8 Decembrie, 2016

Regimul impozitelor la noi şi la alţii

Deloitte a publicat, recent, a doua ediţie a studiului său anual European Salary Survey, care analizează costul salarial în 11 ţări din Uniunea Europeană. Studiul prezintă regimul fiscal aplicabil veniturilor salariale şi realizează în acelaşi timp un clasament al eficienţei fiscale în contextul economic actual.

România îşi menţine avantajul cotei unice, dar pierde semnificativ din atractivitate la capitolul contribuţii sociale.

Raportul a fost realizat de către biroul Deloitte din Bruxelles, incluzând ţări din Europa occidentală (Belgia, Germania, Franța, Olanda, Irlanda, Marea Britanie), Sudul şi Nordul continentului (Italia, Spania, Suedia), precum şi două state din Europa Centrală (Cehia şi Polonia).

Studiul se bazează pe o analiză comparativă a 3 componente – salariul net, costurile angajatorului şi raportul dintre câştigul net şi costul salarial, plecând de la acelaşi salariu brut plătit unui angajat; calculele sunt realizate pe mai multe scenarii (angajat necăsătorit, căsătorit cu familie cu doi copii etc).

Analiza specialiștilor Deloitte scoate în evidenţă costurile salariale pe fiecare categorie de angajat (white collar/blue collar).

Belgia se plasează pe primul loc la capitolul „cele mai mari costuri salariale ale angajatorului” la categoria blue collars (angajaţi cu studii medii), urmată îndeaproape de Franţa; totodată, Belgia se află pe primul loc la categoria „cel mai mare salariu net” dintre ţările din Europa de Vest.

În cazul angajaţilor white collars, situaţia este diferită: pe măsură ce salariul brut creşte, gradul de impozitare creşte, Belgia plasându-se pe ultimul loc în clasament în ceea ce priveşte nivelul salariului net.

Un lucru surprinzător rezultat din analiză este că în majoritatea statelor povara fiscală creşte semnificativ pentru persoanele necăsătorite faţă de cele căsătorite, cu familie cu doi copii, diferenţa de salariu net ajungând în Belgia la 4.000 de euro pe an. Diferenţe de salariu net între cele două scenarii se înregistrează şi în celelalte state, în timp ce în Suedia şi Marea Britanie nu există diferenţe de tratament fiscal în funcţie de situaţia familială a individului, ci numai în funcţie de nivelul de venit.

La capitolul rată de impozitare, Suedia este pe primul loc, cu o rată de impozit marginală (cota maximă de impozitare care se aplică veniturilor înregistrate peste un anumit plafon) de 57%, aplicabilă asupra veniturilor anuale care depăşesc suma de 58.755,42 euro; pe locurile doi şi trei se află Belgia şi Olanda, cu o rată marginală de 53,5%, respectiv 52%, în timp ce pe ultimul loc se afla Cehia, cu o rată unică de impozit de 15%.

De asemenea, în ceea ce privește costul vieţii, Polonia şi Cehia rămân cele mai ieftine ţări, în timp ce Olanda, Marea Britanie şi Franța sunt cele mai costisitoare la capitolul cheltuieli cu traiul zilnic.

● România, între avantajul cotei unice şi contribuţiile sociale prea mari

Printr-o analiză comparativă, la capitolul costuri salariale România îşi menţine atractivitatea în faţa angajatorilor din Vest, prin prisma ratei unice de impozit de 16%. În schimb, România pierde teren la capitolul contribuţii sociale, care sunt în continuare mult mai ridicate prin comparaţie cu ţările din regiune.

„În contextul nivelului ridicat al contribuţiilor sociale, putem spune că România rămâne atractivă mai mult pentru angajarea forţei de muncă cu venituri mari, de peste 50.000 euro pe an, datorită plafonului aplicabil pentru contribuţia la pensie. Pentru cei cu venituri mici sau medii nu putem spune acelaşi lucru în schimb, povara contribuţiilor sociale resimţindu-se semnificativ în buzunarul angajatorilor”, explică Raluca Bontaş, Senior Manager Deloitte Tax.

În plus, România rămâne o ţară avantajoasă pentru expaţii care se stabilesc aici, atât din perspectiva impozitării, cât şi al costului cu traiul zilnic.

Începând din acest an, impozitarea poate deveni avantajoasă pentru străini nu numai în ceea ce priveşte veniturile salariale, cât şi în ceea ce priveşte veniturile din alte surse, în condiţiile în care, prin recentele modificări aduse legislaţiei fiscale, străinii îşi pot vor declara veniturile globale aici începând cu cel de-al doilea an de rezidenţă  fiscală (anterior, acest lucru era posibil doar după al treilea an de şedere în România).

„În cazul cetăţenilor străini care se stabilesc în România, chiar şi pentru o perioadă limitată de timp, dreptul de impozitare asupra veniturilor acestora poate reveni României în anumite condiţii. Acest lucru înseamnă pe de o parte faptul că străinii vor beneficia de un impozit de 16%, de multe ori mult mai avantajos faţă de alte ţări unde veniturile se impozitează progresiv (rata de impozit putând ajunge chiar şi la 50%) şi pe de cealaltă parte, statul român ar putea încasa mai mulţi bani la buget. Un pas următor necesar pentru o bună administrare şi colectare a acestor venituri va presupune debirocratizarea procesului de declarare a acestora pentru a asigura un grad de conformare voluntară cât mai ridicat”, adaugă Raluca Bontaş.

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu