Programarea concediului de odihnă şi indemnizaţia de concediu

Efectuarea concediului de odihnă se realizează în baza unei programări colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanților salariaților, pentru programările colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programările individuale. Programarea se face până la sfârșitul anului calendaristic pentru anul următor.

Prin programările colective se pot stabili perioade de concediu care nu pot fi mai mici de 3 luni pe categorii de personal sau locuri de muncă.

Prin programare individuală se poate stabili data efectuării concediului sau, după caz, perioada în care salariatul are dreptul de a efectua concediul, perioadă care nu poate fi mai mare de 3 luni.

În cadrul perioadelor de concediu stabilite astfel salariatul poate solicita efectuarea concediului cu cel puțin 60 de zile anterioare efectuării acestuia.

În cazul în care programarea concediilor se face fracționat, angajatorul este obligat să stabilească programarea astfel încât fiecare salariat să efectueze într-un an calendaristic cel puțin 10 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt.

Pentru salariații din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, se prevede că programarea concediilor de odihnă va fi modificată, la cererea salariatului, în următoarele cazuri:

• salariatul se află în concediu medical;
• salariata cere concediu de odihnă înainte sau în continuarea concediului de maternitate;
• salariatul este chemat să îndeplinească îndatoriri publice;
• salariatul este chemat să satisfacă obligații militare;
• salariatul urmează sau trebuie să urmeze un curs de calificare, recalificare, perfecționare sau specializare în țara sau străinătate;
• salariatul are recomandare medicală pentru a urma un tratament într-o stațiune balneo-climaterică, caz în care data începerii concediului de odihnă va fi cea indicată în recomandarea medicală;
• salariata se află în concediu plătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani.

Salariatul este obligat să efectueze în natură concediul de odihnă în perioada în care a fost programat, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege sau atunci când, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat.

Indemnizația de concediu  

Pentru perioadă concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă.

Indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu.

Indemnizația de concediu de odihnă se plăteşte de către angajator cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu.

O problemă controversată, în practică judiciară, o reprezintă restituirea de către salariat a indemnizației de concediu, în cazul în care după efectuarea acestuia, raporturile sale de muncă încetează în cursul acelui an calendaristic. 

Potrivit unei opinii nu este posibilă restituirea deoarece „dreptul la concediul de odihnă este un drept pur și simplu, la fel ca și obligația corelativă de plată a indemnizației de concediu de odihnă”. Or, acest drept „ condiționat de continuarea raporturilor de muncă până la sfârșitul anului calendaristic la același angajator este un drept afectat de o condiție pur potestativă din partea titularului. Obligația de plată a indemnizației de concediu de odihnă, condiționată de continuitatea raporturilor de muncă până la sfârșitul anului calendaristic la același angajator este o obligație sub condiție rezolutorie pur potestativă din partea celui care se obligă, nu produce niciun efect, în bază art. 1403 din Codul civil”.

Este evidentă lacuna Codului muncii care reglementează numai durată concediului de muncă (art. 145 alin. (2) și (4)) , indemnizația proporțională cu această durată (art.150), compensarea în bani a concediului neefectuat în cazul încetării contractului individual de muncă (art. 146 alin. (4)), nu și ce se întâmplă cu indemnizația primită de salariat când, după efectuarea concediului, contractul său încetează.

Desigur că pe baza principiului simetriei, s-ar impune ca, de vreme ce neefectuarea concediului de odihnă anterior încetării contractului individual de muncă determină compensarea lui în bani, bineînțeles, proporțional cu timpul lucrat, tot astfel, efectuarea concediului anterior încetării contractului să conducă la restituirea cotei părți din indemnizație proporțional cu timpul nelucrat până la sfârșitul anului calendaristic. Numai că această soluție nu este, în opinia noastră, valabilă în orice situație. 

Potrivit dispozițiilor HG nr. 250/1992 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale salariaţilor din administraţia publică, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare, fostul salariat este obligat să restituie o parte din indemnizația de concediu numai atunci când contractul individual de muncă încetează din culpa sa.

Ai nevoie de Codul Muncii? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!