8 Decembrie, 2016

Reglementări noi privind asigurarea creditelor la export. Ce modificări sunt?

Recent, a fost modificată Norma care stabileşte termenii şi condiţiile în baza cărora Banca de Export-Import a României (EximBank – S.A.) realizează, în numele şi în contul statului, operaţiuni de asigurare a creditelor la export pe termen scurt, prin preluarea riscurilor “nonpiaţă” şi a riscurilor temporar nonpiaţă.

Norma, aprobată prin Hotărârea Comitetului Interministerial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări nr. 53/2013 şi publicată în Monitorul oficial nr. 241/26.04.2013, a fost modificată prin Hotărârea nr. 72/2013, apărută în Monitorul Oficial nr. 338/10.06.2013.

De principiu, EximBank asigură, în numele şi în contul statului, pe o perioadă de asumare a riscului mai mică de doi ani (care include durata de fabricaţie şi durata de rambursare), creanţele rezultate din tranzacţiile de export bunuri şi servicii, împotriva riscurilor nonpiaţă şi temporar nonpiaţă.

Prin modificarea recentă, semnalată, se prevede că în cazul asigurării riscurilor temporar nonpiaţă, poliţele aferente ţărilor temporar eliminate pot fi valabile pentru o perioadă de cel mult 180 de zile de la data la care încetează eliminarea temporară. După această dată nu pot fi semnate noi poliţe de asigurare pentru ţările respective.

m2
Sursa foto: Lege5 Online

Riscurile nonpiaţă acoperite de EximBank se referă la riscuri aferente debitorilor publici şi privaţi stabiliţi în ţări din afara Uniunii Europene şi în anumite ţări membre OCDE, conform listei prevăzute în anexa nr. 1, care face parte integrantă din Normă. Lista se completează de drept cu ţările declarate de către Comisia Europeană definitiv sau temporar cu riscuri nonpiaţă.

Norma mai are în vedere şi riscuri temporar nonpiaţă în care se încadrează acele riscuri aferente debitorilor publici sau privaţi stabiliţi în ţările prevăzute în lista prevăzută în anexa nr. 1, pe care Comisia Europeană decide să le îndepărteze temporar din această listă, datorită incapacităţii asigurătorilor privaţi de credite la export de a le acoperi.

În sensul Normei, creditul la export reprezintă facilitatea financiară care permite cumpărătorului extern să achiziţioneze bunuri/servicii de la exportatorul român şi să le achite la un anumit termen de la livrare (plata pe credit).

Ca atare, asigurat este exportatorul român care acordă creditul la export sau instituţia financiară care realizează finanţarea exportului. Se încadrează ca fiind un  contract de export orice contract încheiat în orice formă, inclusiv comenzi ferme confirmate, obligatorii pentru debitor şi exportator din punct de vedere juridic, având ca obiect vânzarea de bunuri sau servicii în ţări cu riscuri nonpiaţă sau temporar nonpiaţă.

ATENŢIE.
Vânzările încheiate cu condiţia aprobării şi vânzările în consignaţie nu sunt considerate contracte de export.

Devine debitor cumpărătorul extern, public sau privat, ori garantul acestuia, care are obligaţia de a plăti contravaloarea bunurilor/serviciilor exportate. De asemenea, este recunoscută ca debitor public orice entitate care reprezintă, sub orice formă, însăşi autoritatea publică şi care nu poate fi declarată insolvabilă din punct de vedere juridic sau administrativ: fie entităţi suverane care acţionează în numele şi cu garanţia statului (ministerul de finanţe, banca centrală, alte asemenea), entităţi publice subordonate (autorităţi regionale, locale sau parastatale), alte instituţii similare.

INSOLVENŢA DEBITORULUI EXTERN

Prin modificarea recentă adusă normei, insolvenţa debitorului extern este considerată a apărea în oricare dintre următoarele situaţii:

a)
procedurile de insolvenţă au fost fie iniţiate de către instanţă, fie încetate de către aceasta din cauza lipsei de active;
b) planul de reorganizare a fost aprobat de către instanţă;
c) o înţelegere de plată a creanţelor a fost stabilită cu toţi creditorii în afara instanţei;
d) executarea sarcinii asupra proprietăţii debitorului instituite de către asigurat nu a avut ca rezultat stingerea completă a datoriei;
e) există anumite condiţii care, în alt sistem legislativ, produc efecte în mare măsură similare cu cele de mai sus.

m1
Sursa foto: Lege5 Online

Valoarea exportului asigurat de EximBank nu poate depăşi 85% din valoarea contractului de export.

Asigurarea acoperă pierderile suportate de asigurat în perioada de prelivrare sau postlivrare, ca urmare a producerii următoarelor riscuri:

• riscurilor comerciale: rezilierea arbitrară a unui contract de către un debitor privat, respectiv orice decizie arbitrară de a întrerupe sau de a suspenda contractul; insolvenţa debitorului privat şi a garantului său; neplata prelungită de către un debitor privat şi de către garantul său a unei datorii;

 riscurilor politice: riscul ca un debitor public să nu plătească la timp; riscul ca un debitor public sau o ţară să împiedice realizarea unei tranzacţii de export; riscuri care excedează voinţa cumpărătorilor individuali sau care nu sunt în responsabilitatea cumpărătorilor individuali; riscul ca o ţară să nu transfere sau să nu permită transferul în ţara asiguratului a sumelor plătite de debitorii situaţi în acea ţară; riscul apariţiei unui caz de forţă majoră în afara ţării asiguratului care ar putea include evenimente de tipul războaielor, în măsura în care acestea nu sunt asigurate în alt mod.

Asigurarea poate acoperi livrările realizate prin intermediari, în cazul în care documentele contractuale prevăd obligaţia intermediarului de a plăti exportatorului în funcţie de încasarea la extern. Plata se consideră efectuată de îndată ce şi la nivelul la care suma respectivă a ajuns în posesia intermediarului.

Pierderea asigurată în perioada prelivrare este reprezentată de costurile efective de producţie pentru îndeplinirea obligaţiilor la export ocazionate până în momentul producerii riscului, din care se scad toate veniturile încasate, inclusiv veniturile obţinute din revalorificarea bunurilor care nu au fost livrate şi vânzarea materiilor prime/materialelor aferente exportului, fără a depăşi valoarea exportului asigurat.

Pierderea asigurată în perioada postlivrare este reprezentată de valoarea facturilor neîncasate, fără a depăşi limita de credit aprobată.

De regulă, EximBank asigură riscurile comerciale împreună cu riscurile politice.

EximBank poate asigura numai riscuri politice în cazul în care plata este garantată prin alte modalităţi.

Asigurarea nu acoperă:

 exportul de mărfuri înscrise în Lista mărfurilor de export care nu pot beneficia de instrumente de susţinere a comerţului exterior derulate prin EximBank4;
 exporturi efectuate fără deţinerea licenţelor sau autorizaţiilor necesare;
 contracte de export încheiate cu persoane fizice sau cu societăţi asociate;
 livrările efectuate de către exportator pe riscul său;
 pierderile: datorate unui litigiu între asigurat şi debitor motivat de neîndeplinirea de către asigurat a termenilor şi condiţiilor contractuale. În acest caz, asigurarea se suspendă până la soluţionarea litigiului în favoarea asiguratului; care depăşesc limita de credit aprobată de EximBank; înregistrate ulterior comunicării de către EximBank a retragerii limitei de credit; reprezentând dobânzi pentru întârzierea plăţii, penalităţi sau daune-interese.

Procentul asigurat este maximum 85%.

Actele normative menţionate în acest articol pot fi consultate pe Lege5.ro – noul serviciu online de documentare legislativă realizat de Indaco Systems. Află totul despre Lege5 Online de AICI!

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu