Studiu de caz: În ce condiții se poate renunța la aplicarea pedepsei într-un proces penal?

La data de 01.03.2013, în jurul orei 18:55, inculpatul A a condus mopedul marca Piagio cu numărul de înregistrare xxxx, proprietatea martorului B, pe strada C.D. din T., fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule şi având o îmbibaţie alcoolică de 1,70 g/l alcool pur în sânge la prima probă şi de 1,50 g/l la cea de a doua probă.

Faptele mai sus prezentate întruneau la data respectiva elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere – fapta prevazuta si pedepsita de art.86 alin.1 (în prezent, art.335 alin. 1 din noul Cod penal) şi ale  infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibaţie de peste 0,80g/l alcool pur în sânge – fapta prevazuta si pedepsita de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 republicată (în prezent, art. 336 alin. 1 din noul Cod penal).

Fiind cercetat de organele de urmărire penală, inculpatul a recunoscut faptele pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa.

Inculpatul A a fost dedus judecăţii prin rechizitoriul nr.abc/P/2013 din data de 21.01.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria X pentru săvârşirea infracţiunilor  mai sus amintite.

Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat şi cum a argumentat hotărârea respectivă?

Prin sentinţa penală nr.xyz/24.04.2014 pronunţată de Judecătoria X  în baza art. 396 alin. 3 Cod procedură penală raportat la art. 80 din noul Cod penal s-a renunţat la aplicarea pedepsei faţă de inculpatul A.,  sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002, în prezent, art.335 al.1 din noul Cod penal.  S-a renunţat la aplicarea pedepsei faţă de acelaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere pe drumuri publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 336 al.1 din noul Cod penal cu aplicarea art.5 C.penal.În baza art.81 C.penal inculpatului i s-a aplicat  un avertisment.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Inculpatul a optat pentru judecarea cauzei conform procedurii simplificate, numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi recunoscând acuzaţia ce i-a fost adusă, cererea fiindu-i admisă şi pe considerentul că infracţiunile imputate nu sunt pedepsite cu închisoarea pe viaţă.

Din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale instanţa de fond a constatat că faptele imputate există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de către inculpat, acestea fiind supuse instituţiei concursului de infracţiuni.

De asemenea, s-a avut în vedere noua reglementare a infracţiunii din art.336 alin.1 din noul Cod penal ca fiind legea mai favorabilă, conform art.5 din noul Cod penal întrucât, faţă de reglementarea anterioară, prevede posibilitatea aplicării amenzii penale pe lângă pedeapsa închisorii de la 1 an la 5 ani.

Astfel, s-a observat că potrivit art.396 din Cod procedura penală instanţa are posibilitatea să renunţe la stabilirea şi aplicarea pedepsei cu privire la inculpat, pentru îndreptarea căruia, ţinând seama de infracţiunea săvârşită, de persoana infractorului şi de conduita avută de acesta înainte şi după comiterea infracţiunii, nu este oportună aplicarea unei pedepse, fiind suficientă aplicarea unui avertisment.

În acest sens, faţă de condiţiile arătate în art.80 din noul Cod penal ce se cer a fi îndeplinite cumulativ, instanţa de fond a reţinut că infracţiunile prezintă o gravitate redusă, nefiind produse urmări, în acest caz fiind vorba despre infracţiuni de pericol, iar condiţia obiectivă a limitelor de pedeapsă este îndeplinită, infracţiunile în cauză fiind pedepsite cu închisoare de la 1 an la 5 ani sau amendă, legea cerând pentru renunţarea la aplicarea pedepsei, ca infracţiunea să nu fie pedepsită cu închisoarea mai mare de 5 ani.

De asemenea, s-a mai observat că potrivit art.80 al.3 din noul Cod penal instanţa poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei şi în cazul concursului de infracţiuni dacă pentru fiecare infracţiune concurentă sunt îndeplinite condiţiile arătate mai sus, iar conform art. 81 din noul Cod penal când dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, instanţa aplică un avertisment care constă în atenţionarea inculpatului asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni, riscând anularea acestei măsuri şi aplicarea unei pedepse alături şi de cea de a doua pedeapsă, cu atragerea a diferite decăderi, incapacităţi şi interdicţii ce decurg dintr-o condamnare.

Dacă hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria X şi, în caz afirmativ, ce a decis instanţa superioară în cazul mai sus menţionat şi cum a argumentat hotărârea respectivă?

Da, sentinţa penala  nr. xyz/24.04.2014 pronunţată de Judecătoria X   a fost atacată de către  Parchetul de pe lângă Judecătoria X, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, iar instanţa superioară a constatat apelul ca fiind fondat, iar în rejudecare a dispus condamnarea inculpatului.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Este adevărat că, potrivit art.396 din Codul de procedura penală instanţa are posibilitatea să renunţe la stabilirea şi aplicarea pedepsei cu privire la inculpat, pentru îndreptarea căruia, ţinând seama de infracţiunea săvârşită, de persoana infractorului şi de conduita avută de acesta înainte şi după comiterea infracţiunii se poate face aplicarea disp. art.80 – 82 din noul Cod penal.

Într-adevăr, renunţarea la aplicarea pedepsei, reglementată de art.80 din noul Cod penal, presupune îndeplinirea a două condiţii cumulative şi anume: o condiţie privitoare la faptă şi una referitoare la persoana inculpatului.

În privinţa celei referitoare la faptă, dispozitiile art.80 alin.1 lit.a din noul Cod penal stabilesc că, aceasta trebuie să „prezinte o gravitate redusă, având în vedere natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit”.

Condiţia privitoare la persoana infractorului are în vedere „conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii precum şi posibilităţile sale de îndreptare, împrejurări în raport de care instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei inculpatului”.

Or, din acest punct de vedere, instanţa superioară a observat că, inculpatul a fost dedus judecăţii pentru comiterea a două infracţiuni de pericol reglementate, la acel moment, de dispoziţiile legale speciale privitoare la circulaţia pe drumurile publice, ulterior incriminarea fiind preluată în Capitolul II din Titlul VII al Codului penal intrat în vigoare la 1 februarie 2014 – infracţiuni contra siguranţei pe drumurile publice.

În condiţiile comiterii unei pluralităţi infracţionale formate din două infracţiuni: conducere fără permis şi având o îmbibaţie alcoolică în sânge peste limita legală, este evident că nu se poate aprecia că aceste fapte prezintă o gravitate redusă, astfel cum stabileşte condiţia prevăzută de art.80 alin.1 lit.a din noul Cod penal.

Într-adevăr, inculpatul a condus pe drumurile publice un moped însă în nici un caz fapta sa nu poate fi apreciată ca prezentând o gravitate redusă atâta timp cât inexistenţa permisiunii de conducere a fost dublată şi de consumul de băuturi alcoolice, iar îmbibaţia alcoolică determinată cu prilejul analizelor de sânge fiind determinată la 1,70 gr/l alcool pur în sânge la prima probă şi de 1,50 gr/l la cea de-a doua probă, valori care sunt net superioare limitei maxime legale şi care pun în evidenţă indiferenţa inculpatului faţă de consecinţele faptei sale, cu atât mai mult cu cât încălcarea dispoziţiilor legale ar fi putut conduce la consecinţe vătămătoare pentru persoane sau bunuri.

Chiar dacă circumstanţele personale ale inculpatului ar putea releva în privinţa acestuia îndeplinirea condiţiei prevăzute de art.80 alin.1 lit.b teza I din noul Cod penal, în sensul existenţei unor posibilităţi de îndreptare, cu toate acestea condiţia prevăzută de teza a II-a a celuia text de lege nu este îndeplinită, în sensul că, raportat la gravitatea faptelor, în nici un caz nu s-ar putea concluziona că în privinţa inculpatului aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei sale.

În mod constant, jurisprudenţa instanţelor naţionale a evidenţiat faptul că infracţiunile privitoare la încălcarea normelor legale de circulaţie pe drumurile publice reprezintă infracţiuni de pericol, condiţii în care în mod evident, faptele prezintă prin ele însele gradul de pericol social concret necesar, cerut de legiuitor şi avut în vedere la incriminarea faptei, astfel încât nu s-ar putea susţine că aceste infracţiuni prezintă o gravitate redusă de natură a conduce la aplicarea art.80 şi următoarele din noul Cod penal privind renunţarea la aplicarea pedepsei.

Faţă de aceste argumente, instanţa superioară a constatat că, individualizarea judiciară realizată la primul grad de jurisdicţie a fost efectuată prin interpretarea excesiv de largă a criteriilor avute în vedere de art.74 din noul Cod penal, ceea ce a condus la greşita reţinere a îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de art.80 din noul Cod penal şi în consecinţă, la aplicarea netemeinică a instituţiei renunţării la aplicarea pedepsei, avertismentul fiind insuficient în vederea realizării unei juste individualizări, oportună fiind antrenarea răspunderii penale a inculpatului prin condamnarea acestuia pentru infracţiunile pentru care a fost dedus judecăţii, sens în care apelul a fost admis, conform art.421 pct.2 lit.a din Cod procedură penală și s-a constatat că instanţa de fond a realizat o greşită soluţionare a acţiunii penale, iar prin rejudecarea acesteia s-a dispus condamnarea inculpatului.

Întrucât de la săvârşirea faptei şi până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o lege penală nouă şi anume noul Cod Penal, intrat în vigoare la data de 01.02.2014, instanţa superioară, analizând problema aplicării dispoziţiilor legale ce reglementează legea penala mai favorabilă, potrivit art. 5 alin. 1 din noul Cod penal, a constatat că în cauză,  aplicarea legii mai favorabile se impunea a fi efectuată conform deciziei nr.265/06 mai 2014 pronunţată de Curtea Constituţională a României, care a stabilit ca dispoziţiile art.5 Cod penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

Generându-se un reviriment jurisprudenţial după publicarea acestei decizii, rezultă cu claritate că aplicarea legii penale mai favorabile se face în raport de ansamblul dispoziţiilor legilor penale succesive, deci în mod global şi nu în raport de instituţiile autonome, ceea ce impune analizarea tuturor aspectelor avute în vedere în stabilirea răspunderii penale la primul grad de jurisdicţie.

Or, din acest punct de vedere, deşi aparent noul cod penal apare ca fiind mai favorabil sub aspectul tratamentului sancţionator, deoarece se prevede alternativ pedeapsa amenzii, cu toate acestea în mod concret, dispoziţiile vechii legi penale sunt în mod cert mai favorabile, atât în ceea ce priveşte regimul de sancţionare al concursului de infracţiuni cât şi sub aspectul modalităţii de executare non privative de libertate, prefigurată în speţă a fi art.81 Cod penal din 1969.

S-a constatat aşadar că, în raport de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului şi conduita de recunoaştere a vinovăţiei, acestuia îi pot deveni incidente disp. art.81 Cod penal din 1969 care nu sunt supuse unor obligaţii, astfel cum se prevede în noua lege penală, ceea ce, pe lângă concluzia referitoare la regimul de sancţionare în cazul concursului de infracţiuni, atrage reţinerea ca lege mai favorabilă, a dispoziţiilor legale anterioare.

Pe cale de consecinţă, în urma admiterii apelului, în rejudecare, s-a înlăturat aplicarea disp. art.  81 din noul Cod penal şi s-a dispus condamnarea inculpatului A., în baza disp. art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 5 Cod penal, şi cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, infracţiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere,  faptă din data de 01.03.2013, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare, iar în baza disp. art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplic. art.5 Cod penal, şi cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, infracţiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice cu o îmbibaţie alcoolică peste limita legală,  faptă din data de 01.03.2013, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare, stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 8 (opt) luni închisoare conform art.33 lit.a şi art.34 lit.b Cod penal din 1969. În baza disp. art.81 din Codul penal din 1969 s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 8 luni, calculat conform art. 82 din Codul penal din 1969 şi s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 din Codul penal din 1969 privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

 Ai nevoie de Noul Cod penal? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!