2 Decembrie, 2016

Soluţionarea contestaţiilor fiscale (IV)

VIII) Dicţionar de noţiuni, termeni şi expresii fiscale

Actul administrativ fiscal”: actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale (art. 41 din O.G. nr. 92/2003).

Administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat reprezintă ansamblul activităţilor desfăşurate de organele fiscale în legătură cu: a) înregistrarea fiscală; b) declararea, stabilirea, verificarea şi colectarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat; c) soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale; d) administrarea creanţelor datorate bugetului general consolidat rezultate din redevenţelor miniere, a redevenţelor petroliere şi a redevenţelor rezultate din contracte de concesiune, arendă şi alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinaţie agricolă, încheiate de Agenţia Domeniilor Statului. (Art. 1 C.p.f).

Colectarea creanţelor fiscale constă în exercitarea acţiunilor (întreprinse de organele fiscale) care au ca scop stingerea creanţelor fiscale. Colectarea creanţelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanţă sau al unui titlu executoriu, după caz. (Art. 110 C.p.f).

Creanţele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal, drepturi determinate constând în (a) dreptul la perceperea creanţelor fiscale principale; şi în (b) dreptul la perceperea creanţelor fiscale accesorii. (Art. 21 C.p.f). Evidenţa creanţelor fiscale se organizează distinct pentru fiecare contribuabil. (Art. 1101 C.p.f).

Creanţele fiscale accesorii reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal, drepturi determinate constând în dreptul la perceperea dobânzilor, penalităţilor de întârziere sau majorărilor de întârziere, după caz, în condiţiile legii. (Art. 21 C.p.f).

Creanţele fiscale principale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal, drepturi determinate constând în dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat. (Art. 21 C.p.f).

Creditorii, în raporturile de drept material fiscal, sunt persoanele titulare ale unor drepturi de creanţă fiscală prevăzute la art. 21 C.p.f. (Art. 25 C.p.f).

Debitorii, în raporturile de drept material fiscal, sunt acele persoane care, potrivit legii, au obligaţia corelativă de plată a creanţei fiscale prevăzute la art. 21 C.p.f. (Art. 25 C.p.f).

Drept la acţiune” reprezintă „dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forţei publice, să execute o anumită prestaţie, să respecte o anumită situaţie juridică sau să suporte orice altă sancţiune civilă, după caz.” (art. 2.500 din L. 289/2009). „Dreptul la acţiune” este denumit în noul Cod civil şi „Dreptul material la acţiune”. Acesta se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. (art. 2.500 din L. 289/2009).

Dreptul comun” în materia prescripţiei extinctive este dat de prevederile cu privire la prescripţia extinctivă din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil

Naşterea creanţei fiscale” şi a „obligaţiei fiscale” are loc în momentul în care se constituie baza de impunere care le generează. Din momentul în care s-a constituit baza de impunere care le generează, din acel moment se naşte (1) dreptul organului fiscal (a) de verifica legalitatea şi corectitudinea determinării creanţei fiscale, şi (b) de a solicita achitarea acesteia, şi (2) obligaţia contribuabilului de a achita obligaţia fiscală. (Art. 23 C.p.f).

Evidenţele fiscale sunt constituite din: registre, situaţii, precum şi orice alte înscrisuri care, potrivit legislaţiei fiscale, trebuie întocmite în mod obligatoriu în scopul stabilirii stării de fapt fiscale şi a creanţelor şi obligaţiilor fiscale, cum ar fi: jurnalul pentru vânzări, jurnalul pentru cumpărări, registrul de evidenţă fiscală şi altele asemenea. (Art. 79 C.p.f).

Lipsa actului administrativ fiscal”: nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri a contribuabilului pentru emiterea unui act administrativ fiscal (pct. 1.2 din OpANAF nr. 2.137/2011). Orice persoană care formulează o contestaţie pentru lipsa unui act administrativ fiscal trebuie să demonstreze dreptul său sau interesul legitim lezat.

Termenul de plată al creanţelor / obligaţiilor fiscale este la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează. (Art. 111 C.p.f).

Termenul de prescripţie pentru executarea silită a creanţelor fiscale este de 5 ani şi începe de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept. (Art. 131 C.p.f).

Începerea termenului de prescripţie la executarea silită a creanţelor fiscale are loc de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept. (Art. 131 C.p.f).

Prescripţia dreptului contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanţelor fiscale este de 5 ani şi începe de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere dreptul la compensare sau restituire. (Art. 135 C.p.f).

Stingerea creanţelor fiscale se face prin încasare, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripţie şi prin alte modalităţi prevăzute de lege. (Art. 24 C.p.f).

Titlul de creanţă”: actul prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptăţite, potrivit legii [art. 110 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003].

Titluri de creanţă sunt: a) decizia de impunere (decizia prin care se stabileşte răspunderea persoanelor pentru plata obligaţiilor fiscale principale şi pentru accesoriile acestora); b) declaraţia fiscală; c) decizia referitoare la obligaţii de plată accesorii; d) declaraţia vamală; e) decizia prin care se stabilesc şi se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele şi alte sume care se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile; f) procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligaţiile privind plata amenzilor contravenţionale; g) decizia de atragere a răspunderii solidare emisă potrivit art. 28; h) ordonanţa procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanţei judecătoreşti ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte, în cazul creanţelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanţa judecătorească. (Art. 110 C.p.f).

Titlu de creanţă este documentul prin care se stabileşte, în condiţiile legii (1) creanţe fiscale principale sau accesorii şi (2) răspunderea persoanelor pentru plata obligaţiilor fiscale principale şi pentru accesoriile acestora. (Art. 28 şi art. 141 C.p.f). Titlul de creanţă stă la baza emiterii titlului executoriu (niciun titlu executoriu nu se poate emite în absenţa unui titlu de creanţă în baza căruia se stabilesc creanţe fiscale principale sau accesorii). (Art. 141 C.p.f). Titlul de creanţă se comunică persoanei obligate la plată şi poate fi atacat în condiţiile legii. (Art. 28 C.p.f).

Titlu executoriu este documentul emis de organul de executare competent (în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul) în baza căruia se aplică măsurile de executare silită a creanţelor fiscale. În titlul executoriu se înscriu toate creanţele fiscale neachitate la scadenţă, reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat, precum şi accesoriile aferente acestora, stabilite în condiţiile legii. Niciun titlu executoriu nu se poate emite în absenţa unui titlu de creanţă în baza căruia se stabilesc, în condiţiile legii, creanţe fiscale principale sau accesorii. (Art. 141 C.p.f).

Urmăreşte subiectul în întregime: partea I, partea a II-a, partea a III-a.

Despre autor  ⁄ Grigorie Lăcriţa

Este evaluator în specialitatea evaluare economică şi financiară a întreprinderilor şi expert contabil, membru al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România. Cercetător de prestigiu şi profund cunoscător al fiscalităţii în practică, dr. N. Grigorie – Lăcriţa a încheiat şi executat mai multe contracte de cercetare ştiinţifică cu diferiţi agenţi economici din ţară şi străinătate, pe probleme de interes major, soluţiile oferite fiind susţinute de aceştia, de organizaţiile lor patronale şi sindicale, în îmbunătăţirea anumitor prevederi legale.

Fara comentarii

Scrie un comentariu