11 Decembrie, 2016

STUDIU DE CAZ: Excepţia de neexecutare invocată ca urmare a nerespectării unui contract

Reclamanta SC A  SRL a chemat în judecată pe pârâta SC B SA solicitând instanţei de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunţa, în baza probelor administrate, să dispună  următoarele:

  • obligarea pârâtei la plata sumei de 120.000 lei penalităţi de întârziere datorate pe perioada 18.12.2008 – 31.03.2010;
  • obligarea pârâtei la contravaloarea lucrărilor de refacere efectuate cu un terţ;
  • obligarea pârâtei la penalităţi de întârziere până la data efectuării lucrărilor;
  • obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că între aceasta şi pârâta SC B SA s-a încheiat contractul nr. xxz/12.11.2008.

Potrivit contractului nr. xxz/12.11.2008 obligaţia reclamantei era de a-i permite pârâtei accesul în incinta unităţii sale, iar pârâta era obligată să finalizeze lucrările de demolare şi refacere a unor hale din clădirea reclamantei sub sancţiunea plăţii unor penalităţi de 1.000 lei/zi de întârziere, iar în ipoteza nefinalizării lucrării, pârâta era obligată să suportare contravaloarea efectuării acestor lucrări de către un terţ.

Având în vedere că pârâta nu şi-a efectuat la termen lucrările de refacere a unor hale din clădirea reclamantei potrivit contractului nr. xxz/12.11.2008, reclamanta a efectuat totuşi lucrările respective cu ajutorul unui terţ şi, pe cale de consecinţă, a înţeles să promoveze prezenta acţiune de chemare în judecată împotriva pârâtei.

În probaţiune, reclamantul a precizat că se prevalează de proba cu înscrisuri.

Ce apărări concrete a formulat pârâta în cauză?

Pârâta  SC B SA a formulat Întâmpinare, invocând în cadrul acesteia excepţia de neexecutare a contractului de către reclamanta SC A SRL şi a solicitat respingerea cererii introductive de instanţă.

Pârâtă, invocând excepţia de neexecutare, a arătat că într-adevăr nu şi-a realizat propria sa obligaţie contractuală, aceea de a finaliza la termen lucrările de refacere a unor hale din clădirea reclamantei potrivit contractului nr. xxz/12.11.2008 întrucât nici reclamanta nu şi-a respectat obligaţiile contractuale asumate.

Astfel, pârâta a arătat că reclamanta a interzis accesul acesteia în incinta sa începând cu 03.12.2008, în vederea finalizării lucrărilor de  refacere a unor hale din clădirea reclamantei, astfel încât reclamanta este în culpă pentru neîndeplinirea obligaţiei contractuale de a-i permite pârâtei accesul în unitatea sa, în condiţiile în care în contractul părţilor nu a fost prevăzută obligaţia pârâtei de a plăti contravaloarea unor servicii suplimentare de pază.

În probaţiune, parata a precizat că se prevalează de proba cu înscrisuri.

Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat şi cum a argumentat hotărârea respectivă?

Prin sentinţa civilă nr. zuv/ 15.03.2013, instanţa de judecată a respins ca nefondată acţiunea reclamantei SC A. SRL faţă de pârâta SC B  SA, obligând reclamanta la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtă.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa a avut în vedere următoarele considerente:

Demersul juridic al reclamantei din prezenta cauză a avut la bază convenţia sinalagmatică nr. xxz /2008 încheiată de părţile în proces, convenţie prin care reclamanta s-a obligat să-i permită pârâtei accesul în incinta sa pentru efectuarea lucrărilor de refacere a unor hale, iar pârâta s-a obligat să efectueze aceste lucrări în termenul contractual sub sancţiunea plăţii penalităţilor de întârziere până la momentul efectuării acestor lucrări şi să suporte contravaloarea eventualelor lucrări de  refacere efectuate de reclamantă cu ajutorul unui terţ.

Acestei acţiuni în justiţie, prin care reclamanta a pretins respectarea obligaţiilor asumate contractual de către părţi, pârâtă i-a opus excepţia de neexecutare, susţinând nerespectarea de către reclamantă a propriilor obligaţii contractuale izvorâte din aceeasi convenţie.

Din probele administrate în cauza, a reieşit că reclamanta i-a refuzat pârâtei accesul în incinta sa începând cu data de 03.12.2008, iar susţinerea reclamantei că interzicerea accesului a fost motivată de neplata facturilor de pază a propriilor muncitori de către pârâtă, nu are nicio legătură cu obligaţiile prevăzute de contractul nr. xxz/2008 pe care se întemeiază acţiunea  reclamantei.

Este adevărat, a reţinut instanţa, că între părţi a existat o înţelegere referitoare la paza muncitorilor pârâtei, fapt probat de reclamantă cu facturile depuse la dosar, dar această convenţie nescrisă este anterioară contractului nr. xxz//2008, iar pârâta a achitat integral facturile emise de reclamantă.

Instanţa a reţinut că excepţia de neexecutare este un efect specific al contractelor sinalagmatice (bilaterale), alături de rezoluţiune sau reziliere şi de riscul contractului, având la bază principiul reciprocităţii şi interdependenţei obligaţiilor din astfel de contracte. Conform acestui principiu, fiecare parte contractantă are atât calitatea de debitor, cât şi pe aceea de creditor faţă de cealaltă parte, iar obligaţia ce revine uneia dintre părţi îşi are cauza juridică în obligaţia ce revine cocontractantului.

Natura juridică  a excepţiei de neexecutare este aceea de mijloc de apărare prin care partea căreia i se pretinde executarea propriilor obligaţii contractuale, îi poate pretinde celeilalte părţi să-şi execute propriile obligaţii asumate prin convenţia sinalagmatică, obţinând astfel o suspendare a efectelor prezentei obligaţii, până la momentul la care cealaltă parte îşi executa propriile obligaţii. Una dintre condiţiile principale pentru invocarea excepţiei de neexecutare este ca obligaţiile contractuale să izvorască dintr-unul şi acelaşi contract.

Ca atare, pârâta nu ar putea să invoce excepţia de neexecutare pentru că reclamanta nu şi-a respectat obligaţiile izvorâte dintr-o altă convenţie, după cum nici reclamanta nu poate să paralizeze excepţia de neexecutare invocată de pârâtă, prin afirmarea neîndeplinirii unor obligaţii izvorâte dintr-o altă convenţie, aşa cum s-a întâmplat în prezenta speţă.

Faţă de cele mai sus arătate, instanţa de fond a reţinut ca întemeiată excepţia de neexecutare invocată de către pârâtă, întrucât reclamanta nu şi-a îndeplinit propriile obligaţii contractuale, astfel încât a respins acţiunea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere pentru neefectuarea la termen a lucrărilor de refacere a construcţiei şi la plata contravalorii lucrărilor efectuate cu un terţ, ca nefondată.

Dacă hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către reclamantă şi, în caz afirmativ, hotărârea a fost confirmată sau infirmată de instanţele superioare?

Da, sentinţa civilă nr. zuv/ 15.03.2013 a instanţei  a fost atacată de către reclamantă, dar instanţele superioare au menţinut hotărârea respectivă, reţinându-se temeinicia şi legalitatea acesteia.

(P) Caută orice dosar aflat în instanţă în Lege5 Online! Lege5 este un soft de documentare legislativă disponibil în variantele Online, Desktop şi Mobile.

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Un comentariu

  • Răspunde
    ILIE
    decembrie 18 2014

    Doresc un nr. de fax sa va trimit o hotarare in contencios

Scrie un comentariu