8 Decembrie, 2016

Studiu de caz. Despăgubiri acordate pentru un teren afectat de lucrări pentru modernizarea unei artere de circulaţie în lipsa exproprierii

Reclamanţii A şi B au chemat în judecată Municipiul Bucureşti, prin primarul general, solicitând instanţei de judecată să pronunţe o hotărâre prin care să oblige pârâtul să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul teren în suprafaţă de 700 mp situat în Bucureşti, cu plata sumei de 55.000 de lei pentru lipsă de folosinţă a terenului în perioada 01.03.2009-31.01.2012 şi în continuare, până la restituirea posesiei, respectiv 3.500 de lei lunar. Reclamanţii au solicitat şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanţii au arătat că sunt proprietarii terenului în litigiu prin moştenire, în baza certificatului de moştenitor nr. xyz/2006 şi că autorul acestora, C, a dobândit terenul prin reconstituirea dreptului de proprietate, în temeiul Legii nr. 18/1991, pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr. zzz la data de 05.06.2002.

Dorind să edifice o construcţie pe acest teren, reclamanţii au solicitat Primăriei Sectorului 1 Bucureşti eliberarea certificatului de urbanism, cerere respinsă pe motivul că terenul se afla într-o zonă afectată de lucrări de utilitate publică.

S-a mai arătat că, în vederea executării acestei lucrări, C.G.M.B. a adoptat Hotărârea nr. uvz/2007, prin care s-a dispus transmiterea, în administrarea Consiliului Local al Sectorului 1 Bucureşti, a unor terenuri situate pe raza sectorului 1, în vederea efectuării unui schimb cu proprietarii suprafeţelor de teren afectate de această arteră de circulaţie.

Reclamanţii au arătat că pârâtul nu le-a făcut, până la această dată, nicio ofertă în legătură cu terenul în litigiu, deşi şi-au exprimat, în cadrul diligenţelor făcute la diverse servicii ale primăriilor (de sector şi a Municipiului Bucureşti), disponibilitatea de a accepta un schimb echitabil de terenuri. Din anul 2009, terenul este ocupat de S.C. D S.A., care pretinde că are contract pentru executarea unor lucrări de străpungere pe traseul Bd. D.G.

În probaţiune, reclamantul a precizat că se prevalează de proba cu înscrisuri.

Ce apărări concrete a formulat pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general în cauză?

Pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general, a formulat întâmpinare, ce a fost depusă la dosarul cauzei prin care acesta a solicitat respingerea cererii reclamantilor ca neîntemeiată.

Pe de o parte, pârâtul a arătat că nu este posesor al terenului în litigiu, întrucât prin HCGMB nr. uvz/2007 a fost transmis spre administrare către Consiliul Local Sector 1 Bucureşti terenul în suprafaţă de 11.000 mp situat în str. X, str. Y şi Râul Z, în vederea încheierii unor contracte de schimb cu proprietarii acestor terenuri. Ulterior, prin autorizaţia de construire din 10.06.2008 s-a menţionat clar că începerea lucrărilor de investiţii se va face în conformitate cu Anexa I cap. C din Legea nr. 50/1991, numai după obţinerea autorizaţiei de construire a organizării execuţiei lucrărilor şi va include avizul Brigăzii Poliţiei Rutiere, iar până la această dată nu a fost emis acest act şi nu s-a dat nici un ordin de execuţie de către pârât executantului lucrărilor, SC D SA.

Faptul că executantul lucrării – SC D SA – a ocupat terenul în litigiu şi a început realizarea unor lucrări nu poate atrage răspunderea pârâtului, cât timp aceasta a acţionat fără a fi autorizată în acest sens.

De asemenea, pârâtul a fost înştiinţat prin adresa din 10.07.2008, de către Primăria Sector 1 Bucureşti, despre faptul că până la acea dată nu a fost posibilă efectuarea schimbului de teren cu o parte dintre proprietarii afectaţi, printre care şi reclamanţii, astfel încât nu se poate reţine că pârâtul ar fi deţinut sau deţine imobilul în posesie, nici că ar avea vreo culpă în lipsirea de folosinţă a proprietarilor cu privire la terenul pe care îl deţine. De asemenea, pârâtul a arătat faptul că o culpă în prezenta cauză poate să i se reţină Primăriei Sectorului 1 Bucureşti din cauza modului defectuos în care a pus în executare H.G. nr. uvz/2007, care a dus la întârzierea demarării procedurilor legale de expropriere conform Legii nr. 33/1994.

De asemenea, pârâtul a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile de promovare a unei acţiuni în revendicare întrucât reclamanţii nu au fost deposedaţi în fapt de bunul lor, litigiul având natură administrativă şi nu civilă.

Pe de altă parte, pârâtul a arătat că pasivitatea reclamanţilor, care  nu au folosit acel teren pe raţiunea că va fi afectat de lucrări de utilitate publică, nu justifică obligarea pârâtului la despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a terenului, deoarece nimeni nu poate invoca în apărare propria culpă.

Calcularea prejudiciului aferent lipsei de folosinţă raportat la faptul că pe acel teren reclamanţii ar fi putut construi o parcare nu are nicio o relevanţă cât timp acest lucru nu este dovedit de către reclamanţi, nefiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale.

Ce a decis instanţa de judecată şi cum a argumentat hotărârea respectivă?

Prin sentinţa civilă nr. z/15.10.2013, instanţa de judecată  a admis acţiunea şi a obligat pârâtul să lase reclamanţilor, în deplină proprietate şi liniştită posesie, imobilul teren în suprafaţă de 700 mp situat în Bucureşti; a obligat pârâtul la plata către reclamanţi a sumei de 72.000 de lei pentru lipsa de folosinţă a terenului în perioada 01.03.2009-31.05.2013, precum şi la plata sumei de 2.500 de lei lunar, începând cu data de 01.06.2013 şi până la restituirea terenului către reclamanţi. De asemenea, instanţa de judecată a obligat pârâtul la plata sumei de 5.320 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de acest proces.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă, instanţa a avut în vedere următoarele considerente:

Pe fondul acţiunii în revendicare, tribunalul a constatat că autorul reclamanţilor, C, a dobândit terenul situat în Bucureşti în baza titlului de proprietate nr. zzz din data de 05.06.2002, reclamanţii A şi B fiind moştenitorii legali ai acestuia în ceea ce priveşte terenul menţionat, conform certificatului de moştenitor nr. xyz/2006.

Terenul în litigiu a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar F şi prin raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar V, ca fiind afectat de lucrările ce se execută în vederea realizării arterei de legătură între Bd. D.G. şi Bd. C..

Prin adresa nr. vaz/2008 emisă de Primăria Sector 1 Bucureşti, ca urmare a solicitării eliberării certificatului de urbanism, de către reclamanţii A şi B, se arată că terenul situat de pe str. XXZ „urmează a fi afectat de traseul viitoarei artere rutiere între Bd. D.G. şi Bd. C.”, recomandându-se reclamanţilor să se adreseze serviciului de specialitate pentru formalităţile legate de schimbul acestui teren.

De asemenea, printr-o adresă emisă de Primăria Sector 1 Bucureşti în anul 2008, reclamanţii au fost înştiinţati că terenul proprietatea lor de pe str. XXZ va face obiectul unui schimb de terenuri, fiind afectat de artera de circulaţie Bd. D.G. În aceeaşi adresă se arată că, faţă de refuzul proprietarilor terenului în ceea ce priveşte amplasamentul propus acestora la schimb, Primăria Sectorului 1 Bucureşti va face demersurile legale în vederea demarării procedurii de expropriere a terenului reclamantilor, prin înaintarea documentaţiei către CGMB, sens în care a fost înaintat Primăriei Municipiului Bucureşti tabelul centralizator cu persoanele afectate de realizarea arterei de circulaţie Bd. D.G. – Bd. C., în vederea demarării procedurilor legale de expropriere, conform Legii nr. 33/1994,  reclamanţii A şi B figurând la poziţia 3 din tabel.

Din conţinutul adreselor mai sus menţionate, coroborate cu înscrisurile doveditoare ale dreptului de proprietate ale reclamanţilor şi cu concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, instanţa a concluzionat că pârâtul posedă fără drept terenul revendicat din data de 01.03.2009, astfel cum a fost indicat de către reclamanţi.

Împrejurarea că SC D SA a ocupat terenul revendicat şi a demarat începerea lucrărilor de expropriere fără a avea autorizaţie în acest sens nu are nicio relevanță în cauză, reprezentând o chestiune ce ţine de raporturile juridice dintre pârât şi această societate, grefate pe contractul de execuţie lucrări încheiat între aceste părţi, care excede actualului cadru procesual.

În consecinţă, instanţa a constatat că reclamanţii au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului, în timp ce pârâtul Municipiul Bucureşti nu are un titlu de proprietate pentru terenul în litigiu, pe care îl posedă fără nici un drept, atât timp cât nu s-a dispus exproprierea imobilului reclamanţilor A şi B şi trecerea acestuia în proprietatea publică a statului.

Demararea lucrărilor pe terenul reclamanţilor a însemnat o încălcare a dreptului de proprietate şi o împiedicare de folosire a bunului de către proprietari, fapt ce a dat naştere la un prejudiciu din culpa pârâtului, care s-a cerut a fi acoperit prin plata de despăgubiri constând în contravaloarea lipsei de folosinţă pentru perioada solicitată şi restituirea bunului.

Având în vedere cele mai sus arătate, precum şi faptul că pârâtul ocupă fără drept terenul proprietatea reclamanţilor începând cu data de 01.03.2009, împiedicându-i pe aceştia să exercite două dintre atributele dreptului de proprietate (posesia şi folosinţa), instanţa a obligat pârâtul la plata către reclamanţi a sumei de 72.000 de  lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului pentru perioada 01.03.2009-31.05.2013, precum şi la plata sumei de 2.500 de lei lunar, începând cu data de 01.06.2013 şi până la restituirea terenului către reclamanţi. În acest sens, instanţa a constatat că, prin raportul de expertiză evaluatorie întocmit de expertul tehnic judiciar F, s-a stabilit contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului la suma de 2.500 de lei lunar, reprezentând chiria lunară ce ar fi putut fi percepută de reclamanţi pentru terenul în litigiu, dacă acesta nu ar fi fost ocupat de pârât.

Sentinţa civilă nr. z/15.10.2013 a Tribunalului a fost atacată de către pârât, dar instanţa superioară a menţinut hotărârea respectivă, reţinându-se temeinicia şi legalitatea acesteia.

Foto:
Free Images

(P) Caută orice dosar aflat în instanţă în Lege5 Online! Lege5 este un soft de documentare legislativă disponibil în variantele Online, Desktop şi Mobile.

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu