4 Decembrie, 2016

Se îmbunătăţeşte legislaţia europeană privind dreptul cetăţenilor UE de a lucra în alte state membre

În data de 14 aprilie 2014 Consiliul de Miniştri al Uniunii Europene  a adoptat o nouă directivă care să asigure o aplicare mai bună la nivel naţional a dreptului cetăţenilor UE de a lucra într-un alt stat membru.

În prezent, opt milioane de persoane, reprezentând 3,3% din piața forței de muncă din UE, locuiesc și muncesc într-un alt stat membru. Alte 1,2 milioane de persoane locuiesc într-un stat membru, dar lucrează în altul.

Deşi dreptul cetățenilor UE de a lucra în alt stat membru este prevăzut la articolul 45 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și include dreptul de a nu fi discriminați din cauza naționalității lor atunci când vine vorba despre accesul la locurile de muncă, despre remunerare și despre alte condiții de lucru, iar Regulamentul UE nr. 492/2011 descrie în detaliu drepturile derivate din libera circulație a lucrătorilor și definește domenii specifice în care discriminarea pe motiv de naționalitate este interzisă, în special în ceea ce privește accesul la locuri de muncă,  condițiile de muncă, avantajele sociale și fiscale, accesul la formare profesională, afilierea la organizații sindicale, accesul la locuințe, respectiv la la educație pentru copii, adesea, persoanele care lucrează sau care doresc să lucreze în altă țară nu sunt informate despre drepturile lor în statul membru-gazdă și pot întâmpina dificultăți în ceea ce privește accesul la un loc de muncă sau asigurarea faptului că dispun de aceleași condiții de lucru sau de aceleași avantaje sociale ca și lucrătorii naționali.

Analiza realizată de Comisia Europeană privind drepturile persoanelor migrante a demonstrat că există o acută lipsă de informare atât la nivelul lucrătorilor migranţi, a angajatorilor (atât cei din sectorul public, cât și cei din sectorul privat), dar și a autorităților. De asemenea, asistența acordată la nivel național lucrătorilor migranţi din UE pentru a-i ajuta să își exercite drepturile diferă foarte mult de la o țară la alta. Printre practicile discriminatorii cel mai des întâlnite se numără: condiții de recrutare diferite, condiții de naționalitate pentru accesul la anumite posturi, condiții de lucru diferite în practică (precum remunerarea, perspectivele de carieră și gradul), probleme legate de accesul la prestațiile sociale, care/fac obiectul unor condiții mai ușor de îndeplinit de către resortisanții statului respectiv decât de alți cetățeni ai UE (de exemplu, condițiile privind reședința), faptul că experiența și calificările profesionale dobândite în alte state membre nu sunt luate în considerare sau sunt luate în considerare în mod diferit.

Din acest motiv, noile norme propuse de Comisia Europeană anul trecut au ca scop să elimine decalajul dintre drepturi și aplicarea lor în realitate și vor permite persoanelor care lucrează sau care își caută un loc de muncă în altă țară să-și poată exercita mai ușor drepturile economice şi sociale.  

Directiva propusă la 26 aprilie 2013 (IP/13/372) are ca scop reducerea obstacolelor existente în exercitarea liberei circulații a lucrătorilor, cum ar fi lipsa de informare a angajatorilor din sectorul public și din cel privat cu privire la normele UE și dificultățile cu care se confruntă cetățenii mobili atunci când solicită obținerea de informații și asistență în statul membru-gazdă.

Pentru a elimina aceste obstacole și a preveni discriminarea, directiva va impune statelor membre să asigure: unul sau mai multe organisme la nivel național care să acorde sprijin și asistență juridică lucrătorilor migranți din UE în ceea ce privește respectarea drepturilor acestora; o protecție juridică eficace a drepturilor (inclusiv, de exemplu, protecție împotriva victimizării pentru lucrătorii migranți din UE care doresc să își exercite drepturile); informații ușor accesibile, în mai multe limbi ale UE, cu privire la drepturile lucrătorilor migranți și ale persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă din UE.

De aceste norme vor beneficia atât lucrătorii mobili, cât și angajatorii, care vor fi mai bine informați atunci când angajează persoane dintr-un alt stat membru.

Statele membre au acum la dispoziție doi ani pentru a transpune directiva în legislația națională.

László Andor, comisarul pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și incluziune, a declarat: “Apreciez în mod deosebit aprobarea directivei, care vine la mai puțin de un an de la prezentarea propunerii de către Comisie. Este o veste bună pentru toți cei care doresc să lucreze sau care lucrează deja într-un alt stat membru. Dorința de a lucra sau nu într-o altă țară a UE ține de alegerea personală a fiecărui om, însă aceste noi norme asigură o mai bună informare a tuturor cu privire la drepturile lucrătorilor mobili. Putem astfel contribui la facilitarea mobilității în cadrul pieței forței de muncă din UE.”

Cetăţeni europeni care lucrează în alt stat membru, inclusiv lucrători transfrontalieri (2012):

dff
(P) Acum puteţi cumpăra online acte normative actualizate la zi (format PDF, MOBI) de pe Lege5.ro! Lege5 este un soft de documentare legislativă disponibil în variantele Online, Desktop şi Mobile.

Sursa: Comisia Europeană | Foto: FreeImages.com

comentarii

Despre autor  ⁄ Denisa Pătraşcu

Licenţiată a Facultăţii de Drept, Universitatea din Bucureşti (2001), doctor în drept – specialitatea dreptul muncii (2007), membră a Reţelei Juriştilor din Organizaţia Internaţională a Muncii – ONU (2003), membru asociat al CRIFST – Academia Română (2013), membru colaborator al CRIFST – Academia Română (2010-2013), consultant şi senior expert (proiecte fonduri structurale) în domeniul social şi mediator autorizat.

Fara comentarii

Scrie un comentariu