4 Decembrie, 2016

Regimul vânzărilor de terenuri împădurite

Legea nr. 60/2012, dată pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, a modificat totodată şi dispoziţii din alte acte normative, dintre care ne referim, în cele ce urmează, la tema enunţată în titlu.

Legea nr. 60/2012 a intrat în vigoare la data de 20 aprilie a.c.

Una din secţiunile prin care se aduc modificări şi la alte acte normative se referă la Codul silvic, şi anume la unele dispoziţii cuprinse în Capitolul IV al legii “Asigurarea integrităţii fondului forestier naţional”.

Pentru o mai bună înţelegere, înainte de a vedea care sunt schimbările produse în tema propusă, să facem o scurtă punere în temă cu dispoziţiile de principiu conţinute în acest capitol al legii.

● Astfel, potrivit art. 34 şi următoarele, terenurile forestiere proprietate publică a statului nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate sau al vreunui dezmembrământ al acestuia. Reducerea suprafeţei fondului forestier naţional este interzisă. Prin excepţie, este permisă reducerea suprafeţei fondului forestier naţional prin scoatere definitivă, pentru realizarea obiectivelor de interes naţional, declarate de utilitate publică, în condiţiile legii.

● La cerere, solicitantul terenului pe care urmează a fi realizate astfel de obiective poate compensa suprafaţa ocupată cu terenuri echivalente ca suprafaţă şi bonitate, caz în care nu se mai plăteşte contravaloarea terenului scos din fondul forestier naţional, dar se achită anticipat celelalte obligaţii băneşti. Compensarea se realizează în echivalenţă valorică, în condiţiile în care suprafaţa terenului dat în compensare nu poate fi mai mică decât suprafaţa terenului care face obiectul scoaterii din fondul forestier.

Pot fi scoase definitiv din fondul forestier naţional, doar cu condiţia compensării acestora, fără reducerea suprafeţei fondului forestier şi cu plata anticipată a obligaţiilor băneşti, numai terenurile necesare realizării sau extinderii anumitor categorii de obiective, enumerate limitativ prin Codul silvic. Terenurile cu care se realizează compensarea trebuie să fie numai din afara fondului forestier naţional, dar limitrofe acestuia, apte de a fi împădurite. În situaţia în care suprafaţa minimă a unui teren cu care se realizează compensarea este mai mare de 20 ha, acesta poate să nu fie limitrof fondului forestier, dar trebuie să fie compact. Nu se poate realiza compensarea cu terenuri situate în zona alpină şi subalpină.

Terenurile scoase definitiv din fondul forestier naţional devin proprietatea beneficiarului în momentul efectuării operaţiunii de predare-primire şi dobândesc destinaţia pe care acesta a solicitat-o şi care i-a fost aprobată.

Ocuparea temporară de terenuri din fondul forestier este permisă numai pe o perioadă determinată de timp, în scopul realizării obiectivelor din categoria celor prevăzute la art. 36 şi la art. 37 alin. (1) lit. a), e) şi f) şi cu asigurarea plăţii anticipate a obligaţiilor băneşti de către beneficiarul aprobării de scoatere din fondul forestier pentru obiectivul respectiv. În raport cu durata obiectivului, perioada de timp pentru care poate fi aprobată ocuparea temporară este de maximum 10 ani, cu posibilitatea prelungirii pe perioade succesive de maximum 10 ani. Perioada pentru care se aprobă ocuparea temporară de terenuri din fondul forestier include şi perioada necesară executării lucrărilor pentru redarea terenurilor în condiţii apte de a fi împădurite.

● Este interzisă aprobarea ocupării temporare de terenuri din fondul forestier administrat/pentru care sunt asigurate serviciile silvice de către un ocol silvic pentru operatorii economici şi succesorii în drepturi ai acestora, în situaţia în care aceştia nu au redat circuitului silvic (în condiţiile executării lucrărilor pentru redarea terenurilor în condiţii apte de a fi împădurite), terenurile forestiere ocupate anterior din fondul forestier naţional, cu excepţia situaţiilor de urgenţă reglementate în condiţiile legii.

Masa lemnoasă rezultată în urma defrişării vegetaţiei forestiere de pe terenurile scoase definitiv sau ocupate temporar din fondul forestier revine proprietarului, în cazul fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice, respectiv proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, şi administratorului, în cazul fondului forestier proprietate publică a statului.

● Administratorul pădurilor proprietate publică a statului ia măsuri de lichidare a enclavelor şi de corectare a perimetrului pădurilor prin schimburi şi/sau cumpărări de terenuri în numele statului, pe bază de acte autentice.

Terenurile care fac obiectul schimbului dobândesc situaţia juridică şi destinaţia terenurilor pe care le schimbă.

La realizarea schimbului se are în vedere echivalenţa valorică a terenurilor, evaluarea acestora făcându-se pe baza metodologiei prevăzute la art. 43 din lege.

Dispoziţiile următoare, care au suferit modificări prin Legea nr. 60/2012, prevăd, în principal, următoarele:

● Coproprietarii şi vecinii proprietari de fond forestier, persoane fizice sau juridice, de drept public sau privat, au un drept de preempţiune, în ordinea prevăzută la art. 1.746 din Codul civil (“numai vecinii care sunt proprietari de fond forestier beneficiază de dreptul de preempţiune”) şi în condiţiile Codului silvic, la cumpărarea de terenuri din fondul forestier aflate în proprietate privată, la preţ şi în condiţii egale.

● Vânzătorul are obligaţia de a-i înştiinţa în scris pe toţi preemptorii, prin executorul judecătoresc sau notarul public, despre intenţia de vânzare, arătând şi preţul cerut pentru terenul ce urmează a fi vândut. În cazul în care coproprietarii sau vecinii fondului, alţii decât administratorul pădurilor proprietate publică a statului, nu au domiciliul ori sediul cunoscut, înştiinţarea ofertei de vânzare se înregistrează la primăria sau, după caz, primăriile în raza cărora este situat terenul şi se afişează, în aceeaşi zi, la sediul primăriei, prin grija secretarului consiliului local.

● Titularii dreptului de preempţiune trebuie să îşi manifeste în scris intenţia de cumpărare şi să comunice acceptarea ofertei de vânzare sau, după caz, să o înregistreze la sediul primăriei unde aceasta a fost afişată, în termen de 30 de zile de la comunicarea ofertei de vânzare ori, după caz, de la afişarea acesteia la sediul primăriei.

● În situaţia în care terenul ce urmează a fi vândut este limitrof cu fondul forestier proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, exercitarea dreptului de preempţiune al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale în termenul de 30 de zile de mai sus prevalează în raport cu dreptul de preempţiune al vecinilor.

Dispoziţiile noi, introduse în această materie din Codul civil, prin Legea nr.60/2012 prevăd următoarele:

● Dacă în termenul de 30 de zile niciunul dintre preemptori nu îşi manifestă intenţia de cumpărare, vânzarea terenului este liberă. În faţa notarului public dovada înştiinţării preemptorilor se face cu copie de pe comunicările făcute sau, dacă este cazul, cu certificatul eliberat de primărie, după expirarea termenului de 30 de zile în care trebuia manifestată intenţia de cumpărare.

● Nerespectarea de către vânzător a obligaţiei de înştiinţare în scris a preemptorilor, prin  executor judecătoresc, sau vânzarea terenului la un preţ mai mic ori în condiţii mai avantajoase decât cele arătate în oferta de vânzare atrage anulabilitatea vânzării.

● Dispoziţiile prezentului articol privitoare la exercitarea dreptului de preempţiune se completează cu prevederile de drept comun.

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu