9 Decembrie, 2016

Prevederi teribiliste conţinute în art. 112 din Legea nr. 76/2002

Prin art. 112 din Legea nr. 76/2002 privind „Sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă” se prevede că reţinerea de către angajator de la salariaţi a contribuţiilor datorate bugetului asigurărilor pentru şomaj şi nevirarea acestora în termen de 15 zile în conturile stabilite potrivit reglementărilor în vigoare constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 6 luni sau cu amendă. Acest articol nu a avut aplicabilitate practică niciodată (din 1 martie 2002, şi până în prezent) din următoarele cauze: (1) nu sunt prevăzute care sunt organele de control care au competenţa de constatare a infracţiunii prevăzute prin acest articol pentru încălcarea căreia se întocmeşte o sesizare penală, care se înaintează la Parchet; (2) nu se prevede o sumă minimă de contribuţii nevirate în termen după care să se aplice o sancţiune atât de gravă (de infracţiune, pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 6 luni), şi (3) se prevede întocmirea de sesizări penale chiar şi pentru neplata contribuţiei pentru şomaj pe perioada 16 – 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile fiscale, adică pentru neplata pe 10 zile din cadrul termenului general de plată pentru impozitul pe venit şi pentru contribuţiile sociale (prin art. 58 şi art. 29618 din Codul fiscal, s-a stabilit termenul general de plată pentru virarea la buget a impozitului pe venit şi a contribuţiilor sociale până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile fiscale),

Prin „Legea nr. 76 din 16 ianuarie 2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă” se prevede (sublinierile ne aparţin):

„Art. 112. Reţinerea de către angajator de la salariaţi a contribuţiilor datorate bugetului asigurărilor pentru şomaj şi nevirarea acestora în termen de 15 zile în conturile stabilite potrivit reglementărilor în vigoare constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 6 luni sau cu amendă.”

De reţinut că art. 112 din Legea nr. 76/2002 nu a suferit nicio modificare de la intrarea sa în vigoare (1 martie 2002) şi până în prezent.

Articolul 112 din Legea nr. 76/2002 a rămas efectiv fără aplicabilitate practică de la apariţia acestei legi (în vigoare de la data de 1 martie 2002) din cauza prevederilor cu adevărat aberante, teribiliste pe care le conţine, lucru demonstrat în cele ce urmează.

Prin art. 112 din Legea nr. 76/2002 se prevede că, „constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 6 luni sau cu amendă” „Reţinerea de către angajator de la salariaţi a contribuţiilor datorate bugetului asigurărilor pentru şomaj şi nevirarea acestora în termen de 15 zile în conturile stabilite potrivit reglementărilor în vigoare”.

Deci, prin art. 112 din Legea nr. 76/2002 se dispune că virarea contribuţiilor datorate bugetului asigurărilor pentru şomaj trebuie să se facă în termen de 15 zile de la data reţinerii lor.

Acest termen de plată, „de 15 zile de la data reţinerii” contribuţiilor pentru şomaj este în contradicţie cu termenul generat de plată de „până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri” stabilit pentru toate obligaţiile fiscale (ca termen general, standard, de plată al acestora) prin art. 58 şi art. 29618 din Codul fiscal prin care se dispune (sublinierile ne aparţin):

„Art. 58. Termenul de plată a impozitului

(1) Plătitorii de salarii şi de venituri asimilate salariilor au obligaţia de a calcula şi de a reţine impozitul aferent veniturilor fiecărei luni la data efectuării plăţii acestor venituri, precum şi de a-l vira la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), impozitul aferent veniturilor fiecărei luni, calculat şi reţinut la data efectuării plăţii acestor venituri, se virează, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se datorează, de către următorii plătitori de venituri din salarii şi venituri asimilate salariilor:

a) asociaţii, fundaţii sau alte entităţi fără scop patrimonial, persoane juridice, cu excepţia instituţiilor publice, care în anul anterior au avut un număr mediu de până la 3 salariaţi exclusiv;

b) persoanele juridice plătitoare de impozit pe profit care, în anul anterior, au înregistrat venituri totale de până la 100.000 euro şi au avut un număr mediu de până la 3 salariaţi exclusiv;

c) persoanele juridice plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor care, în anul anterior, au avut un număr mediu de până la 3 salariaţi exclusiv;

d) persoanele fizice autorizate şi întreprinderile individuale, precum şi persoanele fizice care exercită profesii libere şi asocierile fără personalitate juridică constituite între persoane fizice, care au, potrivit legii, personal angajat pe bază de contract individual de muncă.

(3) Numărul mediu de salariaţi şi veniturile totale se stabilesc potrivit prevederilor art. 29619 alin. (13) şi (14).”

„Art. 29618. Calculul, reţinerea şi virarea contribuţiilor sociale

(1) Persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajator, precum şi entităţile prevăzute la art. 2963 lit. f) şi g) au obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a vira lunar contribuţiile de asigurări sociale obligatorii.

(2) Sub aspectul calculării, reţinerii şi plăţii contribuţiilor individuale de asigurări sociale şi a contribuţiei individuale la bugetul asigurărilor pentru şomaj, în situaţia persoanelor prevăzute la art. 2963 lit. c), plătitorul de venit este asimilat angajatorului.[…]

(9) Contribuţiile sociale individuale calculate şi reţinute potrivit alin. (1) se virează la bugetele şi fondurile cărora le aparţin până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează sau până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se datorează, după caz, împreună cu contribuţia angajatorului ori a persoanelor asimilate angajatorului datorată potrivit legii.”

Deci, prin art. 112 din Legea nr. 76/2002 se dispune că virarea contribuţiilor datorate bugetului asigurărilor pentru şomaj trebuie să se facă în termen de 15 zile de la data reţinerii lor.

Stabilirea, prin art. 112 din Legea nr. 76/2002, a termenului de plată „de 15 zile de la data reţinerii” contribuţiilor pentru şomaj ar genera, în activitatea practică, numeroase şi grave consecinţe negative în condiţiile în care s-ar pune problema aplicării cu adevărat a acestui articol, dintre care aici vom menţiona numai pe următoarea: aplicarea de sancţiuni cu „infracţiune”, respectiv a „pedepsei cu închisoare de la 3 luni la 6 luni sau cu amendă” chiar în cadrul termenului generat de plată de „până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri”, termen stabilit prin art. 29618 din Codul fiscal.

Un alt grav neajuns al art. 112 din Legea nr. 76/2002, care îl face să nu poată fi aplicat în practică, constă în aceea că nu sunt prevăzute care sunt organele de control care au competenţa de constatare a infracţiunii prevăzute prin acest articol (în baza căreia se întocmeşte o sesizare penală, care se înaintează la Parchet),

Deosebit de important este a se reţine şi următorul fapt: prin Legea nr. 76/2002 nu se prevede o sumă minimă de contribuţii nevirate în termen după care să se aplice sancţiunea cu infracţiune prevăzută la art. 112 din această lege.

Ca urmare a acestui fapt, aplicarea sancţiunii cu „infracţiune”, respectiv a „pedepsei cu închisoare de la 3 luni la 6 luni sau cu amendă” prevăzută la art. 112 din Legea nr. 76/2002, se poate aplica chiar şi pentru întârzieri la plată de un singur leu şi /sau pentru o singură zi.

Oricât de legist, de justiţiar ar fi un organ de control, este greu de crezut că acesta va aplica prevederile art. 112 din Legea nr. 76/2002 (care presupune întocmirea unei sesizări penale şi înaintarea acesteia la Parchet) în cazul în care acesta constată întârzieri la plata contribuţiei pentru şomaj de câţiva lei.

Sesizarea penală, în aplicarea art. 112 din Legea nr. 76/2002, nu se face cu atât mai mult în condiţiile în care organele de control constată, pe lângă întârzieri la plata contribuţiei pentru şomaj de câţiva lei, şi faptul că aceste întârzieri sunt de o zi sau două „după 15 zile de la data reţinerii lor”, deci nu după 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează contribuţiile respective.

În condiţiile în care prin art. 112 din Legea nr. 76/2002:

1) nu sunt prevăzute care sunt organele de control care au competenţa de constatare a infracţiunii prevăzute prin acest articol pentru încălcarea căreia se întocmeşte o sesizare penală, care se înaintează la Parchet;

2) nu se prevede o sumă minimă de contribuţii nevirate în termen după care să se aplice o sancţiune atât de gravă (de infracţiune, pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 6 luni), şi

3) se prevede întocmirea de sesizări penale chiar şi pentru neplata contribuţiei pentru şomaj pe perioada 16 – 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile fiscale, adică pentru neplata pe 10 zile din cadrul termenului general de plată pentru impozitul pe venit şi pentru contribuţiile sociale (prin art. 58 şi art. 29618 din Codul fiscal, s-a stabilit termenul general de plată pentru virarea la buget a impozitului pe venit şi a contribuţiilor sociale până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile fiscale),

este uşor de înţeles care au fost cauzele care au făcut ca prevederile acestui articol să nu aibă aplicabilitate practică niciodată (în 10 ani de la intrarea sa în vigoare, din 1 martie 2002, şi până în prezent).

Pentru a se înţelege cât mai bine efectele teribiliste pe care le-ar genera, în cazul în care s-ar aplica, prevederile art. 112 din Legea nr. 76/2002, se mai impun şi următoarele precizări:

1. Aşa după cum am mai arătat, prin art. 58 şi art. 29618 din Codul fiscal, s-a stabilit termenul general de plată pentru virarea la buget a impozitului pe venit şi a contribuţiilor sociale până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile fiscale.

2. Spre exemplu, în cazul în care un contribuabil a plătit salariile pe data de 2 octombrie 2011, data la care acesta a calculat şi reţinut obligaţiile fiscale, cu stopaj la sursă (adică nu se acordă venitul până nu se calculează şi se reţin contribuţiile sociale şi impozitul pe venit), aferente salariilor respective, este data de 2 octombrie 2011.

3. Obligaţiile fiscale, cu stopaj la sursă aferente salariilor sunt: a) contribuţia de sănătate (Legea nr. 11/2010; Legea nr. 95/2006); b) contribuţia pentru pensie (Legea nr. 12/2010; Legea nr. 19/2000; Legea nr. 263/2010); c) contribuţia pentru şomaj (Legea nr. 12/2010 şi Legea nr. 76/2002) şi d) impozitul pe venit/salarii (Legea nr. 571/2003)

4. În baza art. 58 şi art. 29618 din Codul fiscal (prin care s-a stabilit că termenul general de plată pentru plata impozitului pe venit şi a contribuţiilor sociale este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile fiscale), în cazul în care obligaţiile fiscale salariale nu au fost plătite până la data de 25 inclusiv a lunii octombrie 2011, după această dată, şi numai după aceasta, se aplică sancţiunile prevăzute de lege.

5. Considerăm că acest contribuabil şi-a plătit obligaţiile fiscale pe date de 25 octombrie 2011.

6. În baza art. 112 din Legea nr. 76/2002, termenul după care neplata obligaţiilor fiscale în discuţie „constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 6 luni sau cu amendă” se stabileşte astfel:  „2 octombrie 2011, care este data reţinerii obligaţiilor fiscale + 15 zile de la data reţinerii obligaţiilor fiscale” = 17 octombrie 2011.

7. Chiar dacă, în baza art. 58 şi art. 29618 din Codul fiscal, pe perioade 18 – 25 octombrie 2011 acest contribuabil se află în cadrul termenului general legal de plată a obligaţiilor fiscale respective, în baza art. 112 din Legea nr. 76/2002 se poate aplica sancţiunea cu „infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 6 luni sau cu amendă” şi pe perioade 18 – 25 octombrie 2011, ceea ce considerăm că este o absurditate.

8. Efectiv organele fiscale nu au avut şi nu au în vedere prevederile art. 112 din Legea nr. 76/2002, fapt pentru care, în mod justificat, nu au aplicat şi nu aplică nici termenul de plată „de 15 zile de la data reţinerii” contribuţiilor pentru şomaj, şi nici acest articol în ansamblul său.

9. Articolul 112 din Legea nr. 76/2002 chiar dacă a fost greşit conceput şi adoptat (introdus în această lege), el trebuia scos (abrogat) atât prin „Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale”, publicată în Monitorul Oficial  nr. 672/2005, în vigoare începând cu data de 26 iulie 2005, cât şi prin „Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117 din 23 decembrie 2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale”, publicată în Monitorul Oficial  nr. 891 din 30 decembrie 2010, care, prin pct. 99, după titlul IX1, se introduce, „începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2011”, un nou titlu, titlul IX2 „Contribuţii sociale obligatorii”, cuprinzând articolele 2962 – 29620.

Considerăm că argumentele prezentate anterior ne îndreptăţesc să afirmăm că prevederile art. 112 din Legea nr. 76/2002 sunt cu adevărat aberante, chiar teribiliste.

Despre autor  ⁄ Grigorie Lăcriţa

Este evaluator în specialitatea evaluare economică şi financiară a întreprinderilor şi expert contabil, membru al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România. Cercetător de prestigiu şi profund cunoscător al fiscalităţii în practică, dr. N. Grigorie – Lăcriţa a încheiat şi executat mai multe contracte de cercetare ştiinţifică cu diferiţi agenţi economici din ţară şi străinătate, pe probleme de interes major, soluţiile oferite fiind susţinute de aceştia, de organizaţiile lor patronale şi sindicale, în îmbunătăţirea anumitor prevederi legale.

Fara comentarii

Scrie un comentariu