30 Aprilie, 2017

Studiu de caz: Clauza de mobilitate în contractul individual de muncă

Prin acţiunea introductivă de instanță contestatorul M.R. a chemat în judecată pe intimata C.N.A.D.N. S.A. – Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara solicitând ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în baza probelor administrate, instanța de judecată să constate nulitatea absolută a deciziei nr. 319/5.10.2005, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiul respectiv.

În motivarea în fapt a cererii, contestatorul a arătat că intimata a emis decizia 319/5.10.2005 prin care contestatorul a fost mutat prin decizie unilaterala, fara a avea la baza un temei legal, de la A.C.I. Nădlac. la A.C.I. Turnu, decizii pe care le consideră nelegale, fiind emise cu încălcarea prevederilor legale în materie . 

Ce apărări concrete a formulat intimata în cauză?

Intimata a formulat întâmpinare ce a fost depusă la dosarul cauzei prin care aceasta a solicitat respingerea acţiunii contestatorului ca neîntemeiată.

Intimata a arătat că a dispus ca numitul M.R. să-şi desfăşoare activitatea în punctul de frontieră A.C.I. Turnu, deoarece avea nevoie de personal, iar punctul D din contractul individual de muncă permite acest fapt.

Angajatul nu şi-a schimbat locul de muncă, având în vedere că în contractul de muncă se prevede că locul de muncă al acestuia este la A.V.T.R. Timişoara.

Prin urmare,  intimata a apreciat că nu se impune ca instanţa de judecată să anuleze decizia nr. 319/5.10.2005. 

Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat şi cum a argumentat hotărârea respectivă?

Prin sentinţa civilă nr. 1612/15.12.2005, Tribunalul Arad a admis cererea formulată de contestatorul M.R. împotriva deciziei nr. 319/5.10.2005, emise de intimata C.N.A.D.N. S.A. – Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara, şi, pe cale de consecinţă, a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 319/5.10.2005, prin care contestatorul a fost mutat la A.C.I. Turnu dispunându-se restabilirea situaţiei anterioare, în sensul că, contestatorul îşi va desfăşura activitatea A.C.I. Nădlac.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Decizia nr. 319/5.10.2005 a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor art. 268 din Codul muncii (actualmente art. 252 din Codul muncii) , însă au fost nesocotite prevederile art. 267 alin. 2 din Codul muncii (actualmente art. 251 alin. 2 din Codul muncii), în sensul că nu s-a procedat la convocarea în scris a contestatorului pentru cercetarea prealabilă disciplinară, astfel încât sunt aplicabile dispoziţiile art. 267 alin. 1 din Codul muncii privind sancţiunea nulităţii absolute (actualmente art. 251 alin. 1 din Codul muncii).

Totodată, s-a arătat că unitatea intimată a nesocotit prevederile art. 20 şi art. 21 din Contractul colectiv de muncă, precum şi dispoziţiile art. 17 alin. 4, art. 41 alin. 1 şi alin. 2 şi art. 48 din Codul muncii la emiterea deciziei nr. 319/5.10.2005, astfel încât a anulat această decizie.

Susţinerea unităţii că schimbarea locului de muncă s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor contractului individual de muncă a fost înlăturată, apreciindu-se că, faţă de prevederile art. 238 alin. 2 din Codul muncii, art. 21 din Contractul colectiv de muncă şi pct. D din contractul individual de muncă, clauzele punctului D din contractului individual de muncă stabilesc drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă şi prin lege, fiind nelegale.

Dacă hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către intimată şi, în caz afirmativ, hotărârea a fost confirmată sau infirmată de instanţa superioară?

Da, sentinţa civilă nr. 1612/15.12.2005 a Tribunalului Arad a fost atacată de către intimată, iar instanţa superioară a admis recursul acesteia, considerandu-l fondat, iar pe fondul cauzei a respins contestațiile contestatorului.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa de recurs a avut în vedere următoarele considerente:

Clauza contractuală de la lit. D din contractul individual de muncă nr. 40/8.10.2004, încheiat între părţi, intitulată “Locul de muncă”, are următorul conţinut: “activitatea se desfăşoară la Secţia A.V.T.R. Timişoara, dar dacă situaţia o impune, salariatul poate fi transferat în alt compartiment sau subunitate de pe raza de acţiune a D.R.D.P. Timişoara”. Din modul ei de formulare rezultă că are natura unei clauze de mobilitate.

Prin decizia nr. 319/5.10.2005 emisă de recurentă s-a dispus ca, începând cu data de 10.10.2005, contestatorul intimat – controlor trafic în cadrul Secţiei A.V.T.R. Timişoara – să-şi desfăşoare activitatea la A.C.I. Turnu, pentru a se asigura buna desfăşurare a activităţii în cadrul Secţiei A.V.T.R. Timişoara.

Având în vedere clauza contractuală de la litera D din contractul individual de muncă încheiat între părţi, sancţiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul conform art. 264 din Codul muncii (actualmente art. 248 din Codul muncii)) şi conţinutul deciziei nr. 319/5.10.2005, instanţa a apreciat că, în speţă, nu s-a emis o decizie de sancţionare, astfel încât nu este incidentă sancţiunea nulităţii absolute pentru încălcarea prevederilor art. 268 alin. 2 lit. d, e şi f din Codul muncii (actualmente art. 252 alin. 2 d, e şi f din Codul muncii).

Din coroborarea menţiunilor cuprinse în deciziile contestate, având în vedere şi susţinerile părţilor, rezultă că, prin decizia nr. 319/5.10.2005, contestatorul intimat a fost mutat de la A.C.I. Nădlac la A.C.I. Turnu.

Prin urmare la momentul emiterii celor două decizi contestate, intimatul nu îşi desfăşura activitatea la secţia A.V.T.R. Timişoara, menţionată la lit. D a contractului său individual de muncă.

Faţă de conţinutul clauzei contractuale de la lit. D, din contractul individual de muncă încheiat între părţi şi de prevederile art. 25 din Codul muncii, care reglementează clauza de mobilitate, în speţă, nu sunt incidente prevederile art. 17 alin. 4 raportat la art. 17 alin. 2 din Codul muncii, art. 41, art. 48 şi art. 238 alin. 2 din Codul muncii, art. 20 şi art. 21 din Contractul colectiv de muncă pentru a dispune anularea deciziei nr. 319/5.10.2005 emisă de recurentă, aşa cum a reţinut prima instanţă în considerentele hotărârii recurate.

Clauza de la lit. D din contractul individual de muncă încheiat între părţi nu stabileşte drepturi la un nivel inferior celui prevăzut prin contractul colectiv de muncă şi prin lege, ci dă eficienţă dispoziţiilor art. 25 din Codul muncii[1]. 

Extras din Decizia civilă nr. 561/2006, Curtea de Apel Timişoara, www. just.ro


[1] Art. 25 din Codul muncii:

(1) Prin clauza de mobilitate părţile în contractul individual de muncă stabilesc că, în considerarea specificului muncii, executarea obligaţiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă. În acest caz salariatul beneficiază de prestaţii suplimentare în bani sau în natură.

(2) Cuantumul prestaţiilor suplimentare în bani sau modalităţile prestaţiilor suplimentare în natură sunt specificate în contractul individual de muncă.

Ai nevoie de Codul Muncii? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF sau MOBI de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu