5 Decembrie, 2016

STUDIU DE CAZ: Când are salariatul obligaţia de a plăti cursurile de formare profesională?

Reclamanta SC A  SRL a chemat în judecată pe pârâtul  B solicitând instanţei de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunţa, în baza probelor administrate, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1750 lei cu titlu de pretenţii reprezentând contravaloare cursuri de formare profesională, actualizată cu rata inflaţiei până la data plăţii efective a debitului. De asemenea, reclamanta a mai solicitat şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost angajatul său în perioada 01.03.2000-15.10.2012, potrivit contractului individual de muncă nr. zzz/01.03.2000.

Raporturile de muncă au încetat la iniţiativa pârâtului prin denunţarea unilaterală a contractului, aşadar prin demisie, în acest sens fiind emisă de către angajator decizia nr. sax/15.10.2012.

În calitate de angajat pârâtul a urmat, pe lângă alte cursuri de formare profesională, şi următoarele cursuri de formare profesională în datele de: 05.01.2011-10.01.2011; 25.09. 2011-15.10.2011; 17.02.2012 şi 10.05.2012.-15.05.2012, sens în care acesta a semnat acte adiţionale la contractul individual de muncă prin care s-a obligat să nu părăsească unitatea pe o perioadă de 3 ani de la data finalizării cursurilor de formare profesională, sub sancţiunea restituirii cheltuielilor efectuate cu pregătirea sa profesională.

Pârâtul nu a respectat aceste acte adiţionale semnate şi a demisionat la data de 15.10.2012, înainte de expirarea termenului de 3 ani de la data finalizării cursurilor de formare profesională.

În aceste condiţii, faţă de prevederile art. 198 alin. 1 si 3 din Codul Muncii, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata contravalorii cursurilor de formare profesională.

În probaţiune, reclamanta a precizat că se prevalează de proba cu înscrisuri.

Ce apărări concrete a formulat pârâtul în cauză?

Deşi a primit cererea de chemare în judecată a reclamantei, pârâtul nu a formulat în termen legal întâmpinare şi, deşi legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în instanţă pentru a combate pretenţiile reclamantei.

Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat şi cum a argumentat hotărârea respectivă?

Prin sentinţa civilă nr. zxy/ 15.10.2013, instanţa de judecată a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC A SRL în contradictoriu cu pârâtul B, a  obligat pârâtul  să achite reclamantei  suma de 320 lei cu titlu de despăgubiri, reactualizată cu rata inflaţiei cu începere de la data pronunţării  hotărârii şi până la achitarea integrală a debitului; de asemenea, instanţa de judecată a obligat pârâtul la plata a 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de acest proces, în speţă onorariu de avocat.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa a avut în vedere următoarele considerente:

În cazul în care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională este iniţiată de angajator, toate cheltuielile ocazionate de această participare sunt suportate de către acesta (art. 197 alin. 1 din Codul Muncii ).

Potrivit art. 198 alin. 1 din Codul Muncii, salariaţii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională, în condiţiile art. 197 alin. 1, nu pot avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă pentru o perioadă stabilită prin act adiţional.

Instanţa a arătat că prevederile legale mai sus arătate trebuie să fie coroborate cu dispoziţiile art. 198 alin. 3 din Codul Muncii, în sensul că „nerespectarea de către salariat a dispoziţiei prevăzute la (art. 198) alin. 1 determină obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adiţional la contractul individual de muncă”.

Instanţa a reţinut, având în vedere actele depuse la dosarul cauzei, că între părţi s-a încheiat un contract individual de muncă la data de 01.03.2000, iar ulterior, prin semnarea actelor adiţionale la contractul individual de muncă, pârâtul B s-a obligat faţă de angajatorul său, reclamanta SC A  SRL, să nu părăsească unitatea pe o perioadă de 3 ani de la data finalizării cursurilor de formare profesională, sub sancţiunea restituirii cheltuielilor efectuate cu pregătirea sa profesională.

La data de 15.10.2012 au încetat raporturilor de muncă prin demisie aşa cum rezultă din decizia nr. sax/15.10.2012.

Cum pârâtul nu şi-a respectat obligaţia asumată prin actele adiţionale încheiate cu reclamanta, instanţa a apreciat că acesta a cauzat reclamantei un prejudiciu deoarece este lipsită de serviciile unui salariat şcolarizat şi în consecinţă a obligat pârâtul la restituirea contravalorii cursurilor proporţional cu perioada nelucrată conform dispoziţiilor art. 198 alin. 3 din Codul muncii.

Instanţa a arătat că o soluţie contrară ar încalca prevederile imperative ale art. 198 alin. 3 din Codul muncii, iar faptul că pârâtul a semnat angajamente de plată pentru restituirea întregii sume de 1750 lei nu echivalează cu o renunţare la beneficiul acordat de lege. Pe cale de consecinţă, instanţa de judecată a admis doar în parte acţiunea şi a obligat pârâtul  să achite reclamantei  doar suma de 320 lei cu titlu de despăgubiri, reactualizată cu rata inflaţiei cu începere de la data pronunţării  hotărârii şi până la achitarea integrală a debitului.

Dacă hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către reclamantă şi, în caz afirmativ, hotărârea a fost confirmată sau infirmată de instanţele superioare?

Da, sentinţa civilă nr. zxy/ 15.10.2013 a instanţei  a fost atacată de către reclamantă, dar instanţa superioara a menţinut hotărârea respectivă, reţinându-se temeinicia şi legalitatea acesteia.

(P) Caută orice dosar aflat în instanţă în Lege5 Online! Lege5 este un soft de documentare legislativă disponibil în variantele Online, Desktop şi Mobile.

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu