificat de către pârât că întreaga procedură de achiziţie publică, de la momentul începerii, prin publicarea anunţului de participare (care se publică în SEAP, după caz în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, precum şi opţional în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a – Achiziţii Publice), până la momentul încheierii contractului de achiziţie publică este publică, astfel încât orice persoană interesată poate să ia la cunoştinţă despre elementele esenţiale ale contractului de achiziţie publică (respectiv condiţii, preţ, durată etc.).

Aşadar, solicitarea de a fi pus la dispoziţie un contract în integralitate, în condiţiile în care părţile contractante au convenit inserarea unei clauze de confidenţialitate în cuprinsul acestuia (clauză permisă de lege), pare abuzivă şi exercitată prin depăşirea dreptului de acces la informaţie publică, aşa cum este el reglementat de lege.

Fără acordul celuilalt cocontractant de a fi făcut public contractul încheiat cu acesta, solicitarea făcută de reclamant aduce atingere ofertantului, mai ales în condiţiile în care în conţinutul contractului sunt cuprinse elemente care ţin de garantarea protejării secretului comercial şi a dreptului de proprietate intelectuală a ofertantului.

Pe cale de consecinţă, pârâtul a concluzionat că nepunerea la dispoziţie a contractului de achiziţie solicitat de reclamant nu poate fi interpretată ca un refuz al Municipiului Bucureşti de a comunica informaţii şi ca o “îngrădire a dreptului la informare”, deoarece aceste informaţii nu puteau fi comunicate din cauza clauzei de confidenţialitate inserate în contract.

Ce a decis instanţa de judecată şi cum a argumentat hotărârea?

Prin sentinţa civilă nr. xyz/10.04.2012, instanţa de judecată a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, şi a obligat pârâtul să comunice reclamantului contractul de achiziţie publică solicitat prin cererea de informaţii publice nr. xz/02.09.2011, fiind respinsă în rest acţiunea ca neîntemeiată. De asemenea, a obligat pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 de lei.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă, instanţa a avut în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 6 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 544/2001, „orice persoană are dreptul să solicite şi să obţină de la autorităţile şi instituţiile publice, în condiţiile prezentei legi, informaţiile de interes public. Autorităţile şi instituţiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informaţiile de interes public solicitate în scris sau verbal”.

De asemenea, art. 7 alin. 1 din Legea nr. 544/2001 prevede că „autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să răspundă în scris la solicitarea informaţiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcţie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare şi de urgenţa solicitării. În cazul în care durata necesară pentru identificarea şi difuzarea informaţiei solicitate depăşeşte 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiţia înştiinţării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile”.

Noţiunea de informaţie de interes public este, conform art. 2 lit. b din lege, „orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei”.

Instanţa de judecată a apreciat că informaţiile solicitate de reclamant se încadrează în cele definite de art. 2 lit. b din Legea nr. 544/2001, întrucât privesc activităţile sau rezultă din activităţile pârâtului şi nu fac parte din categoria celor exceptate de la accesul liber al cetăţenilor, prevăzute expres şi limitativ la art. 12 din Legea nr. 544/2001.

Astfel, solicitarea copiei de pe contractul de achiziţie publică/concesiune cu operatorul privat se încadrează în noţiunea de informaţie publică, fiind rezultată din activitatea Municipiului Bucuresti, iar pârâta nu a făcut dovada că acest act se încadrează în vreo categorie exceptată de la informarea publică, dintre cele prevăzute expres de art. 12 din Legea nr. 544/2001.

Instanţa a apreciat că furnizarea contractului respectiv se impune cu atât mai mult faţă de prevederile art. 11¹ din Legea nr. 544/2001, potrivit cărora orice autoritate contractantă are obligaţia să pună la dispoziţia persoanei fizice sau juridice interesate, în condiţiile prevăzute la art. 7, contractele de achiziţie publică. Textul legal respectiv este formulat în mod imperativ şi nu cuprinde nicio altă excepţie, în afara celor prevăzute de art. 12 alin. 1 din lege. Prin introducerea acestui articol, legiuitorul a statuat că este important ca orice contract de achiziţie publică încheiat de o autoritate sau instituţie publică să fie acesibil oricărei persoane interesate, pentru a vedea modul în care sunt cheltuiţi banii publici.

Pe de altă parte, art. 24 din OUG nr. 34/2006 prevede că pot fi exceptate de la comunicare doar informaţiile prevăzute expres în contract de cocontractant ca fiind confidenţiale. Or, pârâtul nu a depus la dosar vreun act din care să rezulte că exista vreo cerere a cocontractului cu privire la “acele informaţii pe care operatorul economic le precizează ca fiind confidenţiale”.

De asemenea, pentru a deveni aplicabile dispoziţiile art. 12 alin. 1 lit. c din lege, nu este îndeajuns ca pârâtul să invoce existenţa unei clauze de confidenţialitate inserate în contractul respectiv, ci trebuie să facă dovada că prin publicitatea informaţiei comerciale s-ar aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum şi principiului concurenţei loiale.

Or, pârâtul nu a făcut o astfel de dovadă, ci s-a mulţumit să-şi justifice refuzul de comunicare a contractului prin simpla invocare a existenţei unei clauze de confidenţialitate, împrejurare care însă nu poate fi primită ca excepţie de la obligaţia imperativă stipulată prin art. 11¹ din lege.

Nu a putut fi primită nici susţinerea pârâtului, în sensul că toate documentele ce au stat la baza încheierii contractului respectiv sunt publice, fiind descărcate în SEAP, astfel încât reclamantul nu ar justifica o vătămare, întrucât din actele aflate la dosar a rezultat în mod clar că contractul pe care reclamantul l-a solicitat a-i fi comunicat nu a fost încheiat sub imperiul OUG nr. 34/2006, ci la nivelul anului 1997.

Prin urmare, instanţa a constatat că cererea reclamantului îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de art. 6 alin. 3 din Legea nr. 544/2001 şi că, prin necomunicarea informaţiilor solicitate, pârâtul nu şi-a îndeplinit, în mod nejustificat, obligaţia prevăzută de art. 6 alin. 2 din acelaşi act normativ.

Notă: Sentinţa civilă nr. xyz/10.04.2012 a Tribunalului a fost atacată de către pârât, dar instanţa superioară a menţinut hotărârea respectivă, reţinându-se temeinicia şi legalitatea acesteia.

Foto:
Stock Vault

(P) Caută orice dosar aflat în instanţă în Lege5 Online! Lege5 este un soft de documentare legislativă disponibil în variantele Online, Desktop şi Mobile.

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu