21 Februarie, 2017

OUG nr. 2/2014 pentru modificarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 104 din 11.02.2014 (M.Of. nr. 104/2014).

În vigoare de la 11.02.2014

Având în vedere că, în calitatea sa de stat membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, României îi revine sarcina de a transpune şi implementa directivele adoptate de Uniunea Europeană,

precum şi consecinţele negative ale nepromovării în regim de urgenţă a prezentului act normativ care asigură cadrul primar de transpunere pentru Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere, cu termen de transpunere 25 octombrie 2013,

şi de faptul că orice întârziere a autorităţilor române poate conduce la declanşarea acţiunii de neîndeplinire a obligaţiilor de stat membru, potrivit art. 258 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,

faptul că încălcarea dreptului european se produce în situaţia în care, la expirarea termenului procedural de răspuns de două luni de la transmiterea avizului motivat, statele membre nu au adoptat încă măsurile legislative interne de transpunere, indiferent dacă în cursul procedurii contencioase se conformează,

având în vedere faptul că prin Comunicarea Comisiei Europene SEC (2011) 1.024 din 1 septembrie 2011 a fost stabilită pentru România suma minimă forfetară de 1.710.000 euro, iar valoarea factorului naţional “n” pentru calcularea penalităţilor cominatorii este de 3,29, penalităţile putând fi cuprinse între aproximativ 2.000-130.000 euro/zi de întârziere, ceea ce ar putea avea un impact important asupra bugetului de stat,

luând în considerare că termenul asumat de autorităţile române [ref. SANCO D4/IS/ac ARES (2012)] pentru corectarea deficienţelor de transpunere ale Directivei 2004/23/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind stabilirea standardelor de calitate şi securitate pentru donarea, obţinerea, controlul, prelucrarea, conservarea, stocarea şi distribuirea ţesuturilor şi a celulelor umane a fost iunie 2013,

pentru corectarea omisiunilor de transpunere ale art. 118a din Directiva 2011/62/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 iunie 2011 de modificare a Directivei 2001/83/CE de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman în ceea ce priveşte prevenirea pătrunderii medicamentelor falsificate în lanţul legal de aprovizionare,

luând în considerare evitarea declanşării procedurii de infringement, precum şi în scopul evitării impunerii sancţiunilor pecuniare împotriva României conform art. 260 alin. (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene care accelerează mecanismul de impunere a sancţiunilor pecuniare în cazul în care Comisia Europeană, sesizând Curtea de Justiţie cu o acţiune în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor, consideră că statul membru nu şi-a îndeplinit obligaţia de a comunica măsurile de transpunere a unei directive adoptate în conformitate cu o procedură legislativă,

având în vedere că doar la comunicarea tuturor actelor de transpunere ale directivei se consideră că România, ca stat membru, şi-a îndeplinit obligaţia de a se asigura transpunerea completă a prevederilor directivei, evitând astfel declanşarea procedurii de infringement,

în vederea asigurării drepturilor conferite pacienţilor de Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 martie 2011, cu termen de transpunere 25 octombrie 2013, şi în vederea evitării declanşării de către pacienţi de procese pentru obţinerea drepturilor de rambursare în instanţă în acord cu jurisprudenţa CJUE,

în considerarea faptului că la data de 23 octombrie a.c., prin nota Nr. K1/450, ministrul afacerilor externe a solicitat ministrului sănătăţii adoptarea cu celeritate a actelor normative pentru transpunerea actului european,

având în vedere Politica de toleranţă 0 adoptată de Comisie pentru cazurile de netranspunere, potrivit Comunicării privind o mai bună guvernanţă a pieţei unice COM (2012) 259, prin care statele membre trebuie să îşi asume obiectivul de toleranţă zero cu privire la transpunerea directivelor tradus printr-o ţintă de 0% deficit de transpunere şi deficit de conformitate,

luând în considerare că prin Nota K1/415/11.10.2013 privind îndeplinirea obligaţiei de transpunere şi notificare a măsurilor de transpunere a directivelor, introdusă în şedinţa Guvernului din 16 octombrie, ministrul afacerilor externe a informat premierul României privind tendinţa îngrijorătoare de creştere semnificativă a numărului de directive restante, România înregistrând un deficit de transpunere de 2,3%,

având în vedere consecinţele negative ale nepromovării în regim de urgenţă a prezentului act normativ care asigură transpunerea pentru Directiva 2012/26/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012 de modificare a Directivei 2001/83/CE, în ceea ce priveşte farmacovigilenţa, cu termen de transpunere 28 octombrie 2013,
în vederea diminuării riscului declanşării unei acţiuni în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor de stat membru, potrivit art. 258 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,

ţinând seama de faptul că preluarea directivei menţionate asigură condiţii necesare şi obligatorii în realizarea unei activităţi medicale de calitate pentru cetăţenii României,

având în vedere faptul că neadoptarea acestor măsuri imediate şi a reglementărilor de implementare a acestora, prin ordonanţă de urgenţă, ar genera disfuncţionalităţi majore cu efecte negative asupra stării de sănătate a populaţiei, precum şi în utilizarea eficientă a resurselor umane şi financiare din sistemul de sănătate,

ţinând cont de rolul major al activităţii de farmacovigilenţă în protejarea sănătăţii publice faţă de posibilele reacţii adverse ale medicamentelor şi în obţinerea profilului complet de siguranţă al medicamentelor,

având în vedere că în baza art. 2 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) şi Republica Bulgaria şi România privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005, este necesară ducerea la îndeplinire a obligaţiilor României rezultate din actul aderării şi din prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi din celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu,

ţinând cont de necesitatea evitării paralelismului legislativ la nivel naţional şi stabilirea cadrului legal pentru aplicarea prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.223/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice, care a intrat în vigoare la data de 11 iulie 2013, dată de la care s-a abrogat Directiva nr. 76/768/CEEa Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislaţiilor statelor membre cu privire la produsele cosmetice, care impune abrogarea în regim de urgenţă a Legii nr. 178/2000 privind produsele cosmetice,

având în vedere necesitatea furnizării de servicii medicale în concordanţă cu nevoile reale ale comunităţii, implicarea nemijlocită a autorităţilor administraţiei publice locale în îmbunătăţirea adresabilităţii şi accesibilităţii serviciilor medicale, accesul sporit al populaţiei la serviciile medicale preventive şi curative, diminuarea birocraţiei în sistemul sanitar, garantarea accesului nediscriminatoriu la serviciile medicale de bază, indiferent de veniturile realizate,

în vederea eliminării disfuncţionalităţilor posibil a fi generate de aplicarea descentralizării şi luând în considerare necesitatea de a acoperi toate domeniile cu risc major asupra populaţiei cu structuri şi activităţi care pot preveni sau limita efectele cu caracter distructiv asupra stării generale de sănătate a populaţiei,

luând în considerare necesitatea adoptării în regim de urgenţă a cadrului organizatoric al sistemului de sănătate în acord cu modificările generate de procesul de descentralizare, astfel încât calitatea asistenţei medicale şi sănătatea publică să nu aibă de suferit,

în vederea completării cadrului organizatoric specific medicinei de urgenţă prin generarea unor responsabilităţi medicilor de familie, luând în considerare necesitatea stringentă de a acoperi cu personal competent zonele rurale rămase fără personal de specialitate ca urmare a închiderii unui număr de 67 de spitale, precum şi de a reduce presiunea adresabilităţii în creştere exponenţială pe unităţile de primiri urgenţe şi compartimentele de primiri urgenţe,

luând în considerare necesitatea de corelare a componentelor sistemului de urgenţă, urmărind creşterea operativităţii în acţiune şi reducerea timpului de reacţie în salvarea de vieţi omeneşti, precum şi coordonarea acţiunilor şi includerea acestora într-un sistem integrat care să asigure un grad de operativitate sporită în caz de cutremur, calamităţi naturale sau cataclisme, la care populaţia este tot mai expusă,

având în vedere că unul dintre criteriile de referinţă structurale prevăzute în cadrul acordului cu FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană este reprezentat de elaborarea pachetului de servicii medicale de bază în interiorul anvelopei existente de cheltuieli şi definirea sferei asigurărilor private de sănătate în sistemul sanitar, care au ca termen de aprobare asumat în cadrul acordului menţionat sfârşitul anului 2013, pentru ca începând cu anul 2014 să poată fi implementate,

luând în considerare recomandările specifice de ţară (RST) andosate de Consiliul European de vară din 27-28 iunie 2013, obiectivele asumate prin intermediul Programului Naţional de Reformă 2013-2014, document strategic care permite informarea şi controlul guvernamental asupra rezultatelor implementării strategiei Europa 2020 în România şi constituie, în acelaşi timp, baza documentelor de raportare transmise Comisiei Europene (COM) în contextul Semestrului European, dar şi faptul că direcţiile prioritare de acţiune pentru anul viitor, precum şi evaluarea realizărilor obţinute la nivel naţional în 2013 vor constitui obiectul raportului COM – Analiza anuală a creşterii economice,

având în vedere necesitatea reglementării organizării, modalităţii de derulare şi coordonare a activităţii de asistenţă ambulatorie, precum şi modul de finanţare a acesteia, în scopul reducerii costurilor generate de spitalizarea prelungită sau inutilă, cât şi reorientarea fondurilor către alte segmente ale sistemului de sănătate,

în contextul acordării unei importanţe deosebite serviciilor medicale de natură preventivă care să conducă la creşterea accesibilităţii către aceste tipuri de servicii, concomitent cu scăderea numărului de internări în unităţile sanitare cu paturi şi acordarea unei finanţări sporite pentru serviciile din ambulatoriu,

având în vedere condiţiile restrictive impuse candidaţilor la funcţia de manager de spital, în ceea ce priveşte tipul cursurilor de perfecţionare şi unitatea formatoare furnizoare a acestora, precum şi condiţia de cadru didactic şi cea de medic primar,

luând în considerare necesitatea lărgirii sferei de acces la funcţia de manager de spital a specialiştilor cu studii aprofundate în management/management sanitar, precum şi posibilitatea ca medicii, manageri de spital, să îşi exercite profesia fără a perturba activitatea managerială, în vederea obţinerii unei performanţe maxime a managementului unităţilor spitaliceşti,

în vederea corelării dispoziţiilor legale privind transferarea fondurilor din bugetul Ministerului Sănătăţii către bugetele locale, prin structurile de specialitate către autorităţile administraţiei publice locale,

având în vedere că obiectivele de investiţii derulate la nivelul spitalelor din reţeaua sanitară a autorităţilor administraţiei publice locale, ai căror ordonatori principali de credite sunt consiliile locale sau judeţene, nu se regăsesc nominalizate în anexele bugetului Ministerului Sănătăţii,

OUG nr. 2/2014 este accesibilă integral în Lege5 Online – noul serviciu de documentare legislativă realizat de Indaco Systems.

Foto: All-free-download.com

comentarii

Fara comentarii

Scrie un comentariu