5 Decembrie, 2016

Paralelism între reglementările contabile naţionale şi IFRS (I)

În general, veniturile constituie unul din elemente esenţiale ale contabilităţii cu ajutorul cărora se obţin indicatorii financiari de bază pentru luarea deciziilor economice de către investitori, angajaţi, creditori, furnizori şi clienţi, instituţiile statului şi public.

În măsura în care este necesar pentru a înţelege dezvoltarea entităţii, performanţa sau poziţia sa financiară, analiza cuprinde indicatori financiari şi, atunci când este cazul, indicatori nefinanciari – cheie de performanţă, relevanţi pentru activităţi specifice, inclusiv informaţii despre aspecte privind mediul înconjurător şi angajaţii.

În cele ce urmează vom detalia o paralelă între RAS şi IFRS printr-un prezentare comparativă între reglementările contabile naţionale (OMFP nr. 3055/2009) şi IFRS (OMFP nr. 1286/2012) în materia veniturilor înregistrate în contabilitate.

1. Generalităţi

* Veniturile prin prisma RAS

252 – (1) În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activităţi curente, cât şi câştigurile din orice alte surse.

 (2) Activităţile curente sunt orice activităţi desfăşurate de o entitate, ca parte integrantă a obiectului său de activitate, precum şi activităţile conexe acestora.

 (3) Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate. În contul de profit şi pierdere, câştigurile sunt prezentate, de regulă, la valoarea netă, exclusiv cheltuielile aferente, la elementul “Alte venituri din exploatare”.

253 – (1) Veniturile din activităţi curente se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi: vânzări, prestări de servicii, comisioane, redevenţe, chirii, subvenţii, dobânzi, dividende.

 (2) Sumele colectate de o entitate în numele unor terţe părţi, inclusiv în cazul contractelor de agent, comision sau mandat comercial încheiate potrivit legii, nu reprezintă venit din activitatea curentă, chiar dacă din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată persoanele care acţionează în nume propriu sunt considerate cumpărători revânzători. În această situaţie, veniturile din activitatea curentă sunt reprezentate de comisioanele cuvenite.

254 – Suma veniturilor rezultate dintr-o tranzacţie este determinată, de obicei, printr-un acord între vânzătorul şi cumpărătorul/utilizatorul activului, ţinând cont de suma oricăror reduceri comerciale.

* Veniturile prin prisma IFRS

132. – Veniturile se înregistrează în contabilitate cu ajutorul conturilor din Clasa 7 “Conturi de venituri”.

2. Contabilitatea veniturilor

* Veniturile prin prisma RAS

255 – Contabilitatea veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura lor, astfel:

a) venituri din exploatare;

b) venituri financiare;

c) venituri extraordinare.

* Veniturile prin prisma IFRS

133. – (1) Contabilitatea veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura lor.

(2) În contabilitate se evidenţiază distinct:

- veniturile aferente cifrei de afaceri;

- veniturile aferente costului producţiei în curs de execuţie;

- veniturile din producţia de imobilizări;

- veniturile din subvenţii de exploatare;

- veniturile financiare;

- veniturile din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare;

- venituri din impozitul pe profit amânat;

- alte venituri.

(3) În conturile de venituri se evidenţiază distinct veniturile rezultate din operaţiunile cu instrumente derivate (contul 763 “Venituri din operaţiunile cu instrumente derivate”), respectiv:

- veniturile provenind din operaţiunile cu instrumente derivate deţinute în vederea tranzacţionării;

- câştigurile privind contabilitatea de acoperire;

- venituri din dobânzi aferente instrumentelor derivate desemnate ca instrumente de acoperire a riscului de rată a dobânzii

În contul de profit şi pierdere se evidenţiază, de asemenea, partea ineficientă privind instrumentele de acoperire a fluxurilor de trezorerie (contul 7631 “Câştiguri privind operaţiunile cu instrumente derivate deţinute în vederea tranzacţionării”).

3. Veniturile din exploatare

* Veniturile prin prisma RAS

256 – (1) Veniturile din exploatare cuprind:

a) venituri din vânzarea de produse şi mărfuri, precum şi prestări de servicii. În această categorie se includ şi veniturile realizate din vânzarea de locuinţe de către entităţile ce au ca activitate principală obţinerea şi vânzarea de locuinţe.

Veniturile se recunosc la valoarea integrală, inclusiv în cazul în care entitatea practică programe de fidelizare a clienţilor. În acest caz, pentru contravaloarea punctelor cadou acordate clienţilor ca parte a unei tranzacţii de vânzare de bunuri, prestare de servicii sau a altor forme similare de stimulare, şi care pot fi folosite în viitor de client pentru a obţine bunuri sau servicii gratuite sau la preţ redus, sub rezerva îndeplinirii unor eventuale condiţii suplimentare, entitatea înregistrează în contabilitate un provizion;

b) venituri aferente costului producţiei, reprezentând variaţia în plus (creştere) sau în minus (reducere) dintre valoarea la cost de producţie efectiv a stocurilor de produse şi servicii în curs de execuţie de la sfârşitul perioadei şi valoarea stocurilor iniţiale ale produselor şi serviciilor în curs de execuţie, neluând în calcul ajustările pentru depreciere reflectate;

c) venituri din producţia de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor efectuate de entitate pentru ea însăşi, care se înregistrează ca imobilizări corporale şi necorporale;

d) venituri din subvenţii de exploatare, reprezentând subvenţiile pentru acoperirea diferenţelor de preţ şi pentru acoperirea pierderilor, precum şi alte subvenţii de care beneficiază entitatea;

e) alte venituri din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din creanţe recuperate, penalităţi contractuale, datorii prescrise, scutite sau anulate potrivit legii, precum şi alte venituri din exploatare.

(2) Variaţia stocurilor de produse finite şi în curs de execuţie pe parcursul perioadei reprezintă o corecţie a cheltuielilor de producţie pentru a reflecta faptul că fie producţia a majorat nivelul stocurilor, fie vânzările suplimentare au redus nivelul stocurilor.

(3) Veniturile aferente costului producţiei în curs de execuţie se înscriu, alături de celelalte venituri, în contul de profit şi pierdere, cu semnul plus (sold creditor) sau minus (sold debitor).

* Veniturile prin prisma OMFP nr. 1286/2012 (IFRS)

Nu există referiri la acest subiect, din perspectiva IFRS.

Despre autor  ⁄ Maria Bădoi

Maria Bădoi este expert contabil. Site: http://www.contabilii.ro Contact: contact@contabilii.ro

Fara comentarii

Scrie un comentariu