8 Decembrie, 2016

Soluţionarea diferendelor la serviciile de plată: ce s-a schimbat şi de ce

O recentă hotărâre de Guvern stabileşte că în scopul soluţionării pe cale amiabilă a diferendelor dintre consumatori şi prestatori de servicii de plată, izvorând din încălcarea dispoziţiilor regulamentului, părţile pot recurge la procedura medierii în temeiul prevederilor Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare.

Hotărârea Guvernului nr. 927/2012, publicată în Monitorul oficial nr. 667 din 24 septembrie 2012 modifică, prin textul precitat, alineatul (1) al articolului 7 din Hotărârea Guvernului nr. 1259/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr. 924/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind plăţile transfrontaliere în Comunitate şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2.560/2001, publicată în Monitorul Oficial nr. 847 din 17 decembrie 2010, cu completările ulterioare.

Modificarea are o mică istorie.

Mergând pe firul actelor normative invocate, observăm că potrivit textului, în forma anterioară, a art. 7 (1) din H.G. nr. 1259/2010, în scopul soluţionării pe cale amiabilă a diferendelor dintre consumatori şi prestatori de servicii de plată, izvorând din încălcarea dispoziţiilor regulamentului, părţile puteau recurge la:

- procedura medierii în temeiul prevederilor Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare;

- procedura extrajudiciară prevăzută de art. 179 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010.

Or, prin reglementarea dată de recenta hotărâre de Guvern, procedura extrajudiciară nu mai este acceptată la soluţionarea amiabilă a diferendelor privind serviciile de plată.

Prin reglementarea procedurii extrajudiciare, de către O.U.G. nr. 113/2009 privind serviciile de plată, se stabileau, prin articolul 179 – ATENŢIE: în forma în vigoare până la 29 iunie 2012 – atribuţiile BNR de a asigura aplicarea unor proceduri extrajudiciare de reparaţie adecvate şi eficace pentru soluţionarea reclamaţiilor cu care BNR era sesizată din partea utilizatorilor serviciilor de plată care se consideră prejudiciaţi de către prestatorii de servicii de plată ce îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României.

Utilizatorii serviciilor de plată aveau posibilitatea să apeleze la aceste proceduri de rezolvare a reclamaţiilor în mod facultativ. În structura Băncii Naţionale a României exista un compartiment specializat, în acest scop. Compartimentul specializat din BNR avea dreptul să emită puncte de vedere cu caracter consultativ cu privire la diferendele care nu făceau obiectul medierii de către Banca Naţională a României, dacă asemenea puncte de vedere erau solicitate de instanţele judecătoreşti sesizate cu judecarea cauzei.

Prin procedura oferită gratuit celor interesaţi, compartimentul putea formula o soluţie cu privire la aspectele semnalate, în maximum 30 de zile de la înregistrarea unei cereri de mediere la Banca Naţională a României. Dacă erau necesare documente şi/sau informaţii suplimentare, un nou termen de 30 de zile urma să curgă de la data prezentării acestor documente sau informaţii.

Soluţia formulată de compartimentul specializat din cadrul BNR nu avea caracter obligatoriu pentru părţile interesate. În situaţia în care partea nemulţumită se adresa Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau instanţelor judecătoreşti pentru apărarea drepturilor sale, soluţia formulată de compartimentul specializat din cadrul BNR putea fi avută în vedere, cu caracter consultativ, de instanţa judecătorească competentă.

În sfârşit, în cazul disputelor transfrontaliere, Banca Naţională a României era chemată să coopereze în mod activ cu organismele care asigură soluţionarea pe cale extrajudiciară a disputelor dintre utilizatorii serviciilor de plată şi prestatorii de servicii de plată, pentru soluţionarea acestora.

Faţă de această reglementare a rolului BNR în soluţionarea extrajudiciară a diferendelor, au fost aduse schimbări prin recenta Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului nr. 31/2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 433 din 29 iunie 2012, dată pentru modificarea unor acte normative în domeniul serviciilor de plată. Astfel, articolul 179 din O.U.G. nr. 113/2009 a fost modificat şi, în forma în vigoare după această dată, prevede că pentru soluţionarea pe cale amiabilă a eventualelor diferende dintre utilizatorii şi prestatorii serviciilor de plată şi fără a se aduce atingere dreptului utilizatorilor serviciilor de plată de a iniţia acţiuni în justiţie împotriva prestatorilor de servicii de plată care au încălcat dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă ori dreptului acestora de a sesiza Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, utilizatorii de servicii de plată şi alte părţi interesate pot recurge la procedura medierii, în temeiul prevederilor Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, şi în cazul disputelor transfrontaliere, mediatorii sunt cei care cooperează cu organismele din alte state membre care asigură soluţionarea pe cale extrajudiciară a disputelor dintre utilizatorii serviciilor de plată şi prestatorii de servicii de plată.

Modificarea de abordare a fost motivată de Executiv prin caracterul neadecvat al procedurii de soluţionare a diferendelor în domeniul serviciilor financiare care, anterior, era de natură să genereze confuzie şi incertitudine în rândul consumatorilor cu privire la rolul BNR, din cauza faptului că soluţionarea pe cale extrajudiciară a diferendelor de către banca centrală nu era circumscrisă atribuţiilor sale de autoritate de supraveghere prudenţială a instituţiilor de credit şi a instituţiilor de plată, ci viza mai curând domeniul protecţiei consumatorilor, din acelaşi motiv fiind întâmpinate dificultăţi în soluţionarea reclamaţiilor, existând riscuri juridice şi reputaţionale semnificative pentru banca centrală.

După ce am redat modificările şi motivarea acestora, să mai arătăm celelalte prevederi, rămase nemodificate, din articolul 7 al H.G. nr. 1259/2010. Astfel, consumatorii, precum şi utilizatorii persoane juridice pot sesiza Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, respectiv Garda Financiară în cazul încălcării prevederilor regulamentului de către prestatorii de servicii de plată.

În acest caz, ANPC sau, după caz, Garda Financiară informează părţile despre posibilitatea de a soluţiona diferendul pe cale amiabilă. În cazul încălcării prevederilor regulamentului de către prestatorii de servicii de plată, utilizatorii serviciilor de plată şi alte părţi interesate pot sesiza direct instanţa de judecată competentă.

Prin H.G. nr. 386/2012 (publicată în Monitorul oficial nr. 300 din 7 mai 2012), la H.G. nr. 1259/2010 a mai fost adăugat un articol 71 potrivit căruia, în vederea aplicării regulamentului şi operaţiunilor de plată efectuate în lei, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Ministerul Finanţelor Publice vor emite, prin ordin comun, în termen de 90 de zile, criterii de identificare a categoriilor de plăţi naţionale care corespund unor plăţi transfrontaliere.

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu