7 Decembrie, 2016

Protecţia consumatorului – pe calea cea bună?

Am răspunde afirmativ, cel puţin dacă ţinem cont de cadrul legislativ. Ce se întâmplă în practică, rămâne de văzut.

Pe de altă parte, contestarea cadrului juridic – pe calea excepţiilor de neconstituţionalitate – a demonstrat, de fiecare dată, validitatea mecanismelor legale.

O privire sumară asupra cadrului legal intern ne arată preocuparea legiuitorului, inclusiv armonizarea legislaţiei cu reglementările comunitare, sub diversele aspecte în care s-a impus protecţia consumatorului. Cel puţin documentar, merită notate reglementările în vigoare.

● Avem o reglementare de bază privind protecţia consumatorilor, dată prin Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

● În materie comercială, într-o ordine aleatorie şi fără a epuiza lista de acte normative, sunt în vigoare:

- O.G. nr. 20/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea unitară a legislaţiei Uniunii Europene care armonizează condiţiile de comercializare a produselor;

- Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor (legea transpune prevederile Directivei 2005/29/CE – “Directiva privind practicile comerciale neloiale” – a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piaţa internă faţă de consumatori şi de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE şi 2002/65/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, şi a Regulamentului CE nr. 2006/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului);

- Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000, republicată, privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă (ordonanţa transpune prevederile Directivei 97/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 1997 privind protecţia consumatorilor în cadrul contractelor la distanţă, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 144 din 4 iunie 1997, cu modificările ulterioare);

- Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordonanţa Guvernului nr. 106/1999, republicată, privind contractele încheiate în afara spaţiilor comerciale, cu modificările şi completările ulterioare (ordonanţa transpune prevederile Directivei 85/577/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 privind protecţia consumatorilor în cazul contractelor negociate în afara spaţiilor comerciale);

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2001, republicată, privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializării alimentelor, cu modificările şi completările ulterioare;

- Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- Legea nr. 240/2004, republicată, privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte (legea transpune Directiva nr. 85/374/CEE din 25 iulie 1985 privind răspunderea producătorului, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L210 din 7 august 1985, modificată şi completată prin Directiva nr. 1.999/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene  nr. L141 din 4 iunie 1999);

- Legea nr. 193/2000, republicată, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori (legea transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 95 din 21 aprilie 1993);

- Legea nr. 449/2003, republicată, privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora, cu modificările şi completările ulterioare (legea transpune prevederile Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum şi garanţiile conexe, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 171 din 7 iulie 1999);

- Legea nr. 245/2004, republicată, privind securitatea generală a produselor (legea transpune Directiva nr. 2001/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 decembrie 2001, referitoare la securitatea generală a produselor, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene L11 din 15 ianuarie 2002).

● În domeniul financiar şi de credit:

- Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004, republicată, privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare (ordonanţa transpune Directiva Parlamentului European şi a Consiliului din 23 septembrie 2002 nr. 2002/65/CE privind vânzarea la distanţă a serviciilor financiare către consumatori şi modificarea Directivei Consiliului nr. 90/619/CEE şi a directivelor Consiliului nr. 97/7/CE şi 98/27/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L271 din 9 octombrie 2002);

- O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, cu modificările şi completările ulterioare (ordonanţa de urgenţă transpune prevederile Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori şi de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 133 din 22 mai 2008, cu excepţia art. 19, 20, 35-44, art. 71 alin. (3)-(5), art. 79, 86-89 şi 95);

Tot în materie de contracte de credit trebuie să menţionăm:

- prevederile din Ordonanţa Guvernului nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, cu modificările şi completările ulterioare;

- dispoziţiile incidente din Codul civil, precum şi cele din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. De dată recentă, menţionăm Legea nr. 60/2012 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.

Pe site-ul Legestart mai puteţi citi, legat de aceste ultime modificări, un articol semnat de avocat Mariu Colţuc, intitulat “Am un credit în România: cum sunt protejat de lege”.

*

Pentru că, în preambul vorbeam şi despre excepţiile de neconstituţionalitate invocate în materie, decizia pe care o semnalăm este interesantă în măsura în care sunt respinse critici de principiu asupra legislaţiei asupra creditării bancare, mai precis o serie de articole din

O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.

● În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă sunt neconstituţionale, deoarece se aplică şi contractelor garantate cu ipotecă, precum şi contractelor de credit în derulare, impunând eliminarea unor costuri din contracte de credit în derulare. Astfel, consideră că dispoziţiile criticate din această ordonanţă de urgenţă contravin prevederilor constituţionale, întrucât noua lege nu poate desfiinţa modalitatea în care legea anterioară a reglementat contractele de credit, această modalitate fiind supusă regulii tempus regit actum. Dispoziţiile din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 ar înfrânge, potrivit autorului, prevederile constituţionale în măsura în care limitează comisioanele ce pot fi percepute de către instituţiile de credit şi în măsura în care impun instituţiilor de credit să elimine din toate contractele de credit aflate în derulare la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă a tuturor acelor comisioane care nu se regăsesc ca denumire în enumerarea limitativă prevăzută de art. 36, cu diminuarea corespunzătoare a veniturilor instituţiilor de credit aferente acestor comisioane. În fine, dispoziţiile unor articole din Ordonanţa de urgenţă ar impune instituţiilor de credit să restituie împrumutaţilor sumele încasate fără temei legal şi, respectiv, să repare deficienţele constatate prin proces-verbal.

● Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că autorul acesteia aduce atât critici de neconstituţionalitate extrinseci, cât şi critici de neconstituţionalitate intrinseci prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010. ca atare, Curtea a făcut o amplă analiză, separat pe cele două planuri.

Nu ne propunem, aici, să reluăm conţinutul analizei. Pentru scopurile propuse, vom nota numai câteva aspecte în susţinerea celor ce ne-am propus să relevăm.

Curtea a argumentat raţiunea emiterii acestui act normativ în regim de urgenţă, în scopul evitării consecinţelor negative ce s-ar fi produs asupra concurenţei la nivelul Uniunii Europene, respectiv asupra asigurării protecţiei imediate a consumatorilor. De asemenea, s-a arătat că prin adoptarea actului normativ criticat s-a încurajat mobilitatea consumatorilor în sensul de a li se permite acestora mutarea creditelor de la un creditor la altul în condiţii contractuale mai avantajoase, s-a dat posibilitatea consumatorilor de a rambursa anticipat sumele contractate fără a plăti penalităţi excesive şi s-a creat cadrul necesar pentru relansarea acordării de credite în condiţii de transparentă şi liberă concurenţă.

Pe lângă protecţia consumatorilor, această intervenţie legislativă a fost necesară pentru a permite creditorilor să îndeplinească obligaţiile prevăzute în actul normativ european, astfel încât să fie atins obiectivul de creare a pieţei interne a Uniunii Europene, care impune asigurarea unui cadru de reglementare unitar la nivelul acesteia. De asemenea, Curtea a observat că, în lipsa unei reglementări imediate a contractelor de credit pentru consumatori, aceştia nu ar fi putut beneficia de drepturile prevăzute de actul normativ european, ceea ce ar fi avut un impact direct asupra veniturilor consumatorilor. Totodată, s-ar fi creat o denaturare a concurenţei la nivelul instituţiilor de credit.

Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinseci, şi anume în legătură cu pretinsa încălcare a principiului neretroactivităţii legii, Curtea a arătat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 respectă prevederile din Constituţie, producând efecte pentru viitor de la data intrării în vigoare, creditorilor nefiindu-le impuse obligaţii de recalculare transparentă a dobânzilor şi de eliminare a comisioanelor percepute în trecut, contractul de credit fiind un contract cu executare succesivă. Obligaţiile care cad în sarcina creditorilor acestora operează pentru viitor, dispoziţiile legale ce le impun fiind de aplicabilitate imediată, adică din momentul intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, ceea ce înseamnă că acestea vizează prestaţiile viitoare pe care contractanţii trebuie să le execute în temeiul unui contract cu executare succesivă. Curtea a mai observat că dispoziţiile în cauză, aplicându-se contractelor în curs de derulare, nu încalcă prevederile art. 44 din Constituţie. Astfel, nu este afectat patrimoniul creditorilor, întrucât nu este diminuat principalul obligaţiei de plată, ci modalitatea în care sunt stabilite pe viitor dobânzile şi alte costuri pe care le implică un contract de credit. Prestaţiile viitoare sub forma dobânzilor nu intră în sfera de protecţie a dreptului de proprietate, acesta protejând doar acele creanţe – în cazul de faţă sub forma sumei împrumutate, dobânzilor sau comisioanelor – care sunt certe, lichide şi exigibile.

Argumentele expuse de Curte se referă şi la alte aspecte criticate de autorul criticii, demonstrând legalitatea prevederilor în discuţie din actul normativ.

Astfel, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 169/2012, în vigoare de la data publicării în  Monitorul oficial nr. 271 din 27 aprilie a.c.

Despre autor  ⁄ Mihai Sintescu

Mihai Sintescu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Comentarii

  • Răspunde
    Monica
    ianuarie 27 2014

    Am achizitionat o pereche de ghete de la Leonardo.o firma jenanta la ce preturi au ,

    s-au rupt dupa 30 zile sunt cei mai neprofitabili FERITI-VA, intrebarea este cum as putea sa-mi recuperez banii . factura originala nu mai este dar plata s- a efectuat cu cardul si exista la ei cealalta chitanta . va multumesc si astept raspunsul

Scrie un comentariu