25 Aprilie, 2017

Sistemele de securitate socială comunitare: ce drepturi avem?

Dincolo de legislaţia românească, este bine de ştiut şi principiile adoptate de UE, în scopul liberei circulaţii în spaţiul comunitar. Am semnalat deja aici Regulamentul nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, cu reguli aplicabile, între alte categorii, pentru lucrătorii transfrontalieri care desfăşoară activitate salariată şi sunt încadraţi în diverse forme de asigurare.

Regulamentul se aplică tuturor legislaţiilor referitoare la ramurile de securitate socială privind:

  • prestaţiile de boală;
  • indemnizaţiile de maternitate şi de paternitate asimilate;
  • indemnizaţiile de invaliditate;
  • prestaţiile pentru limită de vârstă;
  • prestaţiile de urmaş;
  • prestaţiile în cazul unor accidente de muncă şi boli profesionale;
  • ajutoarele de deces;
  • ajutoarele de şomaj;
  • prestaţiile de prepensionare;
  •  prestaţiile familiale.

Sub aspectul asigurărilor, regulamentul se aplică regimurilor de securitate socială generale şi speciale, de tip contributiv sau necontributiv, precum şi regimurilor referitoare la obligaţiile angajatorului.

Regulamentul se aplică şi în cazul prestaţiilor speciale în numerar, de tip necontributiv, respectiv prestaţii:

  • care sunt destinate să furnizeze o acoperire suplimentară împotriva riscurilor acoperite de ramurile de securitate socială, care garantează persoanelor în cauză un venit minim de subzistenţă, avându-se în vedere situaţia economică şi socială din statul membru în cauză sau prestaţii exclusiv de protecţie specială pentru persoane cu handicap, în strânsă legătură cu mediul social al acestor persoane din statul membru în cauză
  • în cazul în care finanţarea provine exclusiv din contribuţii fiscale obligatorii destinate acoperirii cheltuielilor publice generale şi condiţiile pentru atribuirea şi calcularea prestaţiilor nu depind de vreo contribuţie din partea beneficiarului acestora.

ATENŢIE! Prestaţiile necontributive se acordă exclusiv în statul membru în care persoana în cauză este rezidentă, în conformitate cu legislaţia acestuia. Aceste prestaţii se acordă de către şi pe spezele instituţiei de la locul de reşedinţă (prin “reşedinţă” înţelegându-se locul în care o persoană este rezidentă în mod obişnuit). 

Cumularea perioadelor

Instituţia competentă a unui stat membru ia în considerare, atât cât este necesar, perioadele de asigurare, de încadrare în muncă, de activitate independentă sau de rezidenţă realizate în temeiul legislaţiei oricărui alt stat membru, ca şi cum ar fi fost realizate în temeiul legislaţiei pe care o aplică.

Prin “instituţie competentă”, Regulamentul înţelege una din situaţiile următoare:

  • instituţia la care este afiliată persoana în cauză la data la care solicită prestaţia;
  • instituţia de la care persoana în cauză are sau ar avea dreptul să primească prestaţii, în cazul în care aceasta sau unul sau mai mulţi membri ai familiei sale ar fi rezidenţi în statul membru în care este situată instituţia;
  • instituţia desemnată de autoritatea competentă a statului membru în cauză;
  • în cazul unui regim referitor la obligaţiile angajatorului cu privire la prestaţiile din ramurile de securitate socială pe care le-am arătat, fie angajatorul, fie asigurătorul implicat sau, în lipsa acestora, organismul sau autoritatea desemnată de autoritatea competentă a statului membru în cauză. 

Care este legislaţia aplicabilă?

Pe tipuri de situaţii, Regulamentul precizează:

  • persoana care desfăşoară o activitate salariată sau independentă într-un stat membru se supune legislaţiei din statul membru respectiv;
  • funcţionarii se supun legislaţiei din statul membru de care aparţine administraţia ai căror salariaţi sunt;
  • persoana care beneficiază de ajutor de şomaj, în temeiul legislaţiei statului membru de reşedinţă, se supune legislaţiei statului membru respectiv;
  • persoana convocată sau concentrată pentru îndeplinirea obligaţiilor militare sau efectuarea serviciului civil într-un stat membru se supune legislaţiei statului membru respectiv;
  • orice altă persoană căreia nu i se aplică punctele de mai sus se supune legislaţiei statului membru de reşedinţă, fără a se aduce atingere altor dispoziţii din Regulament, care îi garantează prestaţii în temeiul legislaţiei unuia sau mai multor state membre.

Regimul aplicabil la detaşare. Persoana care desfăşoară o activitate salariată într-un stat membru, pentru un angajator care îşi desfăşoară în mod obişnuit activităţile în acest stat membru, şi care este detaşată de angajatorul respectiv în alt stat membru pentru a lucra pentru angajator continuă să fie supusă legislaţiei primului stat membru, cu condiţia ca durata previzibilă a activităţii să nu depăşească 24 de luni şi să nu fi fost trimisă să înlocuiască o altă persoană.

De asemenea, persoana care desfăşoară în mod obişnuit o activitate independentă într-un stat membru şi care se deplasează în alt stat membru pentru a desfăşura o activitate similară continuă să fie supusă legislaţiei primului stat membru, cu condiţia ca durata previzibilă a activităţii să nu depăşească douăzecişi patru de luni. 

Asigurarea voluntară sau asigurarea facultativă continuă

Este bine de reţinut că persoana care are încheiată asigurăre obligatorie în statul membru respectiv, aceasta nu poate fi supusă unui regim de asigurare voluntară sau de asigurare facultativă continuă într-un alt stat membru. În toate celelalte cazuri în care, pentru o ramură de securitate socială dată, există posibilitatea de a alege între mai multe regimuri de asigurare voluntară sau facultativă continuă, persoana în cauză poate fi admisă doar în cadrul regimului pe care l-a ales.

ATENŢIE! În ceea ce priveşte prestaţiile de invaliditate, pentru limită de vârstă sau de urmaş, persoana în cauză poate fi admisă în cadrul regimului de asigurare voluntară sau facultativă continuă a unui stat membru, chiar dacă aceasta se află în mod obligatoriu sub incidenţa legislaţiei unui alt stat membru, cu condiţia ca, într-o anumită etapă din activitatea sa profesională, să fi fost supusă legislaţiei primului stat membru, luând în considerare că a desfăşurat o activitate salariată sau independentă, şi în măsura în care acest cumul este permis explicit sau implicit în temeiul legislaţiei primului stat membru.

În cazul în care legislaţia unui stat membru condiţionează dreptul la asigurarea voluntară sau facultativă continuă de rezidenţa beneficiarului în statul membru respectiv, asimilarea rezidenţei într-un alt stat membru se aplică doar în cazul persoanelor care, la un moment dat în trecut, au fost supuse legislaţiei primului stat membru în temeiul desfăşurării unei activităţi salariate sau independente. 

Ai nevoie de Regulamentul nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF sau MOBI, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu