6 Decembrie, 2016

Propuneri pentru revizuirea articolului 138 din Constituţia României – Bugetul public naţional (II)

Nota redacţiei: Prima parte a acestui articol poate fi citită AICI.
________

Din moment ce aceste şase noi bugete nu sunt părţi componente, ca şi fondurile speciale, ale bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor locale, singurele prevăzute ca părţi componente ale bugetului public naţional, se ridică următoarele probleme:

1. Prevederile art.138 din Constituţia României rămân numai în plan teoretic, fără nici o aplicabilitate practică?

2. Cu toate că în plan practic apare necesitatea întocmirii unui buget public naţional, ca singurul document de sinteză la nivelul întregii ţări, în care să se reflecte toate fondurile de resurse financiare publice şi modul de cheltuire al acestora, problema care se pune este următoarea: de ce nu se întocmeşte bugetul public naţional?

Răspunsurile la aceste întrebări ar conduce la două soluţii:

1. Fie Constituţia României trebuie să sufere modificări în sensul de a reflecta existenţa tuturor componentelor bugetului public naţional, în cazul în care se consideră necesară existenţa numeroaselor fonduri şi bugete, aşa cum sunt cele prevăzute la art. 1 din Legea nr.500/2002.

2. Fie legislaţia în vigoare trebuie modificată astfel încât să respecte dispoziţiile constituţionale.

De reţinut că, în unele ţări, precum Australia şi Noua Zeelandă, există un singur buget, ceea ce conduce la numeroase şi substanţiale efecte benefice la nivel naţional, precum:

a) reducerea substanţială a numărului instituţiilor publice;

b) eliminarea paralelismelor şi suprapunerilor în desfăşurarea activităţii;

c) eliminarea birocraţiei, care devine sufocantă în condiţiile existenţei a zeci de fonduri speciale şi numeroase bugete care, în plus, nici nu sunt corelate într-un singur buget naţional de sinteză, respectiv în „bugetul public naţional” etc.

Chiar dacă se acceptă soluţia cu numeroase bugete şi zeci de fonduri speciale, acestea trebuie să se reflecte într-un singur buget de sinteză la nivel naţional, respectiv în bugetul public naţional, care trebuie să constituie instrumentul în care să se reflecte întreaga politică fiscală a Guvernului, ca parte componentă a programului de guvernare.

Considerăm că publicarea separată numai a celor două legi, prin care sunt aprobate bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat, fără a fi adoptată şi publicată şi legea bugetului public naţional, este de natură a afecta scopul şi finalitatea principiului unităţii bugetare.

Părţile componente  ale întregului există, dar lipseşte întregul, numit „bugetului public naţional”, cu toate că prin art. 15 alin. (1) din Constituţia României se dispune obligativitatea constituirii acestuia.

De reţinut că, aşa după cum am mai arătat, bugetul de stat reprezintă documentul de sinteză care reflectă politica fiscală a unui stat întrucât :

1. În partea de cheltuieli se reflectă cheltuielile publice, în structură şi volum, care includ atât transferurile, cât şi subvenţiile, fiind cunoscut că politica de protecţie socială (de eliminare a sărăciei şi de asigurare a minimului mijloacelor de subzistenţă necesare traiului), se asigură, în principal, prin politica guvernului de transferuri şi subvenţii. Analiza capitolelor de transferuri şi subvenţii, în structură  (pe destinaţii) şi volum, exprimă politica fiscală a guvernului cu privire la înfăptuirea unor reale măsuri de protecţie socială, de înfăptuire a statului bunăstării sociale.

2. În partea de venituri se reflectă veniturile, în structură (pe feluri de impozite, taxe, alte venituri) şi volum, precum şi temeiul legal în baza căruia se constituie acesta.

Din analiza reglementărilor rezultă cu claritate politica fiscală a statului, gradul de impozitare, preocupările statului pentru asigurarea echităţii în impozitare etc.

Numai în condiţiile în care în bugetul de stat sunt înscrise toate sursele de venituri bugetare şi reglementările fiscale care stau la baza acestora se asigură condiţiile pentru o analiză temeinică a politicii fiscale promovate de stat.

Altfel spus,  cunoaşterea politicii fiscale a unui stat se poate asigura numai din studiul legislaţiei fiscale care se aplică în ţara respectivă care, obligatoriu, trebuie înscrisă clar, precis şi complet în Legea anuală a bugetului de stat.

Un potenţial investitor străin când soseşte într-o ţară cu scopul de a investi, ascultă (din considerente protocolare) şi „poveştile frumoase” care i se spun cu privire la politica fiscală promovată de statul respectiv.

Adoptarea deciziei de a investi se ia însă numai după studiul aprofundat (prin specialiştii săi), a tuturor reglementărilor fiscale şi a celor care conţin prevederi incidente cu fiscalitatea.

Toate aceste reglementări trebuie să se găsească, obligatoriu, în documentul de sinteză, în care se reflectă întreaga politică fiscală a unei ţări, care este bugetul de stat, respectiv în anexa la Legea bugetului de stat cu „Lista impozitelor, taxelor şi a celorlalte venituri” pe anul respectiv, care conţine, distinct, atât „Denumirea impozitelor, taxelor şi a celorlalte venituri”, cât şi „Actele normative care reglementează impozitele, taxele şi alte venituri ale bugetului statului”.

Fără înscrierea, clar, precis şi la modul imperativ, în fiecare lege bugetară anuală şi a „Actelor normative care reglementează impozitele, taxele şi alte venituri” nu există posibilitatea practică de cunoaştere a reglementărilor în baza cărora se încasează fiecare obligaţie de plată şi de analiză temeinică a politicii fiscale promovate de stat.

Atât pentru contribuabili, cât şi pentru organele fiscale, singurul document oficial, de bază, care conţine toate reglementările legale în baza cărora se instituie obligaţiile de plată, fiscale şi nefiscale, îl constituie anexa la fiecare lege bugetară anuală în care sunt înscrise actele normative care reglementează impozitele, taxele şi alte venituri bugetare, distinct pe fiecare impozit, taxă şi venit bugetar.

Regimul fiscal trebuie bine definit înainte de elaborarea proiectului legii bugetului de stat.

Este de neconceput elaborarea capitolelor de venituri şi a capitolelor de cheltuieli ale bugetului de stat fără indicarea clară, precisă şi la modul imperativ a fiecărei surse de venit, a actului normativ în care acestea se constituie şi fără precizarea modului în care vor fi folosite aceste venituri.

Altfel spus, în bugetul de stat este inadmisibil a se înscrie o sursă de venit dacă nu are  acoperire legală.

Având în vedere că este inadmisibil nerespectarea unei dispoziţii constituţionale, se impune emiterea, în fiecare an, a Legii bugetului public naţional şi elaborarea efectivă a  bugetului public naţional, în care să se înscrie: 

1. Toate veniturile cuvenite statului, indiferent de sursă, de denumirea sub care se prezintă acestea, de beneficiar, cu temeiul legal în baza căruia se constituie fiecare sursă de venit.

2. Cheltuielile totale pe care le are de efectuat statul, în structură, volum şi pe destinaţii, o atenţie deosebită acordându-se transferurilor veniturilor bugetare colectate la nivel naţional şi unităţile administrativ teritoriale, precum şi subvenţiilor acordate din aceleaşi venituri ramurilor economice care au nevoie de sprijin pentru a  face faţă concurenţei produselor străine.

Strâns legată de această propunere considerăm că este transparenţa politicii fiscale promovate de stat, implicând stabilitate şi coerenţă în legislaţia fiscală, atribute de natură a genera încredere atât în mediul de afaceri cât şi în marea masă a contribuabililor.

ANEXA NR. 1

Textul actual al articolului 138 – „Bugetul public naţional” – din Constituţia României şi cel propus prin Proiectul de lege privind revizuirea constituţiei României.
 

Textul actual al Constituţiei

Text propus

Articolul 138. Bugetul public naţional.

(1) Bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor.

(2) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat şi pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului.

 

 

 

 

(3) Dacă legea bugetului de stat şi legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu au fost adoptate cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, până la adoptarea noilor bugete.

(4) Bugetele locale se elaborează, se aprobă şi se execută în condiţiile legii.

(5) Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare.

Articolul 138. Bugetul public naţional.

(1) Bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor.

(2) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat şi pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le transmite instituţiilor Uniunii Europene, după informarea prealabilă a Parlamentului asupra conţinutului acestora.

(21) Guvernul supune spre aprobare Parlamentului, separat, proiectul bugetului de stat şi pe cel al asigurărilor sociale de stat.

(3) Dacă legea bugetului de stat şi legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu au fost adoptate cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, până la adoptarea noilor bugete.

(4) Bugetele locale se elaborează, se aprobă şi se execută în condiţiile legii.

(5) Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare.


Prima parte a acestui articol poate fi citită AICI.

Actele normative menţionate în acest articol pot fi consultate pe Lege5.ro – noul serviciu online de documentare legislativă realizat de Indaco Systems. Află totul despre Lege5 Online de AICI.

Despre autor  ⁄ Grigorie Lăcriţa

Este evaluator în specialitatea evaluare economică şi financiară a întreprinderilor şi expert contabil, membru al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România. Cercetător de prestigiu şi profund cunoscător al fiscalităţii în practică, dr. N. Grigorie – Lăcriţa a încheiat şi executat mai multe contracte de cercetare ştiinţifică cu diferiţi agenţi economici din ţară şi străinătate, pe probleme de interes major, soluţiile oferite fiind susţinute de aceştia, de organizaţiile lor patronale şi sindicale, în îmbunătăţirea anumitor prevederi legale.

Fara comentarii

Scrie un comentariu