7 Decembrie, 2016

Studiu de caz. Cum poate un angajator să demonstreze că datorează sau nu salariul unui angajat

Reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul SC B SRL, solicitând instanţei de judecată să pronunţe o hotărâre prin care să oblige pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 7500 de lei, cu titlu de drepturi salariale nete, aferente perioadei 01.03.2012-30.08.2012. Reclamantul a solicitat şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că nu i-au fost achitate de către pârâtul  SC B SRL drepturile salariale stipulate în contractul de muncă, deşi a prestat activitate la angajatorul său în perioada 01.03.2012-30.08.2012.

În probaţiune, reclamantul a precizat că se prevalează de proba cu înscrisuri.

Ce apărări concrete a formulat pârâtul SC B SRL în cauză?

Pârâtul SC B SRL a formulat întâmpinare, ce a fost depusă la dosarul cauzei, prin care acesta a solicitat respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată.

Pârâtul a susţinut că drepturile salariale pretinse de reclamant nu sunt datorate, întrucât acesta nu s-a mai prezentat la locul de muncă începând cu data de 05.02.2012, lipsind nemotivat, aspect care rezultă din foile colective de prezenţă. Fiind convocat pentru cercetare disciplinară, reclamantul nu s-a prezentat în faţa comisiei de cercetare.

Cu privire la statele de plată întocmite pentru perioada 01.03.2012-30.08.2012, pârâtul a arătat că sunt întocmite într-un program contabil, în care sunt trecuţi toţi angajaţii, iar programul nu permite completarea rubricilor cu 0 sau prin barare, scoaterea din program fiind posibilă numai în baza unei decizii de încetare a raporturilor de muncă, decizie care s-a întocmit de abia la data de 30.08.2012.

În dovedire, pârâtul a depus la dosarul cauzei statele de plată şi foile colective de prezenţă pentru perioada 01.03.2012-30.08.2012.

Ce a decis instanţa de judecată şi cum a argumentat hotărârea respectivă?

Prin sentinţa civilă nr. xzy/03.09.2013, instanţa de judecată a admis acţiunea, obligând pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 7500 de lei, cu titlu de drepturi salariale nete, aferente perioadei 01.03.2012-30.08.2012, obligând pârâtul şi la plata sumei de 1000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă, instanţa a avut în vedere următoarele considerente:

Reclamantul a fost angajatul pârâtului în funcţia de operator calculator, conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr. www/2009.

La data de 30.08.2012, acest contract a încetat prin acordul părţilor.

Reclamantul a susţinut în cererea introductivă de instanţă că nu i s-au achitat drepturile salariale în perioada 01.03.2012-30.08.2012.

Analizând statele de plată depuse la dosarul cauzei pentru perioada în discuţie, instanţa de fond a constat că acestea nu sunt semnate de reclamant.

Potrivit prevederilor art. 39 lit. a din Codul muncii, angajatul are dreptul la salarizare pentru munca depusă, angajatorului revenindu-i obligaţia corelativă de acordare a tuturor drepturilor băneşti cuvenite salariatului, drepturi care decurg din lege, contract colectiv de muncă aplicabil şi contractul individual de muncă.

Potrivit prevederilor art. 168 alin. 1 din Codul muncii, plata salariului se dovedeşte prin semnarea statelor de plată, sau prin alte documente justificative care să demonstreze efectuarea plăţii către salariatul îndreptăţit. Or, pârâtul nu a făcut vreo dovadă în acest sens, deşi sarcina probei îi revenea.

Susţinerile pârâtului în sensul că în perioada 01.03.2012-30.08.2012 reclamantul nu a prestat nicio activitate în favoarea angajatorului nu pot fi primite, întrucât sunt contrazise chiar de statele de plată depuse la dosar, din care rezultă pentru fiecare lună în parte numărul orelor lucrate.

Depunerea în faţa instanţei a foilor colective de prezenţă nu este de natură a combate dovada făcută cu statele de salarii, care poartă dată certă şi sunt înregistrate la ITM şi în cuprinsul cărora apare menţionat numărul de ore lucrate.

Susţinerea potrivit căreia programul informatic nu permite efectuarea menţiunilor referitoare la împrejurarea că un salariat nu a prestat activitate nicio oră în favoarea angajatorului nu poate fi primită, întrucât statul de salarii cuprinde rubrică distinctă pentru orele în care angajatul a absentat, care poate fi completată, însă pârâtul nu a completat acea rubrică. De asemenea, pârâtul nu a explicat de ce în statele de plată s-a consemnat că reclamantul a lucrat în fiecare lună din perioada în litigiu 160, 168 sau 184 de ore.

Mai mult, numărul orelor lucrate de reclamant menţionate în statele de salarii diferă de la o lună la alta, nefiind vorba de înregistrări automate, fiind contrazise astfel menţiunile din foile colective de prezenţă, iar pârâtul nu a prezentat nicio explicaţie rezonabilă pentru această situaţie.

Pentru aceste motive, instanţa a înlăturat ca probe foile colective de prezenţă depuse de pârât, constatând că există dovezi din care rezultă că reclamantul a prestat activitate în perioada în litigiu 01.03.2012-30.08.2012.

În privinţa cuantumului salariului datorat, instanţa a avut în vedere că salariul net al reclamantei era de 1500 de lei, conform actului adiţional nr. z/ 01.01.2010.

Sentinţa civilă nr. xzy/03.09.2013 a Tribunalului a fost atacată de către pârât, dar instanţa superioară a menţinut hotărârea respectivă, reţinându-se temeinicia şi legalitatea acesteia.

Foto: Free Images

(P) Caută orice dosar aflat în instanţă în Lege5 Online! Lege5 este un soft de documentare legislativă disponibil în variantele Online, Desktop şi Mobile.

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Comentarii

  • Răspunde
    Busuioc
    septembrie 29 2014

    Sunt bugetar cu un salariu de baza lunar brut de 900lei cu un spor de vechime de 20% stipulat in contractul individual de munca la alte elemente constitutive, deci cu sporul de vechime inclus in cei 900lei spune angajatorul ca asa este legal . Este corect?

    • Răspunde
      Madalina Autor
      septembrie 29 2014

      Apreciez ca sporul de vechime de 20% este separat fata de salariul de baza, deci in concluzie nu are cum sa fie inclus in cei 900 lei ai dvs.!

Scrie un comentariu