5 Decembrie, 2016

Schimbări în noul Cod de procedură civilă: despre procesele civile

În noul Cod de procedură civilă apar noi faze procesuale, se elimină altele, iar tergiversarea va fi sancţionată dur, informează Finanţiştii.ro.

A mai rămas o lună până la intrarea în vigoare a nolui Cod de procedură civilă. De la 1 septembrie, noile procese şi executări silite se vor desfăşura foarte diferit.

Acestea vor coexista cu cele deja începute, care vor fi soluţionate după regulile vechi, ceea ce ridică mari semne de întrebare cu privire la capacitatea instanţelor de a face faţă unei asemenea tranziţii.

Cercetarea procesului nu va mai fi publică

În acest moment, nimeni nu poate şti cât va dura un proces, deoarece părţile au la îndemână tot felul de instrumente de tergiversare pe care le folosesc din plin, fără a se teme de sancţiuni.

Conform noilor prevederi, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, judecătorul va estima durata necesară pentru cercetarea procesului după ascultarea părţilor. Acesta va ţine cont de împrejurările cauzei, astfel încât procesul să fie soluţionat într-un termen optim şi previzibil.

Durata astfel estimată va fi consemnată în încheiere. Totuşi, pentru motive temeinice, ascultând părţile, judecătorul va putea reconsidera durata.

În această etapă de cercetare a procesului se îndeplinesc acte de procedură pentru pregătirea dezbaterii în fond a procesului. Este vorba de acele proceduri care, de obicei, duc la prelungirea proceselor: se rezolvă excepţiile, se rezolvă cererile de intervenţie formulate de părţi sau de terţi, se dispun măsuri pentru asigurarea dovezilor, se încuviinţează probele etc.

O altă noutate este aceea că toate aceste proceduri care au loc înaintea dezbaterii pe fond a cauzei nu vor mai fi publice, ci se vor desfăşura în camera de consiliu, cu citarea părţilor. De asemenea, termenele în această fază vor fi extrem de scurte, chiar şi de la o zi la alta.

Înregistrările şi alte noi mijloace de probă

Sunt reglementate pentru prima oară “lucrurile, ca mijloace de probă”. În momentul de faţă,  sunt posibile numai probele cu înscrisuri, declaraţiile martorilor, mărturisirea părţilor aflate în proces prin interogatoriu sau din proprie iniţiativă, rapoartele de expertiză şi cercetarea la faţa locului.

Potrivit noului Cod de procedură civilă, sunt mijloace materiale de probă şi lucrurile care, prin însuşirile lor, prin aspectul lor ori semnele sau urmele pe care le păstrează, servesc la stabilirea unui fapt care poate duce la soluţionarea procesului.

Sunt, de asemenea, mijloace materiale de probă şi fotografiile, fotocopiile, filmele, discurile, benzile de înregistrare a sunetului, precum şi alte asemenea mijloace tehnice, dacă nu au fost obţinute prin încălcarea legii ori a bunelor moravuri.

În acelaşi timp, sunt reglementate probele pe suporturi informatice.

Potrivit legii, atunci când datele unui act juridic sunt redate pe un suport informatic, documentul care reproduce aceste date constituie instrumentul probator al actului, daca este inteligibil şi prezintă garanţii suficient de serioase pentru a face deplină credinţa în privinţa conţinutului acestuia şi a identităţii persoanei de la care acesta emană.

Instanţa trebuie să ţină seama de circumstanţele în care datele au fost înscrise şi documentul care le-a reprodus, pentru a aprecia calitatea documentului.

Dacă prin lege nu se prevede altfel, documentul care reproduce datele unui act, înscrise pe un suport informatic, face deplină dovada între părţi, până la proba contrară.

Dacă suportul sau tehnologia utilizată pentru redactare nu garantează integritatea documentului, acesta poate servi, după circumstanţe, ca mijloc material de probă sau ca început de dovadă scrisă.

Datele din înscrisurile autentice sau sub semnătură privată redate pe microfilme şi alte suporturi accesibile de prelucrare electronică a datelor, făcute cu respectarea dispoziţiilor legale, au aceeaşi putere doveditoare ca şi înscrisurile în baza cărora au fost redate.

Sancţiuni dure pentru tergiversarea procesului

Toate faptele care duc la tergiversarea proceselor vor fi sancţionate.

Atât cei care îşi exercită abuziv unele drepturi, cât şi cei care nu-şi îndeplinesc obligaţiile procesuale, vor plăti amenzi şi chiar despăgubiri orale şi materiale. Părţile vor putea face contestaţie pentru tergiversarea procesului, prin care să solicite instanţei luarea măsurilor în vederea soluţionării cauzei în termen rezonabil.

Noul Cod de procedură civilă consacra expres principiul bunei-credinţe în procesele civile:

“Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a încălca drepturile procesuale ale altei părţi. Partea care îşi exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, şi la plata unei amenzi judiciare”.

Se mai prevede că acela care, cu intenţie sau din culpă, va pricinui amânarea judecării sau a executării silite, prin încălcarea obligaţiilor privind desfăşurarea procesului, la cererea părţii interesate, va putea fi obligat de către instanţa de judecată ori, după caz, de către preşedintele instanţei de executare la plata unei despăgubiri pentru prejudiciul material sau moral cauzat prin amânare. De asemenea, pe lângă despăgubiri, acesta va putea fi obligat să plătească şi o amendă cuprinsă între 100 şi 1.000 de lei.

Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată, pot face contestaţie prin care să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată. Părţile pot invoca încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil.
Contestaţia la tergiversarea procesului trebuie soluţionată în cinci zile şi se va putea face în următoarele cazuri:

* Când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat.

* Când instanţa a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege.

* Când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanţei, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informatii rezultate din evidenţele ei şi care erau necesare soluţionării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege.

* Când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.

Ce alte noutăţi mai conţine noul Cod de procedură civilă?

În primul rând, judecătoriile vor fi competente numai pentru cauzele cu o valoare mică şi/sau de o complexitate redusă, dar cu o mare frecvenţă în practică. De exemplu, divorţuri, cereri de evacuare, granituire etc. Tribunalul va judeca pe fond, în primă instanţă, cererile evaluabile în bani în valoare mai mare de 100.000 de lei, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti (comercianţi sau nu).

În al doilea rând, se va introduce un mecanism de sesizare a ICCJ în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei probleme de drept de care depinde soluţionarea unei cauze. Este vorba de problemele de drept care comportă interpretări diferite, determinând o practică neunitară. Decizia va avea caracter obligatoriu atât pentru instanţa care a făcut sesizarea, cât şi pentru toate celelalte instanţe.

În acelaşi timp, căile de atac vor fi restrânse. Se consacră regula unicităţii căii de atac, care este apelul. Recursul va putea fi exercitat numai în cazuri excepţionale.

De asemenea, avocaţii şi consilierii juridici vor fi obligaţi să asiste părţile la redactarea cererii de recurs, precum şi la exercitarea şi susţinerea recursului. În anumite condiţii, părţile vor putea conveni să “sară” peste apel şi să intre direct în recurs.

O altă noutate este reprezentată de faptul că nu se va putea porni urmărirea imobiliară pentru creanţe a căror valoare nu depăşeşte 10.000 de lei decât dacă debitorul nu are alte bunuri urmăribile.

Nu în ultimul rând, se elimină investirea cu formula executorie ca procedură de sine stătătoare, aceasta fiind principala cauză a întârzierilor în executarea silită. Încheierea de încuviinţare a executării silite urmează să cuprindă, în partea sa finală, formula executorie.

Sursa: Finanţiştii.ro

Despre autor  ⁄ Ioana Popa

Ioana Popa este redactor la LegeStart din anul 2011. A absolvit Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării.

Fara comentarii

Scrie un comentariu