7 Decembrie, 2016

Recurs în interesul legii. Timbrarea cererilor prin care cheltuielile de judecată sunt solicitate pe cale separată

De dată recentă, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45/2014 Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) nr. 19/2013 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1, art. 2 alin. 1 şi art. 15 lit. p din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, în referire la timbrarea cererilor prin care cheltuielile de judecată sunt solicitate pe cale separată.

Deşi ulterior înregistrării recursului în interesul legii pe rolul ÎCCJ, prin OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392/2013) a fost abrogată Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, demersul judiciar (reprezentat de recursul în interesul legii) nu devine lipsit de obiect întrucât prevederile legii vechi ultraactivează în privinţa cererilor de chemare în judecată şi a celorlalte cereri care au fost înregistrate pe rolul instanţelor judecătoreşti anterior intrării în vigoare a noii reglementări.

Astfel, norma tranzitorie cuprinsă în art. 55 din OUG nr. 80/2013 prevede că “Pentru cererile şi acţiunile introduse până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, timbrul judiciar se aplică, respectiv taxele judiciare de timbru se stabilesc şi se plătesc în cuantumul prevăzut de legea în vigoare la data introducerii lor.”

“Dispoziţiile legii vechi se aplică pentru acţiunile şi cererile introduse sub imperiul acesteia, inclusiv pentru cererile incidentale şi căile de atac formulate în cadrul acestora
“.

În plus, OUG nr. 80/2013 păstrează, în esenţă, dispoziţiile legale examinate în recursul în interesul legii pendinte.

Recursul în interesul legii s-a impus a fi formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ având în vedere că problema de drept ce a format obiectul recursului respectiv fusese soluţionată diferit de către instanţele judecătoreşti, constatându-se existenţa a două orientări jurisprudenţiale.

ÎCCJ a admis recursul în interesul legii şi, în consecinţă, ”în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1, art. 2 alin. 1 şi 15 lit. p din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte: Cererile prin care se solicită, pe cale separată, acordarea cheltuielilor de judecată sunt cereri principale supuse taxei judiciare de timbru, care se calculează la valoarea pretenţiilor deduse judecăţii, chiar dacă cererile care au format obiectul litigiului din care aceste cheltuieli provin au fost scutite de la plata taxelor judiciare de timbru”.

De menţionat că, potrivit art. 517 alin. 4 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării Decizei ÎCCJ nr. 19/2013 în Monitorul Oficial al României, Partea I (adică de la data de 20.01.2014).

Pentru a ajunge la pronunţarea hotărârii mai sus amintită, instanţa supremă a reţinut, printre altele, următoarele aspecte
:

„(….)Dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, instituie principiul conform căruia regula generală o constituie plata taxei judiciare de timbru pentru acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti.

Excepţiile
de la regula timbrării cererilor şi acţiunilor formulate în justiţie, care, potrivit principiilor generale de interpretare, sunt de strictă interpretare şi aplicare, sunt prevăzute în art. 15-172 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar în cuprinsul acestor articole nu se regăsesc textual menţiuni privitoare la cererile privind cheltuielile de judecată.

Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C/1999, prevăd la art. 13 şi 14 alte situaţii de excepţie în care taxa judiciară de timbru nu este datorată.

Astfel, art. 13 prevede că “nu se timbrează cererile depuse în cursul judecăţii şi care nu modifică valoarea taxabilă sau caracterul cererii iniţiale, ca de exemplu: cererea cu care se depune lista de martori, cererea pentru precizarea domiciliului ales sau pentru schimbarea domiciliului, cererea pentru depunerea recipiselor de consemnare şi a chitanţelor de plată a sumelor ce reprezintă onorarii pentru experţi, pensii de întreţinere şi altele“.

Art. 14 prevede că: “De asemenea, nu se timbrează cererile de îndreptare a erorilor materiale, tranzacţiile intervenite între părţi în cursul procesului civil, cererile accesorii privind cheltuielile de judecată, precum şi pentru exercitarea căilor de atac, în astfel de situaţii.”

(…) Prevederile cuprinse în normele metodologice de aplicare a legii se află în raport de subordonare faţă de actul normativ cu forţă juridică superioară pe baza şi în executarea căruia au fost emise şi nu pot adăuga la prevederile legale din actul de bază.

Din interpretarea coroborată a ipotezelor expres prevăzute de art. 14 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C/1999, cu dispoziţiile art. 13 din acelaşi act normativ (care reglementează exceptarea de la plata taxei judiciare de timbru a cererilor care îndeplinesc cumulativ două condiţii, respectiv sunt depuse în cursul judecăţii şi nu modifică valoarea taxabilă sau caracterul cererii iniţiale) se poate concluziona că art. 14 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul nr. 760/C/1999 al ministrului justiţiei, este aplicabil exclusiv cererilor de acordare a cheltuielilor de judecată care îndeplinesc condiţia de a fi cereri accesorii, respectiv sunt formulate în chiar litigiul în care au fost efectuate.

() Aceste cereri (cererile prin care cheltuielile de judecată sunt solicitate pe cale separată) nu se fundamentează pe dispoziţiile legale din legile speciale care instituie scutiri de la plata taxelor de timbru şi, în consecinţă, nu intră sub incidenţa art. 15 lit. p din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare.

(…) Dacă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată este formulată în procesul primar, dispoziţiile art. 14 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C/1999, sunt suficiente pentru a justifica exceptarea de la plata taxelor judiciare de timbru. În schimb, dacă aceeaşi cerere este formulată pe cale principală, respectiv ipoteza examinată în prezentul demers judiciar, art. 14 din aceleaşi norme metodologice nu este aplicabil în nicio situaţie, de vreme ce, aşa cum s-a arătat, el se aplică exclusiv cererilor de acordare a cheltuielilor de judecată care îndeplinesc condiţia de a fi cereri accesorii.

Având în vedere regula instituită de legea taxelor de timbru (conform căreia cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează) şi împrejurarea că aceasta nu prevede scutirea de la plata taxelor de timbru pentru cererile principale prin care se solicită, pe cale separată, plata cheltuielilor de judecată, rezultă că, în astfel de situaţii, cererea trebuie taxată la valoarea pretenţiilor, conform prevederilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare.

Această concluzie rezultă şi din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 14 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C/1.999, interpretare care conduce la concluzia că cererea principală prin care se solicită acordarea cheltuielilor de judecată suportate de reclamant în cadrul unor procese anterioare (finalizate) este supusă taxei judiciare de timbru. Scutirea de la plata acestor taxe constituie excepţia, iar potrivit unui principiu esenţial al dreptului, excepţiile sunt de strictă interpretare şi aplicare (exceptio est strictissimae interpretationis et aplicationis).

Raţiunea acestei soluţii rezidă şi în faptul că, prin declanşarea unui nou litigiu pentru recuperarea cheltuielilor de judecată, se generează costuri suplimentare pentru sistemul judiciar, iar, aşa cum a reţinut şi Curtea Constituţională, nu numai că accesul liber la justiţie nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, dar este justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie (….)”.

––(P)––

Lege5 Online
 vă oferă posibilitatea de a căuta orice dosar aflat în instanţă (baza ECRIS). Trebuie doar să introduceţi numărul dosarului sau numele unei părţi implicate în dosar.

Clienţii Lege5 Online
 au posibilitatea de a urmări dosare. Mai exact, puteţi să primiţi notificări pe e-mail atunci când urmează o nouă şedinţă sau când apare o decizie în dosar.

Căutaţi dosare aflate în instanţă AICI.

cau_dos_ins

Aflaţi mai multe despre Lege5 Online de AICI. De asemenea, Lege5 este disponibil şi în variantele Desktop şi Mobile.

Foto articol: 
StockVault.net

comentarii

Despre autor  ⁄ Ileana Constantinescu

Este autoarea unui număr mare de articole apărute în publicaţii de specialitate în diverse domenii ale dreptului. Bogata activitate publicistică a autoarei are la bază practica îndelungată în domeniul dreptului, consultanţa oferită fiind destinată cu preponderenţă societăţilor din mediul privat.

Fara comentarii

Scrie un comentariu