8 Decembrie, 2016

Reglementări modificate privind divizarea societăţilor comerciale

Prin Ordonanţa de urgenţă nr.90/201o, publicată în Monitorul Oficial nr.674 din 4 octombrie a.c. au fost aduse modificări la Legea societăţilor comerciale, dintre care ne oprim, în cele ce urmează, asupra amendamentelor legate de divizare.

Pentru început, să reamintim, potrivit art. 238 din Legea societăţilor comerciale nr.31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, definiţia potrivit căreia divizarea este operaţiunea prin care:

a) o societate, după ce este dizolvată fără a intra în lichidare, transferă mai multor societăţi totalitatea patrimoniului său, în schimbul repartizării către acţionarii societăţii divizate de acţiuni la societăţile beneficiare şi, eventual, al unei plăţi în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acţiunilor astfel repartizate;

b) o societate, după ce este dizolvată fără a intra în lichidare, transferă totalitatea patrimoniului său mai multor societăţi nou-constituite, în schimbul repartizării către acţionarii societăţii divizate de acţiuni la societăţile nou-constituite şi, eventual, al unei plăţi în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acţiunilor astfel repartizate.

Divizarea poate avea loc şi prin transferul simultan al patrimoniului societăţii divizate către una sau mai multe societăţi existente şi una sau mai multe societăţi nou-constituite.

Fuziunea sau divizarea se poate face şi între societăţi de forme diferite. De asemenea, fuziunea sau divizarea poate fi efectuată chiar dacă societăţile dizolvate sunt în lichidare, cu condiţia ca acestea să nu fi început încă distribuirea între asociaţi a activelor ce li s-ar cuveni în urma lichidării.

Recentele modificări, referitor la subiectul propus, se aplică doar operaţiunilor de divizare pentru care proiectul de divizare va fi publicat după data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă nr.90/2010, la care ne referim.

Din aceste texte modificate notăm prevederea potrivit căreia creditorii societăţilor comercialepersoane juridice române sau societăţi europene cu sediul în România – care iau parte la fuziune au dreptul la o protecţie adecvată a intereselor lor. Orice astfel de creditor, care deţine o creanţă certă, lichidă şi anterioară datei publicării proiectului de fuziune, nescadentă la data publicării proiectului, şi care nu deţine deja garanţii sau privilegii adecvate pentru satisfacerea creanţei sale, poate face opoziţie, cu respectarea condiţiilor de procedură şi de fond şi cu efectele prevăzute la art. 243 din Legea societăţilor comerciale, care, la rândul lui, a fost, de asemenea, modificat.

Reţinem, din acest din urmă articol, precizarea că opoziţia se face în termen de 30 de zile de la data publicării proiectului de fuziune sau de divizare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. Ea se depune la oficiul registrului comerţului, care, în termen de 3 zile de la data depunerii, o va menţiona în registru şi o va înainta instanţei judecătoreşti competente. Hotărârea pronunţată asupra opoziţiei este supusă numai recursului. Formularea unei opoziţii în temeiul alin. (1) nu are ca efect suspendarea executării fuziunii sau divizării şi nu împiedică realizarea fuziunii sau divizării.

În sfârşit, mai semnalăm, în cuprinsul aceluiaşi articol 243, astfel cum a fost modificat, precizarea că dispoziţiile nu se aplică creanţelor de natura drepturilor salariale derivând din contractele individuale de muncă sau contractele colective de muncă aplicabile, a căror protecţie se realizează potrivit dispoziţiilor Legii nr.67/2006 privind protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acestora, precum şi potrivit altor legi aplicabile.

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu