4 Decembrie, 2016

Sancţiunile prevăzute prin art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor

1. Sancţiunile prevăzute prin art. 5 din O.G. nr. 2/2001

Prin art. 5 din „Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor” sunt prevăzute următoarele 10 sancţiuni contravenţionale, dintre care 3 sunt principale şi 7 sunt complementare.

Art. 5. (1) Sancţiunile contravenţionale sunt principale şi complementare.

(2) Sancţiunile contravenţionale principale sunt:

a) avertismentul;

b) amenda contravenţională;

c) prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.

(3) Sancţiunile contravenţionale complementare sunt:

a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii;

b) suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi;

c) închiderea unităţii;

d) blocarea contului bancar;

e) suspendarea activităţii agentului economic;

f) retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni ori pentru activităţi de comerţ exterior,  temporar sau definitiv;

g) desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea iniţială.

(4) Prin legi speciale se pot stabili şi alte sancţiuni principale sau complementare.

(5) Sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite.

(6) Sancţiunile complementare se aplică în funcţie de natura şi de gravitatea faptei.

(7) Pentru una şi aceeaşi contravenţie se poate aplica numai o sancţiune contravenţională principală şi una sau mai multe sancţiuni complementare.

Prin art. 5 alin. (4) din O.G. nr. 2/2001 se prevede că prin legi speciale se pot stabili şi alte sancţiuni.

2. Sancţiunile care se pot aplica de organele fiscale în baza art. 5 din O.G. nr. 2/2001

În baza art. 5 din O.G. nr. 2/2001, organele fiscale pot aplica, pentru una şi aceeaşi contravenţie, numai o sancţiune contravenţională principală, dintre cele două, şi una sau mai multe sancţiuni complementare, dintre cele 5, respectiv:

1. Sancţiunile contravenţionale principale:

1.1. avertismentul, verbal sau scris;

1.2. amenda contravenţională;

2. Sancţiunile contravenţionale complementare:

2.1. confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii;

2.2. suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi;

2.3. blocarea contului bancar;

2.4 suspendarea activităţii agentului economic;

2.5. retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni, temporar sau definitiv.

3. Precizări cu privire la aplicarea sancţiunilor contravenţionale în baza art. 5 din O.G. nr. 2/2001

În legătură cu aplicarea sancţiunilor contravenţionale prevăzute prin art. 5 din O.G. nr. 2/2001 se fac următoarele precizări:

1. Sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite [art. 5, alin. (5)].

2. Sancţiunile complementare se aplică în funcţie de natura şi de gravitatea faptei [art. 5, alin. (6)].

3. Pentru una şi aceeaşi contravenţie se poate aplica numai o sancţiune contravenţională principală şi una sau mai multe sancţiuni complementare [art. 5, alin. (7)]. În condiţiile în care s-a aplicat sancţiunea contravenţională cu avertisment (indiferent că acesta este verbal sau scris), nu se mai poate aplica amenda contravenţională.

4. Avertismentul şi amenda contravenţională se pot aplica oricărui contravenient, persoană fizică sau juridică [art. 6, alin. (1)].

5. Avertismentul constă în atenţionarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârşite, însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale [art. 7, alin. (1)].

6. Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă [art. 7, alin. (2)].

7. Avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune [art. 7, alin. (3)].

8. O sancţiune contravenţională complementară se poate aplica numai în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei prevede această sancţiune în mod expres [acest lucru se deduce din art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (3) şi din celelalte prevederi ale O.G. nr. 2/2001].

9. Amenda contravenţională are caracter administrativ (art. 8).

10. Limitele minime şi maxime ale amenzilor contravenţionale, prevăzute prin toate actele normative, trebuie să se încadreze între limita minimă şi limita maximă stabilită prin art. 8 din O.G. nr. 2/2001 [art. 8, alin. (2)].

În ianuarie 2012, limita minimă a amenzii contravenţionale este de 25 de lei, iar limita maximă nu poate depăşi 100.000 de lei, cu derogările obţinute prin unele acte normative de la prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 2/2001 (derogări care privesc numai limita maximă).

11. Dacă aceeaşi persoană a săvârşit mai multe contravenţii, sancţiunea se aplică pentru fiecare contravenţie.

12. Când contravenţiile au fost constatate prin acelaşi proces-verbal, sancţiunile contravenţionale se cumulează fără a putea depăşi dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenţia cea mai gravă sau, după caz, maximul general stabilit în O.G. nr. 2/2001 pentru prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.

13. În cazul în care la săvârşirea unei contravenţii au participat mai multe persoane, sancţiunea se va aplica fiecăreia separat.

14. Dacă o persoană săvârşeşte mai multe contravenţii constatate în acelaşi timp de acelaşi agent constatator, se încheie un singur proces-verbal.

4. Termenul de prescripţie pentru aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale

Termenul de prescripţie pentru aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale este prevăzut prin art. 13 din O.G. nr. 2/2001, prin care se dispune (sublinierile ne aparţin):

„Art. 13. (1) Aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

(2) În cazul contravenţiilor continue, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data constatării faptei. Contravenţia este continuă în situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp […]”.

În cazul contravenţiilor care nu sunt continue (care nu se repetă consecutiv, care au loc cu întrerupere, care nu sunt succesive), pe care le vom numi „contravenţii simple” (pentru a face mai uşoară înţelegerea problemei în discuţie), aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

În cazul contravenţiilor care sunt continue (care se repetă consecutiv, care urmează fără întrerupere, care sunt succesive), aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data constatării faptei.

Aplicarea de sancţiuni cu amendă contravenţională nu se poate face corect fără a se înţelege pe deplin care este distincţia dintre „data săvârşirii faptei, în cazul contravenţiilor simple (care nu sunt continue” şi „data constatării faptei, în cazul contravenţiilor continue”).

Neclarităţile, nedumeririle şi interpretările foarte diferite cu privire la distincţia care trebuie făcută între „data săvârşirii faptei, în cazul contravenţiilor simple (care nu sunt continue)” şi „data constatării faptei, în cazul contravenţiilor continue”, sunt cauzate de faptul că prin nicio reglementare nu se clarifică această problemă.

Această problemă este amplu tratată în articolul intitulat „Consideraţii cu privire la distincţie dintre „data săvârşirii faptei, în cazul contravenţiilor care nu sunt continue” şi „data constatării faptei, în cazul contravenţiilor care sunt continue”.

5. Precizări cu privire la distincţia care trebuie făcută între amenda contravenţională şi amenda penală

Pentru a se înţelege cât mai bine această problemă, vom porni de la următorul exemplu.

Prin art. 6 din „Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale”, se prevede (sublinierile ne aparţin):

„Art. 6. Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.”

Problema neclară pentru numeroase persoane este următoarea: amenda prevăzută prin art. 6 din Legea nr. 241/2005 este o „amendă contravenţională” sau este o „amendă penală”?

Criteriile în funcţie de care se stabileşte dacă o amendă este contravenţională sau este penală sunt următoarele:

1. Faptele care constituie „infracţiune” se pedepsesc fie cu „închisoare”, fie cu „amendă penală”.

2. Faptele care constituie „contravenţie” se sancţionează fie cu „amendă contravenţională”, fie cu alte „sancţiuni contravenţionale” dintre cele prevăzute prin art. 5 din O.G. nr. 2/2001 sau prin legile speciale.

3. În condiţiile în care într-un articol de lege se prevede că, „Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la … la sau cu amendă…”, o asemenea amendă nu poate să fie decât penală.

Amenda prevăzută printr-un articol de lege pentru o faptă care constituie infracţiune este, obligatoriu şi în toate cazurile, numai o amendă penală.

Pentru o faptă care constituie infracţiune nu se poate aplica o amendă contravenţională, cum tot aşa de bine pentru o faptă care constituie contravenţie nu se poate aplica o amendă penală.

Noţiunea de amendă penală se asociază numai cu faptă care constituie infracţiune.

Prin DEX noţiunile în discuţie sunt definite astfel:

„Infracţiúne, infracţiuni, s. f. Faptă care prezintă pericol social, constând în încălcarea unei legi penale, în săvârşirea, cu vinovăţie, a unei abateri de la legea penală, şi care este sancţionată de lege.”

„Penál, -Ă, penali, -e, adj. (Despre dispoziţii cu caracter de lege) Care are un caracter represiv, care se ocupă de infracţiuni şi prevede pedepsele care trebuie aplicate.”

„Fapt penal = infracţiune.”

„Sancţiune penală = pedeapsă prevăzută de legile penale.”

„Contravénţie: Călcare a dispoziţiilor unei legi, a unui regulament etc., care, având un grad redus de pericol social, este sancţionată cu o pedeapsă uşoară.”

„Améndă, amenzi, s. f. Pedeapsă în bani.”

În această lucrare, noţiunile de mai jos sunt utilizate cu următorul sens şi conţinut:

Abatere: încălcare a unor dispoziţii legale.

Faptă contravenţională: faptă prin care se încalcă o dispoziţie a unei legi.

6. Aplicarea sancţiunilor contravenţionale

Pentru a se înţelege cât mai bine problema în discuţie, vom lua următorul exemplu:

La o societate comercială s-a constatat că, în toţi cei 5 ani din cadrul termenului de prescripţie, nu şi-a îndeplinit, în nici o lună, în nici un an, nici una din următoarele 8 obligaţii legale [1], sancţionate prin art. 219 din O.G. nr. 92/2003 [2]:

1. nedeclararea obligaţiilor fiscale, prin nedepunerea declaraţiilor prevăzute de lege, încălcând prevederile art. 219 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003, pentru care se prevede „amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei”;

2. neînscrierea codului de identificare fiscală pe documente, încălcând prevederile art. 219 alin. (1) lit. g) din O.G. nr. 92/2003, pentru care se prevede „amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei”;

3. nepăstrarea fişelor fiscale, încălcând prevederile art. 219 alin. (1) lit. h) din O.G. nr. 92/2003, pentru care se prevede „amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei”;

4. reţinerea şi nevărsarea în totalitate a impozitului pe salarii, încălcând prevederile art. 219 alin. (1) lit. p) din O.G. nr. 92/2003, pentru care se prevede „amendă de la 25.000 lei la 27.000 lei”;

5. reţinerea şi nevărsarea în totalitate a contribuţiei de sănătate, încălcând prevederile art. 219 alin. (1) lit. p) din O.G. nr. 92/2003, pentru care se prevede „amendă de la 25.000 lei la 27.000 lei”;

6. reţinerea şi nevărsarea în totalitate a contribuţiei de pensie, încălcând prevederile art. 219 alin. (1) lit. p) din O.G. nr. 92/2003, pentru care se prevede „amendă de la 25.000 lei la 27.000 lei”;

7. reţinerea şi nevărsarea în totalitate a contribuţiei de şomaj, încălcând prevederile art. 219 alin. (1) lit. p) din O.G. nr. 92/2003, pentru care se prevede „amendă de la 25.000 lei la 27.000 lei”;

8. reţinerea şi nevărsarea în totalitate a impozitului pe dividende, încălcând prevederile art. 219 alin. (1) lit. p) din O.G. nr. 92/2003, pentru care se prevede „amendă de la 25.000 lei la 27.000 lei”.

În acest caz, se pune următoarea întrebare: câte sancţiuni contravenţionale cu amendă se pot aplica pentru aceste abateri săvârşite lună de lună, an de an, timp de 5 ani?

Stabilirea răspunsului corect, pe bază de temei legal, se face pe baza următoarelor elemente:

1. Toate aceste abateri sunt sancţionate prin acelaşi articol de lege, respectiv prin art. 219 din O.G. nr. 92/2003.

2. Contravenţiile săvârşite sunt următoarele:

2.1. Nedeclararea obligaţiilor fiscale, prin nedepunerea declaraţiilor prevăzute de lege, încălcând prevederile art. 219 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003, pentru care se prevede „amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei”.

2.2. Neînscrierea codului de identificare fiscală pe documente, încălcând prevederile art. 219 alin. (1) lit. g) din O.G. nr. 92/2003, pentru care se prevede „amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei”.

2.3. Nepăstrarea fişelor fiscale, încălcând prevederile art. 219 alin. (1) lit. h) din O.G. nr. 92/2003, pentru care se prevede „amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei”.

2.4. Reţinerea şi nevărsarea în totalitate a impozitelor şi a contribuţiilor cu reţinere la sursă [3], respectiv a „impozitului pe salarii”, „contribuţiei de sănătate”, „contribuţiei de pensie”, „contribuţiei de şomaj” şi a „impozitului pe dividende”, încălcând prevederile art. 219 alin. (1) lit. p) din O.G. nr. 92/2003, pentru care se prevede „amendă de la 25.000 lei la 27.000 lei”.

3. Reţinerea şi nevărsarea a 5 obligaţii fiscale cu reţinere la sursă, respectiv a (1) „impozitului pe salarii”, (2) „contribuţiei de sănătate”, (3) „contribuţiei de pensie”, (4) „contribuţiei de şomaj” şi (5) a „impozitului pe dividende”, constituie o singură contravenţie, pentru care se aplică o singură sancţiune.

Fapta de reţinere şi nevărsare a obligaţiilor fiscale cu reţinere la sursă, indiferent câte sunt acestea, este reglementată prin lege, din punct de vedere contravenţional, ca o singură faptă, ca o singură încălcare a legii, ca o singură contravenţie, fapt pentru care se aplică o singură sancţiune contravenţională cu amendă.

4. În total avem 4 contravenţii.

Chiar dacă toate aceste 4 abateri sunt sancţionate prin acelaşi articol de lege, respectiv prin art. 219 din O.G. nr. 92/2003, fiecare dintre aceste abateri este reglementată distinct prin lege, ca o faptă distinctă, ca o încălcare distinctă a legii, ca o contravenţie distinctă, fapt pentru care se aplică o sancţiune contravenţională cu amendă pentru fiecare.

Articolul de lege este unul singur (art. 219 din O.G. nr. 92/2003), dar abaterile (încălcarea dispoziţiilor legale) sunt 4, fapt pentru care se vor aplica 4 sancţiuni contravenţionale cu amendă.

5. Prin O.G. nr. 2/2001 se dispune:

„Art. 20. (1) Dacă o persoană săvârşeşte mai multe contravenţii constatate în acelaşi timp de acelaşi agent constatator, se încheie un singur proces-verbal.”

 „Art. 10. (1) Dacă aceeaşi persoană a săvârşit mai multe contravenţii sancţiunea se aplică pentru fiecare contravenţie.

(2) Când contravenţiile au fost constatate prin acelaşi proces-verbal, sancţiunile contravenţionale se cumulează fără a putea depăşi dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenţia cea mai gravă sau, după caz, maximul general stabilit în prezenta ordonanţă pentru prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.[…]”

Problemele sunt foarte complicate şi cu privire la modul în care se pot aplica aceste 4 sancţiuni contravenţionale cu amendă, aşa după cum se poate constata din articolul intitulat „Contravenţia continuă”.

În varianta în care cele 4 contravenţii au fost constatate în acelaşi timp, de acelaşi agent constatator, prin încadrarea respectivelor contravenţii la „contravenţie continuă”, încheindu-se un singur proces-verbal, vom avea:

Prin cumulare, suma maximă a celor 4 sancţiuni contravenţionale cu amendă [4] = 5.000 + 5.000 + 5.000 + 27.000 = 42.000 de lei.

Dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenţia cea mai gravă = 27.000 x 2 = 54.000 de lei.

Cum „suma maximă a celor 4 sancţiuni contravenţionale cu amendă”, de 42.000 de lei, este mai mică decât „dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenţia cea mai gravă”, de 54.000 de lei, rezultă că amenda aplicată este de 42.000 de lei.

În cazul în care cele 4 contravenţii a fost săvârşită fiecare de către o altă persoană, se încheie câte un proces-verbal pentru fiecare persoană – contravenient..

Dacă aceeaşi persoană a săvârşit toate cele 4 contravenţii, constatate în acelaşi timp şi de acelaşi agent constatator, se încheie un singur proces-verbal.

În legătură cu interpretarea corectă a sensului expresiei „mai multe contravenţii” din art. 10, alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 se impun următoarele precizări:

Prin art. 1 din O.G. nr. 2/2001 noţiunea de „contravenţie”  este definită astfel (sublinierile ne aparţin):

„Art. 1. […]Constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.”

O contravenţie” are sensul de „o faptă”.

Fapta”, constatată de un organ de control fiscal, la un contribuabil, de a nu-şi fi plătit integral şi în termenul legal contribuţiile sociale, indiferent câte sunt acestea (precum pentru pensie, pentru sănătate, pentru şomaj, pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate etc.), şi indiferent pe ce perioadă de timp sunt acestea neplătite (în cadrul termenului de prescripţie de 5 ani), constituie „o singură contravenţiedacă aceasta este constatată (1) în acelaşi timp, (2) de acelaşi agent constatator, (3) printr-un singur proces-verbal, (4) prin săvârşirea aceleiaşi fapte (prin încălcarea aceleiaşi prevederi legale, sancţionată contravenţional distinct).

Exemplul nr. 1. În luna februarie 2012 s-a constatat la o societate comercială, de organul de control fiscal, neplata lunară a 3 contribuţii (pentru pensie, pentru sănătate şi pentru şomaj), pe perioada de prescripţie de 5 ani (în total numărul contribuţiilor lunare neplătite fiind de 3 contribuţii x 12 luni x 5 ani = 180).

Considerăm că ne aflăm în faţa unei contravenţii continue.

Pentru această faptă se aplică „o singură contravenţie” întrucât:

(1) este vorba de „o singură faptă” (de neplată a contribuţiilor sociale cu reţinere la sursă), şi nu de 180 de fapte;

(2) această faptă a fost constatată (1) în acelaşi timp, (2) de acelaşi agent constatator, (3) printr-un singur proces-verbal, (4) prin săvârşirea aceleiaşi fapte (prin încălcarea aceleiaşi prevederi legale, sancţionată contravenţional distinct).

Cu ocazia unui control, o obligaţie fiscală lunară (aşa cum sunt contribuţiile sociale, impozitul pe venit, impozitul pe profit, impozitul pe dividende, t.v.a,-ul etc.) neplătită (într-o lună, pe mai multe luni, sau pe mai mulţi ani în cadrul termenului de prescripţie) nu poate fi judecată distinct, nu poate fi tratată ca „o faptă distinctă”, care să fie sancţionată contravenţional distinct.

Neplata tuturor obligaţiilor fiscale, constatate (1) în acelaşi timp, (2) de acelaşi agent constatator, (3) printr-un singur proces-verbal, (4) prin săvârşirea aceleiaşi fapte (prin încălcarea aceleiaşi prevederi legale, sancţionată contravenţional distinct), trebuie judecată în ansamblul lor (al tuturor obligaţiilor fiscale), pe întreaga perioadă de prescripţie, şi trebuie încadrată ca „o singură faptă”, distinctă de alte fapte (precum nedepunerea declaraţiilor/deconturilor fiscale etc.)

Pe perioada de prescripţie de 5 ani (= 5 ani x 12 luni anual = 60 de luni), se pot înregistra, dintr-o anumită contribuţie, un număr maxim de 60 de contribuţii lunare neplătite, dar toate acestea constituie „o singură faptă (o singură contravenţie)”, nu „60 de fapte lunare (nu 60 de contravenţii lunare)”, dacă această faptă este constatată (1) în acelaşi timp, (2) de acelaşi agent constatator, (3) printr-un singur proces-verbal, (4) prin săvârşirea aceleiaşi fapte (prin încălcarea aceleiaşi prevederi legale, sancţionată contravenţional distinct).

O contribuţie lunară neplătită (indiferent care este aceasta, precum pentru pensie, pentru sănătate, pentru şomaj), constatată (1) în acelaşi timp, (2) de acelaşi agent constatator, (3) printr-un singur proces-verbal, (4) prin săvârşirea aceleiaşi fapte (prin încălcarea aceleiaşi prevederi legale, sancţionată contravenţional distinct), nu constituie o „faptă lunară distinctă”, fapt pentru care nu se poate aplica o contravenţie pentru fiecare contribuţie lunară neplătită.

Pentru săvârşirea aceleiaşi fapte (pentru încălcarea aceleiaşi prevederi legale, sancţionată contravenţional distinct), constatată în acelaşi timp, de acelaşi agent constatator, printr-un singur proces-verbal, se aplică o singură o singură sancţiune contravenţională cu amendă.

Neplata uneia, mai multora sau a tuturor obligaţiilor fiscale, indiferent câte sunt acestea, şi indiferent pe ce perioadă de timp sunt acestea neplătite, constituie „o singură faptă”, pentru care se poate aplica o contravenţie, dar numai dacă fapta respectivă a fost constatată şi sancţionată (1) în acelaşi timp, (2) de acelaşi agent constatator, (3) printr-un singur proces-verbal, (4) prin săvârşirea aceleiaşi fapte (prin încălcarea aceleiaşi prevederi legale, sancţionată contravenţional distinct).

Nedepunerea uneia, mai multora sau a tuturor declaraţiilor/deconturilor fiscale, indiferent câte sunt acestea, şi indiferent pe ce perioadă de timp sunt acestea nedepuse, constituie „o singură faptă”, pentru care se poate aplica o contravenţie, dar numai dacă fapta respectivă a fost constatată şi sancţionată (1) în acelaşi timp, (2) de acelaşi agent constatator, (3) printr-un singur proces-verbal, (4) prin săvârşirea aceleiaşi fapte (prin încălcarea aceleiaşi prevederi legale, sancţionată contravenţional distinct).

Exemplul nr. 2. În cazul în care, un organ de control fiscal, constată la o societate comercială, printr-un singur act de control, nedepunerea declaraţiei lunare pentru obligaţiile fiscale cu reţinere la sursă (respectiv cu impozitul pe venit şi cu contribuţiile sociale), pe o perioadă de 20 de luni (în total numărul declaraţiilor lunare nedepuse fiind de 20), se aplică „o singură contravenţie” întrucât este vorba de „o singură faptă” [de încălcarea prevederile art. 219 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003, pentru care se prevede „amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei”], şi nu de 20 de fapte, nu de 20 de contravenţii.

Mai precis, nu sunt atâtea contravenţii câte contribuţii lunare sunt neplătite întrucât o contribuţie lunară neplătită nu este tratată ca o „sancţiune” distinctă deoarece nu constituie o „faptă” distinctă.

______________________________________________

[1] Sancţiunile sunt la nivelul maxim, fiind stabilite (1) în funcţie de mărimea obligaţiilor fiscale sustrase la plată, şi (2) proporţional cu gradul de pericol social al faptei săvârşite.

[2] În Anexa nr. 2 se prezintă partea de text din art. 219 din O.G. nr. 92/2003 care prezintă interes pentru problema în discuţie.

[3] Într-un alt articol se prezintă sensul şi conţinutul „reţinerii la sursă”, numită şi „stopaj la sursă”. Citeşte articolul aici.

[4] Sancţiunile au fost stabilite la nivelul maxim din următoarele considerente: (1) mărimea obligaţiilor fiscale sustrase la plată, (2) perioada foarte mare (maximă, de 5 ani) pe care au avut loc aceste abateri.

Despre autor  ⁄ Grigorie Lăcriţa

Este evaluator în specialitatea evaluare economică şi financiară a întreprinderilor şi expert contabil, membru al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România. Cercetător de prestigiu şi profund cunoscător al fiscalităţii în practică, dr. N. Grigorie – Lăcriţa a încheiat şi executat mai multe contracte de cercetare ştiinţifică cu diferiţi agenţi economici din ţară şi străinătate, pe probleme de interes major, soluţiile oferite fiind susţinute de aceştia, de organizaţiile lor patronale şi sindicale, în îmbunătăţirea anumitor prevederi legale.

Fara comentarii

Scrie un comentariu