10 Decembrie, 2016

Procedura insolvenţei: o problemă de drept interpretată de ÎCCJ

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu recurs în interesul legii pentru a da o interpretare unitară problemei care vizează modificarea legală a valorii-prag în sensul majorării cuantumului creanţei, intervenită pe parcursul soluţionării cererii creditorului pentru deschiderea procedurii insolvenţei.

Decizia ÎCCJ nr. 5/2013 a fost publicată în Monitorul oficial nr. 280 din 17 mai a.c.

Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Legea insolvenţei nr. 85/2006, procedura va începe pe baza unei cereri introduse la tribunal de către creditori, precum şi de orice alte persoane sau instituţii prevăzute de lege.

Art. 31 alin. (1) din lege arată că orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii împotriva unui debitor, prezumat în insolvenţă, poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:

• cuantumul şi temeiul creanţei;

• existenţa unei garanţii reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;

• existenţa unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;

• declaraţia privind eventuala intenţie de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puţin la nivel de principiu, modalitatea în care înţelege să participe la reorganizare.

a1
Sursa foto: Lege5 Online

Dacă judecătorul-sindic stabileşte că debitorul este în stare de insolvenţă, îi va respinge contestaţia şi va deschide, printr-o sentinţă, procedura generală, situaţie în care un plan de reorganizare poate fi formulat numai de către administratorul judiciar sau de către creditorii deţinând împreună sau separat minimum 20% din valoarea masei credale şi numai dacă aceştia îşi exprimă intenţia de a depune un plan de reorganizare a debitorului.

Valoarea-prag reprezintă, potrivit art. 3 punctul 12 din lege, cuantumul minim al creanţei pentru a putea fi introdusă cererea creditorului. Reţinând că precizarea cuantumului creanţei este o condiţie pentru cererea introductivă, trebuie reamintit şi faptul că, în timp, nivelul acestui prag a suferit modificări succesive.

După un prim nivel de 10.000 de lei, acesta a urcat la la 30.000 de lei prin Legea nr. 277/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 173/2008 pentru modificarea şi completarea Legii insolvenţei şi pentru modificarea lit. c) a art. 6 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. În 2010, nivelul a fost urcat la 45.000 de lei, prin Legea nr. 169/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Aceste modificări legislative au generat probleme de aplicare a legii în timp. Astfel, Procurorul general al Parchetului a sesizat Înalta Curte, în urma constatării că nu există practică unitară în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor din Legea insolvenţei raportat la Codul civil şi Codul de procedură civilă cu privire la efectele modificării pe cale legislativă a valorii-prag între data introducerii cererii creditorului pentru deschiderea procedurii insolvenţei şi data pronunţării hotărârii judecătorului sindic.

Completul de la ÎCCJ s-a pronunţat în sensul că, în situaţia în care cererea de deschidere a procedurii s-a înregistrat înainte de intrarea în vigoare a unei legi care majorează valoarea-prag, din interpretarea literală a art. 3 pct. 12 reiese că valoarea-prag este o cerinţă pentru a putea fi introdusă cererea creditorului, ceea ce înseamnă că valoarea-prag trebuie raportată la legea în vigoare la data sesizării instanţei de către creditor.

Făcând aplicarea principiului neretroactivităţii legii civile, Înala Curte a subliniat că această valoare-prag constituie o cerinţă supusă normelor legale în vigoare la data promovării cererii şi, în niciun caz, o condiţie ce ar trebui îndeplinită la data deschiderii procedurii în conformitate cu legea în vigoare la data soluţionării cererii de chemare în judecată.

Recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost admis şi, prin analiza extinsă pe care o găsiţi în Decizia nr. 5/2013 Înalta Curte de casaţie şi Justiţie a stabilit că “judecătorul-sindic va analiza îndeplinirea condiţiei referitoare la existenţa creanţei în cuantumul prevăzut de lege prin raportare la momentul introducerii cererii de deschidere a procedurii”.

Actele normative menţionate în acest articol pot fi consultate pe Lege5.ro – noul serviciu online de documentare legislativă realizat de Indaco Systems. Află totul despre Lege5 Online de AICI!

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu