5 Decembrie, 2016

Despre necesitatea emiterii actelor normative prin care se reglementează serviciile poştale

Este cunoscut faptul că, în funcţie de data predării trimiterilor de corespondenţă către destinatar se stabilesc diferite termene, precum formularea unor acţiuni în justiţie (plângere, recurs, apel etc.),  termenul de contestare, termenul de prescripţie, fapt pentru care cunoaşterea actelor normative prin care se reglementează serviciile poştale (în special a predării trimiterilor de corespondenţă către destinatar) este deosebit de importantă, decisivă uneori în încadrarea în aceste termene (o singură zi fiind decisivă, în frecvente cazuri).

Actul normativ cu putere de lege prin care se reglementează serviciile poştale în ţara noastră îl constituie „Ordonanţa Guvernului nr. 31 din 30 ianuarie 2002 privind serviciile poştale”.

Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002 transpune Directiva 97/67/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind regulile comune pentru dezvoltarea pieţei interne a serviciilor poştale comunitare şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 15 din 21 ianuarie 1998, modificată şi completată prin Directiva 2002/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 10 iunie 2002 pentru modificarea Directivei 97/67/CE în ceea ce priveşte continuarea deschiderii concurenţei în domeniul serviciilor poştale comunitare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 176 din 5 iulie 2002.

Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002 are ca scop stabilirea condiţiilor de furnizare a serviciilor poştale şi asigurarea accesului la serviciul universal, în vederea creării unei pieţe concurenţiale şi promovării intereselor utilizatorilor.

Problemele de amănunt (care sunt deosebit de importante pentru milioanele de persoane fizice şi juridice din ţara noastră), în baza cărora se desfăşoară efectiv activitatea de predare a trimiterilor de corespondenţă către destinatar, sunt conţinute în nişte aşa-zise „reglementări” ale Poştei Române, care:

1) nu au nicio denumire (de „Instrucţiuni”, de „Precizări”, de „Norme metodologice” etc.);

2) nu au niciun număr şi nicio dată a emiterii lor;

3) nu sunt publicate în Monitorul Oficial;

4) nu precizează în temeiul cărui act normativ cu putere de lege sunt emise;

5) nu sunt emise cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de „Legea nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative”;

6) nu sunt publicate pe internet spre a fi de utilitate publică.

Cu toate aceste numeroase şi grave neajunsuri, în baza acestora se desfăşoară, de mai mulţi ani, activitatea poştală în ţara noastră.

Aceste aşa-zise „reglementări” ale Poştei Române, în baza cărora se desfăşoară efectiv activitatea de predare a trimiterilor de corespondenţă către destinatar, au următoarele titluri:

2.1. „Actele de legitimare folosite la predarea trimiterilor poştale”.

2.2. „Contract – cadru privind furnizarea serviciilor poştale incluse în sfera serviciului universal”.

2.3. „Decizie privind desemnarea furnizorului de serviciu universal în domeniul serviciilor poştale”.

2.4. „Informaţii conţinute de documente publice privind predarea trimiterilor de corespondenţă către destinatar: Legislaţie secundară: Decizia ANCOM (autorităţii de reglementare) nr. 2858/2007, art. 3.10”.

Pentru ca aceste aşa-zise „reglementări” ale Poştei Române (1) să fie în conformitate cu prevederile „Legii nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative”, şi (2) pentru a fi de un real folos milioanelor de persoane fizice şi juridice din ţara noastră, este necesar ca acestea:

1) să poarte o denumire, de „Instrucţiuni”, de „Precizări”, de „Norme metodologice” etc.;

2) să aibă un număr şi o dată a emiterii lor;

3) să fie publicate în Monitorul Oficial;

4) să precizeze în temeiul cărui act normativ cu putere de lege sunt emise;

5) să fie emise cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 24/2000;

6) să fie publicate pe internet spre a fi de utilitate publică.

De reţinut că prin Legea nr. 24/2000 se dispune clar, precis şi la modul imperativ:

„Art. 3. Respectarea normelor de tehnică legislativă

(1) Normele de tehnică legislativă sunt obligatorii la elaborarea proiectelor de lege de către Guvern şi a propunerilor legislative aparţinând deputaţilor, senatorilor sau cetăţenilor, în cadrul exercitării dreptului la iniţiativă legislativă, la elaborarea şi adoptarea ordonanţelor şi hotărârilor Guvernului, precum şi la elaborarea şi adoptarea actelor normative ale celorlalte autorităţi cu asemenea atribuţii.

(2) Normele de tehnică legislativă se aplică, în mod corespunzător, şi la elaborarea şi adoptarea proiectelor de ordine, instrucţiuni şi de alte acte normative emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate, precum şi la elaborarea şi adoptarea actelor cu caracter normativ emise de autorităţile administraţiei publice locale.”

„Art. 11. Publicarea actelor normative

(1) În vederea intrării lor în vigoare, legile şi celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile şi ordonanţele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităţilor administrative autonome, precum şi ordinele, instrucţiunile şi alte acte normative emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.[…]”

Emiterea acestor aşa-zise „reglementări” ale Poştei Române cu respectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 constituie o necesitate stringentă pentru eliminarea efectelor negative cauzate numeroaselor persoane fizice şi juridice din ţara noastră.

Despre autor  ⁄ Grigorie Lăcriţa

Este evaluator în specialitatea evaluare economică şi financiară a întreprinderilor şi expert contabil, membru al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România. Cercetător de prestigiu şi profund cunoscător al fiscalităţii în practică, dr. N. Grigorie – Lăcriţa a încheiat şi executat mai multe contracte de cercetare ştiinţifică cu diferiţi agenţi economici din ţară şi străinătate, pe probleme de interes major, soluţiile oferite fiind susţinute de aceştia, de organizaţiile lor patronale şi sindicale, în îmbunătăţirea anumitor prevederi legale.

Fara comentarii

Scrie un comentariu