11 Decembrie, 2016

Sechestrul asigurător: cum şi de către cine poate fi instituit?

Ca măsură asigurătorie, sechestrul constă în indisponibilizarea bunurilor mobile sau/şi imobile urmăribile ale debitorului aflate în posesia acestuia sau a unui terţ în scopul valorificării lor în momentul în care creditorul unei sume de bani va obţine un titlu executoriu.

Aceasta este definiţia sechestrului asigurător dată de Codul de procedură civilă.

Mai departe, apar situaţii diferite, după caz, la fel ca şi interpretări, astfel cum puteţi citi mai jos.

Este posibil ca respectivul creditor să nu aibă titlu executoriu, dar creanţa să fie constatată în scris şi să fie exigibilă. Potrivit art. 952 din Codul de procedură civilă, acesta poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat cerere de chemare în judecată. El poate fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de către instanţă.

Acelaşi drept îl are şi creditorul a cărui creanţă nu este constatată în scris, dacă dovedeşte că a intentat acţiune şi depune, odată cu cererea de sechestru, o cauţiune de jumătate din valoarea reclamată.

Potrivit art. 974 Cod proc. Civilă, cererea de sechestru judiciar se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor.

În caz de admitere, instanţa va putea să îl oblige pe reclamant la darea unei cauţiuni, iar nedepunerea cauţiunii în termenul fixat de instanţă atrage desfiinţarea de drept a sechestrului asigurător.

O critică de neconstituţionalitate

Într-un dosar aflat pe rolul judecătoriei a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate asupra acestor prevederi din Codul de procedură civilă,  în motivare autoarea susţinând, în esenţă, că:

- dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale pentru că legiuitorul a instituit obligativitatea plăţii unei sume de bani, cu titlu de cauţiune, doar în scopul de a-l asigura pe debitor că va putea fi îndestulat pentru eventualele pagube suferite ca urmare a admiterii cererii de sechestru; or, în cazul înfiinţării unui sechestru asigurător asupra unui bun imobil înscris în cartea funciară, debitorul nu suferă nicio pagubă, bunul imobil respectiv fiind doar indisponibilizat;
- accesul părţii la o instanţă judecătorească este împiedicat din moment ce cuantumul cauţiunii poate depăşi posibilităţile materiale ale acesteia;
- prin respingerea de către organele judiciare naţionale a cererilor de reducere ori scutire de la plata cauţiunii se încalcă dreptul de acces la o instanţă;
- respingerea unei cereri de sechestru asigurător pentru neplata cauţiunii poate avea ca efect punerea creditorului în imposibilitatea de a-şi valorifica total sau parţial titlul executoriu.

Controlul  făcut de Curte

Curtea Constituţională a reţinut că textele criticate sunt următoarele:

prt1
prt2
Captură foto: Lege5 Online / Notă: Dreptul (art. 952, alin. 2) de înfiinţare a unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului – subliniere C.C.

Ce a reţinut Curtea prin controlul de constituţionalitate

- În vederea instituirii sechestrului asigurător în condiţiile art. 952 alin. (2) din Codul de procedură civilă, creditorul are obligaţia de a plăti o cauţiune în cuantumul expres prevăzut de textul legal, respectiv jumătate din valoarea reclamată. Această obligaţie rezultă din circumstanţele speciale în care se înfiinţează sechestrul, respectiv creanţa nu este constatată printr-un înscris.

- Instituirea obligaţiei de plată a unei cauţiuni are ca scop ocrotirea intereselor debitorului împotriva exercitării cu rea-credinţă de către creditor a drepturilor sale procesuale. Plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a acţiunii prin care creditorul urmăreşte realizarea dreptului său, ci exclusiv o condiţie pentru înfiinţarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, în condiţiile în care creanţa nu este constatată în scris şi creditorul dovedeşte că a intentat acţiunea civilă. Prin urmare, garanţia acordată debitorului obligaţiei, justificată de prevenirea exercitării abuzive a unor drepturi procesuale de către creditor, nu poate fi calificată ca o modalitate de împiedicare a accesului liber la justiţie.

- În măsura în care reglementarea se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare, pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.

- Nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia dispoziţiile criticate ar contraveni principiului garantării proprietăţii private, atât timp cât, conform prevederilor art. 1.063 alin. (2) din acelaşi cod, “Cauţiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauţiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviinţarea măsurii pentru care aceasta s-a depus”.

- Măsura sechestrului judiciar, reglementată de art. 974 alin. (2) din Codul de procedură civilă, constă, în principiu, în indisponibilizarea bunului care formează obiectul litigiului, acesta fiind încredinţat pazei unui administrator sechestru sau unui administrator provizoriu. Aşa fiind, sechestrul judiciar are ca scop conservarea unui bun determinat şi apare ca o măsură raţională, pe care legiuitorul are competenţa să o adopte, în conformitate cu art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie.

Curtea a respins ca neîntemeiată această critică de neconstituţionalitate prin Decizia nr. 425/2013, pronunţată în 24 octombrie şi intrată în vigoare la 10 decembrie, data publicării în Monitorul oficial nr. 771/2013.

Notă: Actele normative menţionate în acest articol pot fi consultate gratuit în Lege5 Online. Atenţie: Actele normative sunt disponibile gratuit în forma publicată în Monitorul Oficial. Doar abonaţii Lege5 au acces la forma consolidată a acestora.

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu