9 Decembrie, 2016

Raport Deloitte despre gradul de (in)certitudine a sistemului fiscal în regiunea EMEA

Potrivit unui raport realizat de Deloitte, nivelul de incertitudine este cel mai mare în Ungaria, Polonia, România şi Rusia, iar schimbările legislative frecvente reprezintă principalul motiv pentru incertitudinea sistemului fiscal din regiunea EMEA (Europa, Orientul Mijlociu şi Africa).

Deloitte a lansat prima ediţie a raportului „Gradul de certitudine fiscală – un studiu despre relaţia dintre companii şi autorităţile fiscale” în regiunea EMEA.

 Deşi rezultatele arată că în majoritatea ţărilor, companiile au o relaţie bună cu autorităţile fiscale locale, gradul general de incertitudine reprezintă un motiv de îngrijorare: unul din doi respondenţi consideră că incertitudinea fiscală din ţara lor are un impact şi chiar afectează operaţiunile companiei pe care o reprezintă.

Studiul – realizat cu participarea online a 1.328 respondenţi reprezentând 24 de ţări – analizează totodată gradul în care autorităţile locale implementează sistemele informatice la nivel operaţional, modul în care respondenţii din diverse ţări percep disensiunile cu autorităţile locale şi sistemul de soluţionare fiscală anticipată.

„Acum trei ani, Deloitte Tax lansa raportul Fiscalitatea românească – Radiografia unei reforme incomplete, care prezenta o parte dintre provocările semnalate de marii contribuabili din România,” spune Alexandru Reff, Partener coordonator Deloitte Tax & Legal România. „Identificam atunci două neajunsuri importante care contrabalansau avantajele competitive ale sistemului fiscal românesc (în principal cota unică de 16%). Aceste neajunsuri erau incertitudinea cauzată de frecvenţa modificărilor legislative şi calitatea relaţiei cu autorităţile fiscale (inclusiv transparenţa, nivelul de pregătire şi disponibilitatea acestora).

Din păcate, aceleaşi preocupări se regăsesc şi în studiul actual, de data aceasta accentuate de comparaţiile de cele mai multe ori nefavorabile nouă cu percepţia mediului de afaceri din restul regiunii. Întrucât raportul prezintă date statistice pentru cele 24 de ţări studiate, menţionarea frecventă a României nu poate să ne bucure, fiind expresia situării noastre constante în zona nemulţumirilor extreme şi nu mediane.

Este cazul în special când este vorba de calitatea generală a relaţiei cu autorităţile fiscale, eficacitatea recursurilor administrative, încrederea într-un tratament echitabil din partea fiscului în caz de dispută, plângerile împotriva tratamentelor incorecte sau neprofesioniste, impactul incertitudinii fiscale şi modificarea abordărilor fiscului în absenţa unor schimbări legislative. Se confirma încă o dată că sistemul fiscal românesc necesită reformare suplimentară”.

Relaţie bună per ansamblu cu autorităţile locale în ţările EMEA

Studiul arată că, per ansamblu, companiile şi organizaţiile au o relaţie bună cu autorităţile fiscale locale: 65% dintre respondenţi spun că au o relaţie bună, iar 27% – foarte bună. Pe de altă parte, peste 15% dintre respondenţii din Austria, Italia, Nigeria, Polonia, România şi Rusia spun că au o relaţie proastă sau foarte proastă.

Calitatea relaţiei dintre contribuabil şi autorităţile locale depinde de zona de specializare implicată. Astfel, peste 21% dintre respondenţi se confruntă cu dificultăţi în relaţia cu departamentul responsabil de impozitul pe profit, iar 20% – în relaţia cu direcţia care administrează TVA.

Gradul de (in)certitudine fiscală din regiunea EMEA variază considerabil de la ţară la ţară

Schimbările legislative frecvente rămân principalul motiv de incertitudine

În regiunea EMEA, unul din doi respondenţi consideră că incertitudinea regimului fiscal din ţara de origine are impact sau chiar afectează operaţiunile companiilor pe care le reprezintă. Acest sentiment este mai puternic în Ungaria, Kenya, Polonia, Portugalia şi România. Principala cauză este frecvenţa schimbărilor legislative, indicată de aproape o treime dintre respondenţi. Pe locul doi se află durata excesivă a litigiilor fiscale (12,4%), urmată de lipsa de consistenţă de care dau dovadă autorităţile la nivel de doctrină şi norme metodologice (12,1%).

Nivelul de încredere este cel mai ridicat în Elveţia, consideră 80% dintre respondenţi. La polul opus se situează Ungaria, Polonia, România şi Rusia, cu cel mai mare grad de incertitudine, conform opiniilor a peste 55% dintre respondenţi.

Sistemul  de soluţii fiscale anticipate poate atenua parţial precepţia privind certitudinea sistemului fiscal

Sistemele  de soluţionare fiscală anticipate din Belgia, Danemarca, Finlanda, Luxemburg, Polonia, Suedia şi Elveția sunt recunoscute în mediul de afaceri şi contribuie astfel la consolidarea percepţiei unui sistem fiscal stabil. Contribuabilii pot consulta şi alte departamente din cadrul autorităţilor fiscale locale pentru a clarifica anumite aspecte fiscale, fără a solicită însă eliberarea unei soluţii fiscale anticipate care în mod firesc va fi opozabilă autorităţilor de control. În general, aproape un sfert dintre respondenţi au solicitat îndrumări prin astfel de canale.

Aproape 36% dintre respondenţii care au fost implicaţi în astfel de demersuri de obţinere a unei soluţii fiscale anticipate spun că este un proces lent, mai ales în Rusia şi România. Prin comparaţie, procesele sunt evaluate pozitiv în Luxemburg, Polonia, Elveţia şi Olanda.

Unul din cinci respondenţi au remarcat intensificarea activităţii de control în regiunea EMEA

În ultimii trei ani, aproape o treime dintre respondenţi au fost verificaţi în zona de TVA şi de impozit pe profit. În aceeaşi perioadă, aproape o zecime au fost controlaţi pe aspecte de preţuri de transfer, impozite internaţionale şi impozit pe venit.  Mai puţin de 6% au raportat controale în domeniul accizelor şi taxelor vamale – interesul autorităţilor fiscale pare a fi mult mai diminuat în aceste domenii.

Chiar dacă majoritatea respondenţilor (53%) spun că activitatea de control fiscal s-a menţinut constantă anul trecut, aproape o cincime (21%) dintre respondenţi consideră că această activitate s-a intensificat (cu precădere în Rusia unde 50% dintre participanţi sunt de această părere).

Majoritatea respondenţilor ar iniţia un litigiu în instanţă dacă  recursul administrativ ar eşua, dar numai o companie din patru a făcut acest pas în ultimii trei ani

Divergenţele cu autorităţile fiscale locale sunt în general rezolvate prin recurs administrativ. În Elveţia, Olanda, Nigeria şi Suedia, marea majoritate a respondenţilor (peste 70% în fiecare ţară) au încredere că un recurs administrativ depus la autorităţile locale va genera o soluţie acceptabilă. Pe de altă parte, o mică parte dintre respondenţi consideră că o asemenea metodă ar genera o soluţie satisfăcătoare în Norvegia, Rusia şi o serie de ţări central-europene precum Ungaria, Polonia, România şi Slovacia.

Aproximativ 78% dintre respondenţi confirmă că firmele pe care le reprezintă ar fi pregătite de un litigiu în instanţă în cazul în care un recurs administrativ ar eşua. În Franţa, Portugalia, Rusia şi Suedia procentul depăşeşte 90%. Chiar dacă posibilitatea de a ajunge în instanţă este mare, doar 26% dintre respondenţi confirmă că firma pe care o reprezintă a iniţiat un astfel de demers în ultimii trei ani.

Majoritatea respondenţilor (83%) au încredere că vor beneficia de un tratament corect din partea Fiscului, iar 17% – nu. Ponderea este cu precădere mai mare în România unde 43% dintre respondenţi nu cred că vor avea parte de un tratament corect din partea ANAF. 12% dintre respondenţi, cu precădere din Rusia şi România, spun că au depus în trecut plângeri cu privire la tratamentul incorect sau neprofesionist primit din partea autorităţilor fiscale locale.

Companiile din EMEA sunt pregătite să comunice cu autorităţile folosind platforme informatice

Marea majoritate a companiilor chestionate (83%) spun că pot furniza informaţii birourilor fiscale locale prin intermediul canalelor digitale de comunicare. În 56% dintre ţările participante, autorităţile pun la dispoziţia contribuabililor un website cu informaţii publice, prezentându-şi astfel poziţia pe anumite problematici fiscale.

Site-urile din Danemarca şi Suedia sunt apreciate foarte mult pentru că pun la dispoziţia publicului diverse poziţii oficiale şi dispun de instrumente foarte bune de căutare. Olanda şi Portugalia au primit, de asemenea, aprecieri în acest sens.

Deloitte a lansat acest studiu în martie 2012, urmărind să analizeze relaţia companiilor cu autorităţile fiscale din Europa, Orientul Mijlociu şi Africa. Datorită colaborării strânse dintre numeroasele firme membre Deloitte din regiune, 1.328 respondenţi au participat la studiul online, reprezentând 24 de ţări: Austria, Belgia, Cipru, Republica Cehă, Danemarca, Finlanda, Franţa, Germania, Ungaria, Islanda, Irlanda, Italia, Kenya, Luxemburg, Olanda, Nigeria, Norvegia, Polonia, Portugalia, România, Rusia, Slovacia, Suedia şi Elveţia.

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu