25 Iunie, 2017

Se pot formula mai multe cereri pentru fixarea sumei datorate de debitor cu titlu de penalități?

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a decis prin Decizia nr. 16/2017 că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 906 alin. 4 din Codul de procedură civilă nu este admisibilă formularea mai multor cereri de fixare a sumei definitive datorate de debitor cu titlu de penalităţi.

De dată relativ recentă, Decizia ÎCCJ nr. 16/2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 258/2017 și menţionăm faptul că, potrivit art. 521 alin. 3 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I (adică de la data de 13.04.2017).  

Care a fost parcursul litigiului cu care a fost învestită instanţa care a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile?

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 23.09.2015, reclamanţii A, B, C, D, E, F, G şi H au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Cluj-Napoca, stabilirea, prin încheiere definitivă, a sumei datorate de către pârâtă, cu titlu de penalitate civilă, pentru neîndeplinirea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 4.950/25.03.2011, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, începând cu data de 26.09.2014 şi până la pronunţarea hotărârii.

În motivare, reclamanţii au arătat că, prin Sentinţa civilă nr. 9.597/2014/25.09.2014, pronunţată în Dosarul nr. 29.334/211/2013 de Judecătoria Cluj-Napoca, s-a fixat suma datorată de către pârâta Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Cluj-Napoca în favoarea reclamanţilor cu titlu de penalităţi aferente neîndeplinirii obligaţiei prevăzute în titlul executoriu – Sentinţa civilă nr. 4.950/25.03.2011, pronunţată de către Judecătoria Cluj-Napoca în Dosarul civil nr. 11.396/211/2010, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, conform Deciziei civile nr. 1.189/R/2011 a Tribunalului Cluj – pentru perioada 17.09.2013-25.09.2014, la suma de 187.000 lei.

Debitoarea nu şi-a executat, până la data formulării cererii, obligaţia de “a face” impusă prin Sentinţa civilă nr. 4.950/25.03.2011, fapt pentru care solicită calcularea în continuare a penalităţilor de întârziere în cuantum de 500 lei/zi începând cu data de 26.09.2014 şi până la data pronunţării hotărârii judecătoreşti în cauză, refuzul administraţiei de a se conforma unei hotărâri judecătoreşti încălcând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia europeană a drepturilor omului.

Judecătoria Cluj-Napoca, prin Sentinţa civilă nr. 4.186/28.04.2016, pronunţată în Dosarul nr. 16.573/211/2015, a respins, ca neîntemeiată, excepţia autorităţii de lucru judecat formulată de către pârâtă, a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de către pârâtă şi a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii, instanţa a reţinut că, prin Sentinţa civilă nr. 4.950/25.03. 2011, pronunţată de către Judecătoria Cluj-Napoca în Dosarul civil nr. 11.396/211/2010, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, conform Deciziei civile nr. 1.189/R/2011 a Tribunalului Cluj, pârâta-debitoare – Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Cluj-Napoca a fost obligată să procedeze la punerea în posesie a numitului I (antecesorul reclamanţilor) cu suprafaţa de 2.100 mp, pe un amplasament ce se va stabili de către pârâta-debitoare.

Pârâta nu a executat obligaţia prevăzută în titlul executoriu, astfel încât reclamanţii au depus o cerere de executare silită privind obligarea debitoarei de a proceda la punerea în posesie, precum şi la achitarea cheltuielilor de judecată, fiind format Dosarul execuţional nr. 501/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc Stolneanu Romeo Marius.

Prin Încheierea civilă nr. 1.316/12.02.2014, pronunţată în Dosarul nr. 29.334/211/2013 de către Judecătoria Cluj-Napoca, a fost obligată debitoarea Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Cluj-Napoca la plata sumei de 500 lei/zi cu titlu de penalitate în favoarea reclamanţilor creditori pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de 17.09.2013 şi până la executarea obligaţiei prevăzute în sarcina debitoarei din Titlul executoriu nr. 4.950/25.03.2011.

Deşi Încheierea civilă nr. 1.316/12.02.2014, pronunţată în Dosarul nr. 29.334/211/2013 de către Judecătoria Cluj-Napoca, a fost comunicată debitoarei Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Cluj-Napoca la data de 24.02.2014, până la data formulării cererii, pârâta nu a dovedit că şi-ar fi îndeplinit obligaţiile.

În drept, instanţa a reţinut că, potrivit art. 906 alin. 4 din Codul de procedură civilă, “dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalităţii debitorul nu execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, instanţa de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, prin încheiere definitivă, dată cu citarea părţilor”.

Instanţa a mai reţinut că reclamanţii au uzat de posibilitatea conferită de lege pentru definitivarea contravalorii obligaţiei de a face impuse pârâtei-debitoare prin titlul executoriu. Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 9.597/25.09.2014, pronunţată în Dosarul nr. 29.334/211/2013 de Judecătoria Cluj-Napoca, instanţa a fixat suma datorată de către pârâtă cu titlu de penalităţi aferente neîndeplinirii obligaţiei prevăzute în titlul executoriu pentru perioada 17.09.2013-25.09.2014 la suma de 187.000 lei.

Odată ce instanţa care a stabilit penalităţi pe zi de întârziere în conformitate cu prevederile art. 906 alin. 2 din Codul de procedură civilă pronunţă o încheiere privind suma definitivă cuvenită creditorului după trecerea unui termen de trei luni în baza art. 906 alin. 4 din Codul de procedură civilă, creditorul nu mai are deschisă posibilitatea de a obţine majorarea sumei definitive astfel stabilite prin solicitarea, în continuare, a penalităţilor pe zi de întârziere. Această soluţie este valabilă chiar dacă art. 906 alin. 2 din Codul de procedură civilă prevede că penalităţile pe zi de întârziere curg până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, având în vedere faptul că reglementarea cuprinsă în alin. 4  al aceluiaşi articol conţine o limită temporală implicită până la care se calculează penalităţile, respectiv momentul stabilirii sumei definitive datorate creditorului.

În susţinerea acestui punct de vedere sunt şi prevederile art. 906 alin. 7 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora acordarea de penalităţi în condiţiile art. 906 alin. 1-4 din Codul de procedură civilă nu exclude obligarea debitorului la plata de despăgubiri în condiţiile art. 892 din Codul de procedură civilă sau ale dreptului comun.

Art. 892 din Codul de procedură civilă prevede la alin. 1  că, dacă în titlul executoriu nu s-a stabilit ce sumă urmează a fi plătită ca echivalent al valorii bunului în cazul imposibilităţii predării acestuia sau, după caz, echivalentul despăgubirilor datorate în cazul neexecutării obligaţiei de a face ce implică faptul personal al debitorului, instanţa de executare, la cererea creditorului, va stabili această sumă prin hotărâre dată cu citarea părţilor, în termen scurt. În toate cazurile, la cererea creditorului, instanţa va avea în vedere şi prejudiciile ocazionate prin neexecutarea de bunăvoie a obligaţiei, înainte ca aceasta să devină imposibil de executat.

Din coroborarea celor două texte de lege rezultă că, dacă debitorul nu îşi îndeplineşte o obligaţie de a face ce implică un fapt personal, creditorul are la dispoziţie posibilitatea constrângerii acestuia prin obligarea la plata unor penalităţi de întârziere pe zi de întârziere. Dacă în termen de trei luni debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia, atunci instanţa va stabili suma finală datorată cu acest titlu. Dacă nici în această situaţie debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia de a face, ce implică faptul personal al debitorului, atunci instanţa de executare poate stabili o sumă ce urmează a fi plătită ca echivalent al despăgubirilor datorate în cazul neexecutării obligaţiei de a face.

Se observă că art. 892 alin. 1 din Codul de procedură civilă are în vedere două ipoteze: imposibilitatea de predare a unui bun sau neexecutarea obligaţiei de a face ce implică un fapt personal al debitorului. Aşadar, între cele două situaţii s-a pus semnul egalităţii, tocmai în considerarea faptului că, dacă debitorul obligaţiei de a face nu şi-a îndeplinit obligaţia în mod nejustificat, nici după aplicarea penalităţilor de întârziere, se prezumă că nici în viitor nu îşi va îndeplini obligaţia. Or, în astfel de situaţii, în care presiunea exercitată asupra debitorului prin obligarea la plata de penalităţi nu este eficientă, trebuie să i se recunoască debitorului dreptul de a beneficia de despăgubiri în cazul neexecutării obligaţiei de a face, prin raportare la valoarea obligaţiei de a face neexecutată, care uneori poate să fie mult superioară penalităţilor de întârziere.

Din aceste considerente, instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de către pârâtă şi a respins acţiunea, ca inadmisibilă.

Reclamanţii au declarat apel împotriva sentinţei, solicitând schimbarea în parte a sentinţei atacate, în sensul admiterii cererii formulate în contradictoriu cu debitoarea Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Cluj-Napoca, şi menţinerea sentinţei cu privire la respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat.

Tribunalul Cluj – Secţia civilă, constatând admisibilitatea sesizării, în temeiul art. 519  şi art. 520 alin. 1 si 2 din Codul de procedură civilă, a dispus sesizarea ÎCCJ în vederea pronunţării unei hotărâri prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept de la art. 906 alin. 4 din Codul de procedură civilă[1], respectiv dacă este admisibilă formularea mai multor cereri de fixare a sumei definitive în condiţiile în care obligaţia stabilită prin titlul executoriu nu este dusă la îndeplinire.


[1]  Art. 906 alin. 4 din Codul de procedură civilă: Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalităţii debitorul nu execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, instanţa de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, prin încheiere definitivă, dată cu citarea părţilor. 

Ai nevoie de Codul de procedură civilă? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu