9 Decembrie, 2016

Studiu de caz. Contestaţie la decizia de sancţionare pe motivul tardivităţii aplicării sancţiunii disciplinare

Reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta SC B SRL, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea deciziei de sancţionare nr. zxy din data de 15.06.2012 – emisă de SC B SRL în sarcina reclamantului (salariatului) A – şi să se dispună obligarea reclamantei la returnarea sumei de bani reţinută cu titlu de sancţiune disciplinară. Reclamantul A. a solicitat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că prin decizia de sancţionare a cărei anulare a fost cerută s-a diminuat salariul său pe luna iunie 2012 cu 10% – motivat de împrejurarea că la 10.10.2011 acesta ar fi întocmit greşit o anumită specificaţie pentru unul dintre clienţii societăţii, astfel că acesta a returnat spre reprocesare un lot de marfă de patru tone.

Reclamantul a arătat că la emiterea deciziei de sancţionare au fost încălcate prevederile  art. 252 din Codul Muncii, deoarece sancţiunea a fost aplicată după termenul de şase luni de la data săvârşirii faptei.

În drept, s-au invocat prevederile art. 112 din Codul de procedură civilă (actualmente art. 194 din noul Cod de procedură civilă) şi Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.

În probaţiune, reclamantul a precizat că se prevalează de proba cu înscrisuri.

Ce apărări concrete a formulat pârâta SC B SRL în cauză?

Pârâta SC B SRL a formulat întampinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, precum şi obligarea pârâtului-reclamant A la plata sumei de 1800 de lei, pagubă produsă din culpa acestuia şi constând în costurile suportate de societate pentru replanarea şi ambalarea cantităţii de patru tone marfă restituită de beneficiar pârâtei din culpa pârâtului-reclamant A. A solicitat şi obligarea pârâtului-reclamant A la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

A pretins SC B SRL că pârâtul-reclamant A a întocmit în mod greşit specificaţia nr. (…) pentru clientul Y în luna octombrie 2011, însă neconformitatea mărfii cu comanda a fost reclamată de client abia în luna mai 2012 când marfa a şi fost returnată şi că în nota explicativă luată pârâtului-reclamant A acesta a recunoscut situaţia de fapt prezentată de reclamanta-pârâtă SC B SRL.

La cererea reconvenţională depusă de către SC B SRL pârâtul-reclamant A a formulat întâmpinare, la rândul său, şi a solicitat respingerea cererii reconvenţionale ca nefondată.

Pârâtul-reclamant A a arătat în întampinarea sa faptul că nu este singurul care se face vinovat de producerea pagubei pentru că şi alte persoane aveau atribuţii în verificarea specificaţiilor întocmite de petent, în concret fiind vorba de şeful Departamentului îmbunătăţire procese şi tehnologii care răspunde de infirmarea urgentă a conducerii în cazul identificării unor abateri grave de la prescripţiile tehnologice. Pârâtul-reclamant A a arătat că situaţia prezentată rezultă cu claritate din fişele de post depuse la dosar.

Referitor  la cuantumul pagubei, pârâtul-reclamant A a arătat că unitatea nu a depus probe la dosar din care să rezulte care sunt componentele sumei pretinse prin cererea reconvenţională.

Ce a decis instanţa de judecată şi cum a argumentat hotărârea respectivă?

Prin sentinţa civilă nr. xzx/01.05.2013, instanţa de judecată a admis în parte contestaţia formulată de reclamantul A, a admis excepţia tardivităţii aplicării sancţiunii disciplinare şi a dispus anularea deciziei de sancţionare nr. zxy din data de 15.06.2012 emisă de SC B SRL. Prin aceeaşi sentinţă, instanţa de judecată a admis cererea reconvenţională formulată de SC B SRL şi a dispus obligarea pârâtului-reclamant A la plata sumei de 1800 de lei reprezentând paguba suportată de societatea SC B SRL din culpa acestuia.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă, instanţa a avut în vedere următoarele considerente:

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii aplicării sancţiunii disciplinare, instanţa a admis-o şi, pe cale de consecinţă, a dispus anularea deciziei de sancţionare nr. zxy din data de 15.06.2012 emisă de SC B SRL, întrucât la emiterea deciziei de sancţionare au fost încălcate prevederile  art. 252 din Codul Muncii, deoarece sancţiunea a fost aplicată după termenul de şase luni de la data săvârşirii faptei stabilit prin textul de lege menţionat.

Referitor la cererea reconvenţională formulată de SC B SRL, instanţa de judecată a constatat următoarele: Faptul că pârâtul-reclamant A se află în culpă pentru producerea unui prejudiciu în patrimoniul SC B SRL a rezultat cu claritate din probele administrate în cauză, cu precădere din nota explicativă în care acesta a recunoscut faptul că a întocmit o specificaţie greşită în temeiul căreia a fost executată o comandă a unui beneficiar neconformă cu solicitarea făcută, fiind astfel necesară recondiţionarea mărfii. Prejudiciul imputat se referă tocmai la costurile necesare recondiţionării mărfii care, de altfel, a şi fost livrată beneficiarului.

Obligaţia prevăzută în fişa postului pentru şeful departamentului îmbunătăţire procese şi tehnologii, şi anume aceea de a informa conducerea SC B SRL în cazul unor abateri grave de la prescripţiile tehnologice, nu este de natură să angajeze şi răspunderea materială a acestuia pentru că rebutarea mărfii s-a datorat întocmirii greşite a specificaţiei de către pârâtul-reclamant A şi datorită neinformării conducerii de către şeful ierarhic superior.

Încălcarea obligaţiei de informare putea atrage în mod indiscutabil răspunderea disciplinară a persoanei care avea această obligaţie (în speţă, a şefului departamentului îmbunătăţire procese şi tehnologii), numai că potrivit art. 247 alin. 1 din Codul Muncii prerogativa disciplinară aparţine exclusiv angajatorului, iar în ce priveşte răspunderea materială trebuie să se dovedească o legătură de cauzalitate între obligaţia de informare şi pagubă, ori acest lucru nu a fost probat, situaţie în care instanţa a apreciat că răspunderea pentru paguba produsă îi revine în întregime pârâtului-reclamant A.

Referitor la cuantumul pagubei, instanţa de judecată a constatat că prin cererea reconvenţională SC B SRL a făcut precizările necesare cu privire la compunerea sumei de 1800 de lei, arătând că aceasta reprezintă costurile pentru replanarea şi ambalarea ruloului de tablă rebutat, motiv pentru care nici nu s-au făcut discuţii sub acest aspect. Producerea pagubei nu a fost contestată, iar efectuarea unor cheltuieli de către SC B SRL a fost cunoscută de pârâtul-reclamant A, care avea posibilitatea, în măsura în care acest lucru ar fi fost real, să depună la dosar acte cu care să dovedească un alt cuantum al pagubei.

Sentinţa civilă nr. xzx/01.05.2013 a Tribunalului a fost atacată doar de către pârâtul-reclamant A, dar instanţa superioară a menţinut hotărârea respectivă, reţinându-se temeinicia şi legalitatea acesteia.

Foto:
Free Images

(P) Caută orice dosar aflat în instanţă în Lege5 Online! Lege5 este un soft de documentare legislativă disponibil în variantele Online, Desktop şi Mobile.

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Un comentariu

  • Răspunde
    Florina
    septembrie 15 2014

    In aceste situatii, cum ramane cu Decizia ICCJ nr. 16/2012 ?

Scrie un comentariu