3 Decembrie, 2016

Studiu de caz. Cazurile în care poate fi desfiinţată hotărârea arbitrală

Reclamanta SC A SA a chemat în judecată pe pârâta SC B SRL, solicitând instanţei de judecată următoarele: anularea sentinţei arbitrale nr. X/16.12.2013, pronunţate în dosarul Y/2013 a Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional – Camera de Comerţ şi Industrie a României; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta SC A SA a arătat că prin sentinţa arbitrală nr. X/16.12.2013 pronunţată în dosarul nr. Y/2013 de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a fost admisă cererea formulată de SC B SRL împotriva pârâtei SC A SA, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 9.182,10 lei contravaloare servicii prestate, 1322 lei penalităţi de întârziere aferente perioadei 19.09.2012 – 12.11.2012 şi 50.886,23 lei penalităţi de întârziere aferente celorlalte prestaţii, cu începere de la data scadenţei până la 12.11.2012 şi 13.066,75 lei cheltuieli arbitrale.

Reclamanta a invocat, ca prim motiv, dispoziţiile art. 608 alin. 1 lit. b din noul Cod de procedura civilă (NCPC), respectiv tribunalul arbitral a soluţionat litigiul fără să  existe o convenţie arbitrală sau în temeiul unei convenţii nule sau inoperante.

În sensul arătat, reclamanta a arătat că a fost aleasă competenţa Curţii de Abitraj Comercial  de reclamantă în temeiul art. XII din Contractul de cantonament. Conform art II din contractul de cantonament, contractul este valabil pe toată durata cantonamentului, respectiv din data de 26.01.2012 până la data de 15.02.2012. Contractul este şi era inoperabil la data introducerii cererii de chemare în judecată la Tribunalul arbitral, respectiv 12.08.2013, fiind expirat.  Potrivit art. XIII, Contractul încetează (lit b art. XIII) prin ajungerea la termen a contractului, condiţie îndeplinită.

De asemenea, reclamanta a mai arătat, ca cel de-al doilea motiv al cererii, faptul că sentinţa a fost dată în lipsa reclamantei, care a înaintat pe adresa de e-mail indicată pe citaţie cerere de amânare pentru angajare apărător, cerere ignorată de către tribunalul arbitral.

Un alt motiv al cererii este referitor la caracterul creanţei care, a susţinut reclamanta, nu este certă şi a fost achitată integral. Există, aşadar, inadvertenţe evidente între cele două contabilităţi privitor la stingerea debitelor, astfel încât a apreciat reclamanta că se impunea administrarea probei cu expertiză.

De asemenea, reclamanta a învederat ca alt motiv faptul că contractul de servicii turistice a fost încheiat în lipsa reprezentantului legal al societăţii reclamante. În acest sens a arătat că domnul Z nu este administratorul S.C. A S.A. şi nu era nici la data încheierii Contractului de cantonament.

În drept: Cererea nu a fost motivată în drept.

În probaţiune: Reclamanta nu a solicitat probe în dovedire.

Care sunt motivele pentru care, legal, se  poate desfiinţa o hotărâre arbitrală?

Potrivit art. 608 alin. 1 din NCPC, hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare pentru unul dintre următoarele motive:

a) litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului;

b) tribunalul arbitral a soluţionat litigiul fără să existe o convenţie arbitrală sau în temeiul unei convenţii nule ori inoperante;

c) tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenţia arbitrală;

d) partea a lipsit la termenul la care au avut loc dezbaterile şi procedura de citare nu a fost legal îndeplinită;

e) hotărârea a fost pronunţată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut la art. 567, deşi cel puţin una dintre părţi a declarat că înţelege să invoce caducitatea, iar părţile nu au fost de acord cu continuarea judecăţii, potrivit art. 568 alin. 1 şi 2;

f) tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut;

g) hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul şi motivele, nu arată data şi locul pronunţării ori nu este semnată de arbitri;

h) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii;

i) dacă, după pronunţarea hotărârii arbitrale, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională legea, ordonanţa ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă care a făcut obiectul acelei excepţii ori alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare.

Ce probe ar fi putut produce reclamanta pentru dovedirea motivelor de anulare invocate?

Pentru dovedirea motivelor de anulare puteau fi aduse ca probe noi doar înscrisuri.

Ce apărări concrete a formulat pârâta SC B SRL în cauză?

Pârâta S.C. B S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii în anulare ca neîntemeiată.

Pe de o parte, pârâta a apreciat că clauza compromisorie din Contract este autonomă în raport cu Contractul, este valabilă şi produce efecte.

Astfel, unul dintre caracterele juridice fundamentale ale clauzei compromisorii este exprimat prin dispoziţiile art. 550 alin. 2 din NCPC: „Validitatea clauzei compromisorii este independentă de valabilitatea contractului în care a fost înscrisă”. Consecinţa acestei autonomii impune soluţia conform căreia, în cazul în care contractul principal va înceta, indiferent de motive, astfel de situaţii nu vor afecta validitatea clauzei compromisorii.

Având în vedere aceste aspecte, simplul fapt că, din perspectiva reclamantei, Contractul expirase prin ajungere la termen nu determină inoperabilitatea clauzei compromisorii, întrucât aceasta ar genera concluzia că numai pe durata Contractului părţile ar fi avut acces la instanţa arbitrală în temeiul clauzei compromisorii, ceea ce nu poate fi acceptat, întrucât ignoră esenţa acesteia, astfel încât se impune respingerea acestui argument ca neîntemeiat.

Pe de altă parte, a mai arătat pârâta, acţiunea   în   anulare   nu  poate   antama  reanalizarea  problemelor de fond soluţionate prin hotărârea arbitrală.

În acest sens, lectura şi analiza motivelor expuse  în cuprinsul cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă conduc spre concluzia clară că sunt antamate aspecte care ţin de fondul dosarului arbitral soluţionat prin hotărârea arbitrală atacată prin acţiunea în anulare a reclamantei.

Din această perspectivă, antamarea de către reclamantă, pe calea acţiunii în anulare, a discuţiilor care privesc efectuarea plăţilor în contract, validitatea contractului, precum şi validitatea şi aplicabilitatea clauzelor din cadrul acestuia „implică o devoluare a acţiunii în ansamblu, o cercetare de temeinicie a hotărârii arbitrale care nu are ca izor o încălcare a unei norme de ordine publică, ci are ca premisă o aplecare directă asupra fondului raportului juridic dintre părţi cu depăşirea limitelor impuse de art. 608 alin. 1 din NCPC.

Interpretarea probelor de către tribunalul arbitral, cu consecinţa aprecierii asupra temeiniciei pretenţiilor deduse judecaţii, nu constituie un motiv de desfiinţare a Hotărârii arbitrale nr. X/16.12.2013, aceasta nefiind posibilă pe calea acţiunii în anulare.

În dovedire, pârâta a solicitat instanţei de judecată administrarea probei cu înscrisuri.

Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat şi cum a argumentat hotărârea respectivă?

Tribunalul, admiţând administrarea probei cu înscrisuri, pe fondul cauzei a respins acţiunea în anularea ca neîntemeiată. Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa a avut în vedere următoarele considerente:

Hotărarea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare pentru unul din motivele prevăzute la art. 608 alin. 1 din NCPC.

Ca urmare, o hotărare arbitrală nu poate fi anulată pentru orice motive, ci numai pentru motivele limitativ prevăzute limitativ de art. 608 alin. 1 din NCPC.

Pe de o parte, în speţă reclamanta a invocat dispoziţiile art. 608 alin. 1 lit. b din NCPC, respectiv tribunalul arbitral a soluţionat litigiul fără să existe o convenţie arbitrală sau în temeiul unei convenţii nule sau inoperante.

Niciuna dintre aceste ipoteze nu este aplicabilă speţei de faţă, având în vedere că art. XII din contractul încheiat între părti conţine o clauză compromisorie, care nu este nici nulă şi nici inoperantă.

Potrivit art XII din contractul încheiat între părţi, toate disputele, neînţelegerile sau reclamaţiile rezultate din sau legate de prezentul contract sau încălcarea, terminarea sau invaliditatea acestuia, în cazul în care nu vor fi rezolvate pe cale amiabilă în termen de 30 de zile calendaristice de la data notificării disputei de către una dintre părţi, vor fi supuse spre soluţionare finală şi obligatorie Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, conform regulamentului său.

Chiar dacă durata contractului a fost stabilită până la data de 15.02.2012, din formularea art. XII din contract rezultă că părţile au convenit ca toate disputele rezultate din contract să fie soluţionate de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, conform regulamentului său. Cum pretenţiile SC B SRL au fost pretenţii izvorâte din contract, respectiv contravaloarea serviciilor prestate şi penalităţi contractuale de întârziere, în mod corect litigiul a fost soluţionat de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în temeiul clauzei compromisorii existente în contract.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte susţinerile reclamantei potrivit cărora a înaintat Tribunalului Arbitral o cerere de amânare pentru angajare apărător, cerere ce a fost respinsă, Tribunalul apreciază că acest motiv nu se încadrează în motivele limitativ prevăzute de art. 608 alin. 1 din NCPC. Reclamanta nu a invederat că procedura de citare la termenul când au avut loc dezbaterile nu a fost legal îndeplinită, procedura de citare fiind legal îndeplinită, potrivit dovezilor aflate la filele 55, 56 din dosarul Y/2013, ci doar respingerea cererii de amânare.

Nu pot fi primite nici motivele legate de caracterul creanţei care, susţine reclamanta, nu este certă şi a fost achitată integral, iar contractul nu a fost semnat de administrator întrucât acestea nu se încadrează în motivele prevăzute de art art. 608 alin. 1 din NCPC.

În cadrul unei acţiuni în anulare a unei sentinţe arbitrale, instanţa nu poate reanaliza problemele de fond ce au fost soluţionate prin hotărârea arbitrală, controlul instanţei fiind limitat de dispoziţiile art. 608 din NCPC.

––––––––––––(P)––––––––––––

Lege5 Online
 vă oferă posibilitatea de a căuta orice dosar aflat în instanţă (baza ECRIS). Trebuie doar să introduceţi numărul dosarului sau numele unei părţi implicate în dosar.

Clienţii Lege5 Online
 au posibilitatea de a urmări dosare. Mai exact, puteţi să primiţi notificări pe e-mail atunci când urmează o nouă şedinţă sau când apare o decizie în dosar.

Căutaţi dosare aflate în instanţă AICI.

caudosinst

Aflaţi mai multe despre Lege5 Online de AICI. De asemenea, Lege5 este disponibil şi în variantele Desktop şi Mobile.

Foto articol: Free Images

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu