Proiectul de strategie lansat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale este un document de politici publice pe termen mediu (până la 4 ani) şi lung (mai mult de 4 ani) care defineşte, în principiu, propuneri pentru politica Guvernului în domeniu, cu un accent ridicat în privinţa grupului de risc reprezentat de femeile rome.
Proiectul, lansat, pe 18 iunie, este supus dezbaterii publice până pe 28 iunie a.c.
Strategia a fost elaborată în cadrul proiectului „Împuternicirea femeilor rome pe piaţa muncii”/POSDRU/97/6.3/S/52040, activitatea 5 – Crearea unei reţele interprofesionale care să lucreze cu şi pentru femeile rome.
O primă variantă a strategiei a fost prezentată, spre consultare, pe pagina de internet a Agenţiei de Dezvoltare Comunitară ”Împreună” în luna septembrie a anului 2011, iar în lunile septembrie şi octombrie a aceluiaşi an, au avut loc trei runde de consultări pe text şi o conferinţă cu participarea instituţiilor publice şi a societăţii civile, sindicate.
Strategia este elaborată în vederea formulării unei noi politici publice în domeniu, respectiv pentru îmbunătăţirea semnificativă a politicilor publice existente pentru promovarea egalităţii de şanse şi nediscriminării pe piaţa muncii pentru grupurile defavorizate.
Documentul vizează situaţia persoanelor aparţinând grupurilor defavorizate care sunt angajate, desfăşoară activităţi economice sau au diferite profesii.
Perioada de implementare a strategiei este 2012-2020.
În România, Raportul Comisiei Prezidenţiale Pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice – Administraţia Prezidenţială – a identificat în cercetarea Riscuri şi Inechităţi sociale în România cinci riscuri majore ale pieţei forţei de muncă din România:
# munca în sectorul informal, # munca în sectorul gospodăriilor (agricultură de subzistenţă); # şomajul de lungă durată; # descurajarea de a intra pe piaţa muncii; # sărăcia celor care muncesc. Grupurile care se confruntă în cea mai mare măsură cu aceste riscuri sunt: tinerii, populaţia din mediul rural, populaţia de etnie romă, femeile, populaţia cu nivel redus de educaţie şi de calificare.
Grupurile sociale cu risc ridicat de excluziune socială sunt: copii în situaţii de risc, persoanele adulte fără adăpost (PAFA Homeless), persoanele cu dizabilităţi, persoanele de etnie romă în situaţii de risc, persoanele cu HIV/SIDA, persoanele dependente de (droguri ilegale, de alcool, tutun etc.), persoanele victime ale traficului, persoanele victime ale prostituţiei şi persoanele victime ale violenţei domestice.
Toate aceste categorii de persoane fie se află pe o poziţie de inegalitate în raport cu majoritatea cetăţenilor din cauza diferenţelor socio-economice faţă de majoritate, fie se confruntă cu un comportament de respingere şi marginalizare.
Elaborarea Strategiei are în vedere grupurile vulnerabile pe piaţa muncii, populaţia romă fiind luată în acest caz ca exemplu care să arate care sunt problemele cu care grupurile vulnerabile se confruntă pe piaţa muncii.
Strategia îşi propune să ofere soluţii pe palierul politicilor publice pentru grupurile vulnerabile, romi, în subsidiar femei rome, aflate pe piaţa muncii.
Scopul strategiei este crearea unui mecanism complementar de implementare a egalităţii de şanse, a nediscriminării în activitatea economică, în materie de angajare şi în profesie pentru grupurile vulnerabile.
Direcţiile de acţiune. Atingerea obiectivelor generale se poate realiza numai prin efortul comun al instituţiilor publice ale statului şi prin următoarele direcţii de acţiune:
● Crearea unui sistem de colectare de date privind situaţia grupurilor vulnerabile în domeniul educaţiei, în activitatea economică şi în materie de angajare şi în profesie. Strategia recomandă colectarea de date statistice în domeniul educaţiei, preuniversitare şi universitare cu privire la grupurile vulnerabile.
Colectarea de date este justificată de necesitatea conştientizării problemei şi de cunoaşterea reală a subiectului pentru aplicarea soluţiilor de politici publice în mod eficient şi flexibil. Se recomandă colectarea datelor în domeniul activităţii economice şi în materie de angajare şi profesie cu privire la grupurile vulnerabile, atât pentru angajatorii instituţii publice, cât şi pentru angajatorii privaţi care au un număr de cel puţin de 50 de angajaţi.
Activitatea se referă şi la colectarea de date pe criteriul apartenenţei unei persoane la o minoritate naţională, cu acordul celui intervievat şi cu respectarea legislaţiei privind protecţiei datelor personale.
● Implementarea principiului egalităţii de şanse şi a nediscriminării în cultura organizaţională a instituţiilor de învăţământ. Se recomandă instituţiilor de învăţământ să adopte un Plan de implementare a egalităţii de şanse şi a nediscriminării. Planul trebuie să conţină mecanisme interne de respectare a principiului egalităţii de şanse şi a nediscriminării, proceduri de gestionare a situaţiilor de discriminare şi acţiuni de promovare a egalităţii şi nediscriminării.
● Implementarea principiului egalităţii de şanse şi a nediscriminării în cultura organizaţională a angajatorilor instituţii publice şi angajatori privaţi. Se recomandă angajatorilor instituţiilor publice şi angajatorilor privaţi să adopte un Cod etic privind egalitatea de şanse, nediscriminarea şi respectarea demnităţii umane. Codul etic trebuie să conţină mecanisme interne de respectare a principiului egalităţii de şanse şi a nediscriminării, proceduri de gestionare a situaţiilor de discriminare şi acţiuni de promovare a egalităţii şi nediscriminării.
● Aplicarea unui sistem de cote în privinţa formării şi reconversiei profesionale în Planul Naţional de Formare Profesională implementat de Agenţia Naţionala de Ocupare a Forţei de Muncă. Astfel că în Plan se vor cuprinde anual un număr de cel puţin 1000 persoane aparţinând grupurilor vulnerabile pentru formare profesională.
● Crearea unui sistem de raportare anuală a situaţiei grupurilor vulnerabile în domeniul educaţiei, în activitatea economică şi în materie de angajare şi profesie. Se recomandă Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să întocmească şi să publice un Raport anual asupra situaţiei grupurilor vulnerabile în sistemul educaţiei naţionale. Se recomandă Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale să întocmească şi să publice un Raport anual asupra situaţiei grupurilor vulnerabile în materie de angajare şi în profesie.
● Facilitarea accesului la un loc de muncă pentru persoanele aparţinând grupurilor vulnerabile, în subsecvent minorităţii rome, prin dezvoltarea în cadrul structurilor teritoriale a unui sistem similar aplicat în facilitarea accesului la un loc de muncă pentru persoanele având vârsta între 16-24 de ani, potrivit Legii privind prevenirea şi combaterea riscului de marginalizare socială.
Astfel, în scopul facilitării accesului la un loc de muncă, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, prin structurile ei teritoriale, realizează un acompaniament social personalizat pentru persoanele aparţinând unor grupuri vulnerabile, în subsecvent minorităţii rome ce necesită o mai mare diseminare în rândul grupurilor vulnerabile.
● Organizarea şi desfăşurarea unor campanii de informare, conştientizare şi responsabilizare în declararea apartenenţei etnice.
Rezultatele vor fi reflectate prin următorii indicatori:
– constituirea unei baze de date oficiale cu privire la situaţia grupurilor defavorizate în educaţie şi în domeniul muncii;
– constituirea unui sistem de monitorizare cu privire la situaţia grupurilor defavorizate în educaţie şi în domeniul muncii prin recomandarea ministerelor de resort de a redacta şi publica un raport anual privind acest subiect;
– evoluţia numărului de plângeri prin care se sesizează în instanţa de judecată sau la instituţiile specializate incidentele de discriminare care vizează grupurile defavorizate în domeniul muncii;
– creşterea contribuţiei la bugetul de stat prin productivitatea muncii şi impozitele plătite, ca urmare a creşterii gradului de acces, de competitivitate şi inovaţie a grupurilor defavorizate la piaţa muncii;
– scăderea incidentelor dintre majoritari şi grupuri defavorizate în raporturile de muncă;
– îmbunătăţirea percepţiei grupurilor defavorizate în rândul majorităţii, detensionarea relaţiilor;
– creşterea respectului de sine a grupurilor defavorizate;
– factori măsurabili, bazaţi pe datele statistice existente, care arată în ce măsură sunt îndeplinite rezultatele.
Stragia propune crearea unui grup de monitorizare Guvern-ONG-sindicate, precum şi raportări periodice ale instituţiilor mandatate cu implementarea politiciilor publice în cauză.
