10 Decembrie, 2016

Sechestru sau poprire: modificări în Codul comercial

Prin Legea nr.135/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 484 din 7 iulie a.c., a fost modificat articolul 908 din Codul comercial din 1887, publicat în Monitorul oficial nr. 31 din 19 mai 1887.

● Potrivit acestei modificări la articolul menționat, sechestrul sau poprirea nu se va putea înfiinţa decât numai cu dare de cauţiune, afară de cazul când cererea de sechestru sau de poprire se va face în virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial la ordin sau la purtător, protestat de neplată.

Instanţa care judecă procesul se va pronunţa asupra sechestrului în camera de consiliu, fără prealabila chemare a părţilor.

Sechestrul asigurător nu poate fi ridicat decât dacă debitorul va consemna suma, capitalul, dobânzile şi cheltuielile, pentru care s-a înfiinţat acel sechestru.

● Pentru o imagine mai completă asupra subiectului, ne vom referi la prevederile articolului anterior, 907 din Codul comercial, potrivit căruia partea interesată într-o o cauză comercială va putea, simultan cu intentarea acţiunii, sa ceară înfiinţarea sechestrului asigurator asupra averii mobile a debitorului său, conform Codului de procedura civilă. Partea interesată va putea, de asemenea, să urmărească şi să poprească, pentru sumele cuprinse în titlul său, sumele sau efectele datorate debitorului său de către un terţ, conformându-se dispoziţiunilor din Codul de procedură civilă.

Codul de procedură civilă din 1993, cu modificările şi completările ulterioare, în Capitolul IV despre sechestrul asigurător şi judiciar prevede că proprietarii, principalii chiriaşi sau arendaşii vor putea, pentru arenzile sau chiriile neplătite şi datorate, să sechestreze, printr-o simplă petiţie, dată către autoritatea judecătorească locală, lucrurile şi fructele care se vor afla în casă, moşie sau pământul închiriat ori arendat.

Judecătoria va putea încă să încuviinţeze a se sechestra în mâinile datornicului averea sa mişcătoare, pentru creanţele arătate la art. 594, chiar când nu sunt ajunse la termen, în cazurile următoare:

- când datornicul a micşorat prin fapta sa asigurările ce dăduse sau nu a dat asigurările promise;

- când e pericol ca datornicul să fugă sau să-şi ascundă ori să-şi risipească averea sa.

În ambele aceste cazuri, sechestrul nu se va putea încuviinţa decât cu dare de cauţiune care va fi fixată de autoritatea judecătorească.

Dacă datornicul va da, în toate cazurile, garanţie îndestulătoare, judecătoria va putea ridica sechestrul de asigurare.

Sechestrul de asigurare se va pune prin agenţii de urmărire, după aceleaşi forme ca şi cele cerute pentru urmărirea mişcătoarelor şi numai pe averea mişcătoare ce se poate urmări.

În toate cazurile arătate în acest capitol, autoritatea judecătorească va putea, după trebuinţe şi în cazurile urgente, să dea autorităţii locale ordin în scris ca chiar înaintea mergerii executorului judecătoresc să se oprească datornicul a scoate sau a da de o parte vreun lucru din cele a căror sechestrare se cere.

În toate cazurile arătate în acest capitol, vânzarea silită a mobilelor nu se va putea face decât după ce creditorul va fi dobândit un titlu executor.

Codul de procedură civilă din 2010, care este prevăzut să intre în vigoare la 15 iulie 2011, la capitolul privind procedura urmăririi mobiliare

, tratând despre sechestrarea bunurilor mobile prevede pentru realizarea creanţelor sale, creditorul va putea urmări bunurile mobile ale debitorului, aflate la acesta sau la alte persoane. Creditorul poate indica bunurile mobile asupra cărora ar voi să se facă executarea. Dacă executorul judecătoresc apreciază că prin valorificarea acestor bunuri nu se asigură realizarea drepturilor creditorului, el va urmări şi alte bunuri.

Dacă în termen de o zi de la comunicarea somaţiei însoţite de încheierea de încuviinţare a executării debitorul nu plăteşte suma datorată, executorul judecătoresc va proceda la sechestrarea bunurilor mobile urmăribile ale debitorului, în vederea valorificării lor, chiar dacă acestea sunt deţinute de un terţ.

În cazul în care există pericol evident de sustragere a bunurilor de la urmărire, la solicitarea creditorului făcută în cuprinsul cererii de executare, instanţa, prin încheierea de încuviinţare a executării, va dispune sechestrarea bunurilor urmăribile odată cu comunicarea somaţiei către debitor. În acest caz, se va face menţiunea corespunzătoare în chiar încheierea de încuviinţare a executării.

Pentru bunurile sechestrate asigurător nu este necesară o nouă sechestrare, executorul judecătoresc fiind însă obligat să verifice dacă bunurile respective se găsesc la locul aplicării sechestrului şi dacă nu au fost substituite sau degradate, precum şi să sechestreze alte bunuri ale debitorului, în cazul în care cele găsite la verificare nu sunt suficiente pentru realizarea creanţei.

În cazul în care se afirmă că unele bunuri aparţin altei persoane, dar drepturile acesteia nu sunt evidente, executorul va sechestra bunurile, însă va face menţiune în procesul-verbal de sechestru despre drepturile pretinse.

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu