10 Decembrie, 2016

Recuperarea creanţelor prin ordonanţa de plată – prevederile noului Cod de procedură civilă

Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă se abrogă două acte normative ce se aplicau în această materie, respectiv O.G. nr.5/2001 privind Somaţia de plată şi O.U.G. nr.119/2007 privind Ordonanţa de plată.

Procedura Ordonanţei de plată se va aplica creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat  printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

Sunt exceptate de la aceasta procedură specială creanţele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvenţă.

Deşi se urmăreşte judecarea în regim de urgenţă şi recuperarea creanţelor de creditor cât mai grabnic, apreciem că noul Cod de procedură civilă în fapt frânează acest proces prin introducerea obligativităţii procedurii prealabile a somaţiei care trebuie să fie comunicată debitorului, aspect ce denotă un formalism excesiv, în opinia noastră. Astfel, creditorul îi va comunica debitorului somația, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia.

Instanţa competentă să soluţioneze cererea de emitere a Ordonanţei de plată este instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.

Cuprinsul cererii de emitere a ordonanţei de plată este reglementat de Art. 1.016. – (1) şi va cuprinde următoarele elemente:

a) numele şi prenumele, precum şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul creditorului;

b) numele şi prenumele, codul numeric personal, dacă este cunoscut, şi domiciliul debitorului persoană fizică, iar în cazul debitorului persoană juridică, denumirea şi sediul, precum şi, după caz, dacă sunt cunoscute, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar;

c) suma ce reprezintă obiectul creanţei, temeiul de fapt şi de drept al obligaţiei de plată, perioada la care se referă acestea, termenul la care trebuia făcută plata şi orice element necesar pentru determinarea datoriei;

d) suma ce reprezintă dobânzile aferente sau alte despăgubiri ce se cuvin creditorului, potrivit legii.

Dacă părţile nu au stabilit nivelul dobânzii pentru plata cu întârziere, se va aplica rata dobânzii de referinţă stabilită de Banca Naţională a României. Rata de referinţă în vigoare în prima zi calendaristică a semestrului se aplică pe întregul semestru.

Creditorul poate să pretindă daune-interese suplimentare pentru toate cheltuielile făcute pentru recuperarea sumelor ca urmare a neexecutării la timp a obligaţiilor de către debitor.

e) semnătura creditorului.

p1
Sursa foto: Lege5 Online

La cerere se anexează înscrisurile ce atestă cuantumul sumei datorate şi orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia în numărul de exemplare necesar pentru fiecare parte aflată în litigiu şi desigur pentru instanţă.

Dovada comunicării somaţiei prevăzute la art. 1.014 alin. (1) se va ataşa cererii sub sancţiunea respingerii acesteia ca inadmisibilă.

Debitorul este obligat să conteste creanţa aşa dupa cum se menţionează la art. 1020 NCPC. Dacă debitorul contestă creanţa, instanţa verifică dacă contestaţia este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar şi a explicaţiilor şi lămuririlor părţilor.

Dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele inscrisurile, iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanţa va respinge cererea creditorului privind ordonanţa de plată prin încheiere (debitorul va putea fi chemat din nou in judecata dar potrivit dreptului comun).

În cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanţa va respinge cererea creditorului prin încheiere.

În cazul în care debitorul nu contestă creanţa, este obligatorie emiterea ordonanţei de plată.

Dacă instanţa, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, precum şi a declaraţiilor părţilor, constată că pretenţiile creditorului sunt întemeiate, va emite o ordonanţă de plată, în care se precizează suma şi termenul de plată.

Dacă instanţa, examinând probele cauzei, constată că numai o parte dintre pretenţiile creditorului sunt întemeiate, va emite ordonanţa de plată numai pentru această parte, stabilind şi termenul de plată. În acest caz, creditorul poate formula cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun pentru a obţine obligarea debitorului la plata restului datoriei.

Termenul de plată prevăzut pentru plata creanţelor nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depăşi 30 de zile de la data comunicării ordonanţei.

Judecătorul nu va putea stabili alt termen de plată, decât dacă părţile se înţeleg în acest sens.

Ordonanţa de plată este executorie chiar dacă este atacată cu cerere în anulare, şi are autoritate de lucru judecat provizorie până la soluţionarea cererii în anulare.

Ordonanţa de plată devine definitivă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, acesta reprezentând un aspect pozitiv pentru creditor faţă de procedura introducerii cererii de chemare în judecată potrivit dreptului comun în care hotărârea nu mai este executorie după etapa judecării pe fond a cauzei (indiferent dacă ne referim la profesionişti ori neprofesionişti).

Durata procedurii  – În cazul în care debitorul nu contestă creanţa prin întâmpinare, ordonanţa de plată va fi emisă în termen de cel mult 45 de zile de la introducerea cererii.

Nu intră în calculul termenului de 45 zile perioada necesară pentru comunicarea actelor de procedură şi întârzierea cauzată de creditor, inclusiv ca urmare a modificării sau completării cererii.

Cererea în anulare – Debitorul poate formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării, impotriva ordonanţei de plată.

Noutatea adusă de NCPC în privinţa formulării Cererii în anulare constă în faptul că aceasta poate fi introdusă şi de creditor împotriva încheierilor prevăzute la art. 1.020 alin. (1) şi (2), precum şi împotriva ordonanţei de plată prevăzute la art. 1.021 alin. (2), în termenul de 10 zile de la comunicare ( În reglementările anterioare cu privire la somaţia de plată sau ordonanţa de plată, nu exista aceasta posibilitate ca şi creditorul să promoveze cerere în anulare).

Cererea în anulare nu suspendă executarea. Suspendarea va putea fi însă încuviinţată, la cererea debitorului, numai cu dare de cauţiune, al cărei cuantum va fi fixat de instanţă.

Actele normative menţionate în acest articol pot fi consultate pe Lege5.ro – noul serviciu online de documentare legislativă realizat de Indaco Systems. Află totul despre Lege5 Online de AICI!

Despre autor  ⁄ Marius Vicenţiu Coltuc

Fondator al cabinetului de avocatură Coltuc.

Un comentariu

  • Răspunde
    anca
    februarie 7 2014

    Daca o firma a primit somatia cu 5 6 luni in urma chemarii in instanta privind ordonanta de plata si la cererea privind ordonanta de plata nu sa depus dovada somarii datornicului,e valabila cererea privind ordonanta de plata sau ar trebui sa fie respinsa? deci cel caruia ii datorez banii nu a depus dovada somarii in termen de 15 zile,a pierduto cred sau daca ogaseste o poate depune ulterior,adica in timpul judecarii cererii privind ordonanta de plata? Multumesc

Scrie un comentariu