5 Decembrie, 2016

Raport OIM: Situaţia ocupării la nivel mondial este inegală şi fragilă, dar sunt semne ale revenirii economice

Potrivit raportului „Global Employment Trends 2014” – publicat pe 21.01.2014 de Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM) -, situaţia ocupării la nivel mondial este inegală şi fragilă, existând semne încurajatoare ale revenirii economice, inclusiv în zona Africii Sub-Sahariene, într-un ritm mai accelerat decât al ultimilor trei ani.

Din păcate, acest ritm nu este suficient pentru a absorbi dezechilibrele majore de pe piaţa muncii care s-au acumulat în ultimii ani. Astfel, numărul persoanelor fără un loc de muncă a crescut cu aproape cinci milioane în 2013, ajungând la 202 milioane de persoane. Raportul prognozează că, pentru a absorbi nou-intraţii pe piaţa muncii, ar fi nevoie de 42 de milioane de locuri de muncă noi, anual.

Necesarul de locuri de muncă pentru a acoperi întreaga populaţie activă, creată în perioada 2008-2013, a ajuns la 62 de milioane de locuri de muncă, incluzând 32 de milioane de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă adiţional, 23 de milioane de persoane descurajate şi care nu mai caută locuri de muncă şi şapte milioane de persoane inactive din motive economice, care preferă să nu participe la piaţa muncii.

De asemenea, creşterea salariului a fost într-un ritm lent, ceea ce conduce la limitări ale cererii agregate, care, împreună cu limitările creditării, rămân problemele nerezolvate ale crizei financiare.

Tendinţele sunt îngrijorătoare, arătând că situaţia economică mondială nu are capacitatea de a crea noi locuri de muncă, pentru a acoperi noile generaţii de nou-intraţi pe piaţa muncii (42,6 milioane de persoane/an), dar şi a celor a căror vârstă de pensionare a crescut, numărul total de şomeri ajungând la peste 215 milioane în 2018, în condiţiile creării a 40 de milioane de noi locuri de muncă anual. În prezent, 45% dintre noii şomeri provin din Asia de Est şi de Sud, urmată de Africa Sub-Sahariană şi Europa, iar din economiile emergente America Latină a contribuit cu mai puţin de 50.000 dintre şomeri, aproximativ un procent din creşterea totală a şomajului înregistrată în 2013.

La fel ca în anii precedenţi, în 2013 şomajul îi afectează în mod disproporţionat pe tineri. OIM estimează că aproximativ 74,5 milioane de persoane cu vârsta cuprinsă între 15 şi 21 de ani erau şomeri în 2013, cu aproape un milion mai mult decât în 2012, ceea ce duce rata globală a şomajului în rândul tinerilor la 13,1%. În ţări precum Spania şi Grecia, rata şomajului în rândul tinerilor rămâne peste pragul de 50% şi sunt puţine semne de îmbunătăţire în pofida îmbunătăţirii economiilor celor două ţări, durata medie a şomajului fiind de nouă luni în Grecia şi opt luni în Spania. În Orientul Mijlociu, Africa de Nord, Caraibe, Sudul Europei şi părţi din America de Sud, dezechilibrul şomajului în rândul tinerilor este istoric şi dificil de soluţionat.

Există şi veşti bune, deoarece se observă îmbunătăţiri ale reducerii sărăciei în rândul salariaţilor cu 2,7%, precum şi în ceea ce priveşte formele vulnerabile de ocupare precum munca la negru sau joburile informale. Totuşi, 375 de milioane de lucrători (11,9% total salariaţi) trăiesc cu mai puţin de 1,25 $/zi şi 839 de milioane de salariaţi (26,7 % total salariaţi) trăiesc cu mai puţin de 2 $/zi, ceea ce reprezintă un progres faţă de începutul anilor 2000, când numărul celor care aveau mai puţin de 1,25 $/zi era de 600 de milioane, respectiv 1,1 miliarde de persoane cu 2 $/zi.

În privinţa muncii informale, ratele rămân mari, 20% în Europa de Est şi CIS, 50% din totalul locurilor de muncă în America Latină, dar ajunge spre 70% din America Centrală şi 90% din Asia de Sud şi Sud Est.

Strategia propusă de raport pentru recuperarea locurilor de muncă de durată combină măsuri pe termen scurt (politici macroeconomice şi de ocupare, formare profesională) cu unele pe termen lung, pentru a aborda dezechilibrele de lungă durată.

O astfel de stategie ar reduce în ţările G8 şomajul cu 1,8% până în 2020, ce ar reprezenta 6,1 milioane de noi locuri de muncă. Riscurile indirecte ale nefolosirii resursei umane în aceste ţări, pe lângă costurile sociale ridicate (aprox. 0,6% PIB în 2011), sunt pierderea competenţelor profesionale şi dezinteres faţă de piaţa muncii, cu costuri considerabile pentru întreaga economie.

O dublare a cheltuielilor publice (1,2% PIB ţări OECD) ar crea 3,9 milioane de noi locuri de muncă în Uniunea Europeană şi ţările dezvoltate, ceea ce demonstrează o dată în plus legătura dintre politicile publice, cheltuielile publice şi îmbunătăţirea echilibrului pe piaţa forţei de muncă.

Raportul poate fi consultat integral aici.

Sursa: OIM | Foto: Sxc.hu

Despre autor  ⁄ Denisa Pătraşcu

Licenţiată a Facultăţii de Drept, Universitatea din Bucureşti (2001), doctor în drept – specialitatea dreptul muncii (2007), membră a Reţelei Juriştilor din Organizaţia Internaţională a Muncii – ONU (2003), membru asociat al CRIFST – Academia Română (2013), membru colaborator al CRIFST – Academia Română (2010-2013), consultant şi senior expert (proiecte fonduri structurale) în domeniul social şi mediator autorizat.

Fara comentarii

Scrie un comentariu