8 Decembrie, 2016

RCA: Cum vor fi stabilite despăgubirile în cazul avarierii sau distrugerii vehiculelor, din 2015?

După cum cunoaştem deja, asigurătorii care practică asigurarea obligatorie de răspundere civilă (RCA) a vehiculelor pe teritoriul României acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule, de care asiguraţii răspund delictual faţă de terţe persoane.

În ceea ce priveşte stabilirea despăgubirilor aceasta se poate face în cazurile în care, din documentele existente în dosarul de daună (constatare amiabilă de accident, acte eliberate de persoanele care au competenţe să constate accidentele de vehicule, înştiinţare, procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător sau alte mijloace de probă) rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana păgubită face dovada prejudiciului suferit.

La stabilirea despăgubirii, în cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor/vehiculelor, se iau ca bază de calcul pretenţiile formulate de persoanele păgubite, ţinându-se cont de prevederile legale privind acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, fără a se depăşi valoarea acestora din momentul producerii accidentului şi nici limitele de despăgubire stabilite prin poliţa de asigurare RCA.

Având în vedere şi publicarea de dată relativ recentă a Normei Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (denumită în continuare Norma), normă ale cărei prevederi vor intra în vigoare la data de 01.01.20151, în prezentul articol ne-am propus să prezentăm modalitatea de stabilire a despăgubirilor în cazul avarierii sau distrugerii vehiculelor începând cu data de 1 ianuarie a anului viitor.

Potrivit legiuitorului, despăgubirile pentru vehicule NU pot depăşi cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii accidentului şi nici limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA.

În ceea ce priveşte cuantumul pagubei la vehicule, potrivit  art. 51 alin. 3 din Norma, acesta este egal cu costul reparaţiilor părţilor componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente reparaţiilor şi înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de vehicul, stabilite la preţurile practicate de unităţile de specialitate, la care se adaugă cheltuielile cu transportul vehiculului, precum şi cele efectuate pentru limitarea pagubelor, dovedite cu documente justificative, potrivit art. 53 din Norma2 .

În cazul în care pentru reparaţiile vehiculului se solicită plata despăgubirii înainte de efectuarea reparaţiilor, cuantumul pagubei se stabileşte luând în calcul preţurile practicate de către unităţile de specialitate3 sau prevăzute în sistemele de specialitate pentru evaluarea daunelor auto, pentru manopera aferentă reparaţiei/înlocuirii pieselor avariate, precum şi pentru părţi componente, piese înlocuitoare noi şi materiale.

În ceea ce priveşte preţurile practicate de unităţile de specialitate utilizate în stabilirea cuantumului pagubei reţinem că acestea nu pot fi mai mari decât preţurile practicate de către unităţile de specialitate autorizate de către producătorii de vehicule, respectiv reprezentanţii din România ai acestora.

Notă: În caseta foto puteţi vedea diferenţele între actualele Norme şi Norma nr. 23/2014, aplicabilă de la 1 ianuarie 2015, (stânga – forma actuală, dreapta – forma viitoare). AtenţieConfruntarea versiunii consolidate curente a unui act normativ, cu reglementările de la o anumită dată este disponibilă doar abonaţilor Lege5.

RCA2015
Sursa foto: Lege5 Desktop

Referitor la costul reparaţiilor efectuate la vehicule, acesta se stabileşte pe baza documentelor eliberate de unităţile de specialitate.

Reţinem că, dacă pentru unele părţi componente sau piese ale vehiculului nu există preţuri practicate de unităţile de specialitate, valoarea de nou a acestora se stabileşte pe baza preţurilor din sistemele de specialitate pentru evaluarea daunelor auto pentru piese de schimb sau, în lipsă, prin asimilare cu preţurile din sistemele de specialitate pentru evaluarea daunelor auto ori cu cele practicate de unităţile de specialitate, pentru părţile componente ori piesele unor vehicule similare.

Legiuitorul a mai prevăzut că despăgubirile NU pot depăşi:

a) cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii evenimentului şi nici limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA, în cazul unei daune totale4 , în situaţia în care păgubitul face dovada reparării vehiculului;

b) cuantumul pagubei, diferenţa dintre valoarea vehiculului la data producerii accidentului şi valoarea rămasă şi nici limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA, în cazul unei daune totale, în situaţia în care păgubitul nu face dovada reparării vehiculului, şi în cazul daunelor parţiale.

Mai reţinem şi faptul că, în cazul unei daune majore5 , asigurătorul RCA are obligaţia de a comunica în scris păgubitului, în termen de 10 zile de la data avizării daunei, valoarea maximă a despăgubirii ce poate fi acordată, precum şi modul de calcul al acesteia.

În ceea ce priveşte valoarea vehiculului la data producerii accidentului, aceasta se stabileşte pa baza valorilor de piaţă ale unor vehicule de aceeaşi marcă, tip, model, caracteristici tehnice şi dotări, an de fabricaţie, având un parcurs în kilometri şi o stare de întreţinere comparabile.

Referitor la valoarea de piaţă a unui vehicul, reţinem că aceasta se stabileşte pe baza sistemelor de specialitate pentru evaluarea vehiculelor înmatriculate permanent în România, precum şi în baza oricăror documente prezentate de către partea prejudiciată în dovedirea prejudiciului suferit.

În cazul vehiculelor înmatriculate în alte state sau al celor care nu sunt înmatriculate permanent în România, valoarea vehiculului la data producerii accidentului se stabileşte pe baza valorilor de piaţă din statul în care vehiculul este sau a fost ultima dată permanent înmatriculat, precum şi în baza oricăror documente prezentate de către partea prejudiciată în dovedirea prejudiciului suferit.

În cazul persoanei păgubite cu domiciliul/sediul în străinătate, deţinătoare a vehiculului înmatriculat în străinătate, cuantumul despăgubirii se stabileşte astfel:

  • dacă reparaţia s-a efectuat în străinătate, despăgubirile urmând a se plăti în valută, costul reparaţiei este cel prevăzut în documentaţia de reparaţie, avându-se în vedere avariile constatate de asigurător, precum şi eventualele avarii suplimentare constatate cu ocazia efectuării reparaţiei, dacă producerea acestora se justifică prin dinamica accidentului;
  • în cazul în care reparaţia s-a făcut în România şi se solicită plata despăgubirii în valută, calcularea în valută a costurilor reparaţiei, stabilite în lei, se face la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data la care păgubitul a efectuat plata facturii de reparaţie;
  • în cazul în care se solicită plata despăgubirii înainte de efectuarea reparaţiilor, costul pagubelor se stabileşte pe baza evaluării făcute de asigurător, avându-se în vedere constatările făcute de autorităţile publice competente, cumulul de elemente reţinute din descrierea accidentului, care rezultă din constatarea amiabilă de accident, cercetările efectuate de asigurător în legătură cu dinamica accidentului şi întinderea prejudiciului, precum şi, dacă este cazul, documentele prezentate ulterior privind plăţile efectiv făcute de cel păgubit. Calcularea în valută a despăgubirilor stabilite în lei se face la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României la data propunerii făcute de către asigurător persoanei păgubite şi acceptate de aceasta;
  • în cazul în care se solicită plata în lei a despăgubirii stabilite în valută, se va calcula echivalentul în lei al acesteia, la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data propunerii făcute de către asigurător persoanei păgubite şi acceptate de aceasta;
  • calcularea în valută a limitelor privind cuantumul despăgubirilor stabilite potrivit art. 24 din Norma se face la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data producerii accidentului.

În cazurile în care despăgubirile urmează să fie recuperate potrivit art. 58 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, suma de recuperat reprezintă despăgubirea stabilită şi plătită.

––––––––––––––––––

1 La data intrării în vigoare a Normei nr. 23/2014 se abrogă Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 858/06.12.2011, cu modificările şi completările ulterioare.

2 Potrivit art. 53 din Normă, se acordă despăgubiri şi pentru:

1. acoperirea cheltuielilor făcute în vederea limitării pagubelor, dacă au fost necesare ca urmare a accidentului şi dacă sunt probate cu documente justificative;

2. în cazul vehiculelor avariate care nu se mai pot deplasa prin forţa proprie:

a) acoperirea cheltuielilor de transport al vehiculului la unitatea de specialitate din România cea mai apropiată de locul accidentului care poate face reparaţia sau la locul cel mai apropiat de adăpostire a vehiculului;

b) cheltuielile de transport până la localitatea de domiciliu al persoanelor care au efectuat voiajul în vehiculul avariat, fără a se putea depăşi tariful prevăzut pentru transportul cu avionul – clasa economic;

c) cheltuielile de transport al mărfurilor aflate în vehicul, inclusiv în remorca/semiremorca tractată de acesta, până la destinaţie;

d) cheltuielile prevăzute la lit. a)-c) trebuie probate cu documente justificative.

3 Prin unităţi de specialitate se înţelege persoanele juridice legal autorizate, care au în obiectul lor de activitate comercializarea de vehicule, părţi componente, piese înlocuitoare şi de materiale pentru acestea, cu excepţia celor în regim de consignaţie, şi/sau executarea de lucrări de întreţinere şi de reparaţie la vehicule.

4 Dauna totală se defineşte ca fiind situaţia în care cuantumul pagubei, definit conform art. 51 alin. 3 din Norma, depăşeşte 75% din valoarea vehiculului la data producerii evenimentului.

5 Se defineşte dauna majoră ca fiind dauna pentru care cuantumul despăgubirii stabilit de asigurător pe baza sistemelor de specialitate pentru evaluarea daunelor auto depăşeşte 75% din valoarea vehiculului la data producerii evenimentului.

(P) Aveţi nevoie de acte normative actualizate la zi? Le puteţi cumpăra online (format PDF, MOBI) de pe Lege5.ro! Lege5 este cel mai performant soft de documentare legislativă din România şi este creat pentru a fi utilizat pe orice dispozitiv aveţi la îndemână: Online, Mobile, Desktop şi Cloud.

comentarii

Despre autor  ⁄ Ileana Constantinescu

Este autoarea unui număr mare de articole apărute în publicaţii de specialitate în diverse domenii ale dreptului. Bogata activitate publicistică a autoarei are la bază practica îndelungată în domeniul dreptului, consultanţa oferită fiind destinată cu preponderenţă societăţilor din mediul privat.

Un comentariu

  • Răspunde
    Andrei
    iulie 9 2016

    Buna,

    Am avut de curand un accident care s-a soldat cu avarierea totala a autovehicolului si suma care a platit-o asiguratorul nu acopera daunele. Ce-i de facut in cazul asta? Cine plateste diferenta?

    Multumesc!

Scrie un comentariu