8 Decembrie, 2016

Ordinea de plată a creanţelor la falimentul instituţiilor de credit

Parlamentul a aprobat, recent, Legea cu nr. 15/2013, publicată în Monitorul oficial nr. 127 din 8 martie a.c.,  privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 12/2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul instituţiilor de credit. Reluăm aceste modificări, dat fiind interesul pentru cei care se află în raporturi de credit cu aceste instituții.

Modificările aduse la O.G. nr. 10/2004 privind falimentul instituţiilor de credit, prin O.G. nr. 12/2012, publicată în Monitorul oficial nr. 593/2012 și aflată în vigoare de la 23 august 2012, aducea, în esență, modificări în ce privește ordinea de plată a creanțelor.

Astfel, în urma modificărilor introduse și – recent – aprobate de Parlament, în caz de faliment al instituțiilor de credit debitoare, potrivit art. 38 din O.G. nr. 10/2004, creanţele vor fi plătite în lei, în următoarea ordine:

1. taxele, timbrele şi orice alte cheltuieli aferente procedurii falimentului, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea instituţiei de credit debitoare, precum şi plata remuneraţiei persoanelor angajate în condiţiile legii, inclusiv a lichidatorului;

2. creanţele rezultate din depozitele garantate, inclusiv cele ale Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar rezultate din plata compensaţiilor către deponenţii garantaţi şi/sau din finanţarea, inclusiv prin emiterea de garanţii, a unor operaţiuni care au implicat transferul de depozite garantate ale instituţiei de credit debitoare, precum şi creanţele izvorâte din raporturi de muncă pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii;

3. creanţele rezultând din activitatea debitorului după deschiderea procedurii;

4. creanţele bugetare, creanţele Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, altele decât cele menţionate la pct. 2, precum şi creanţele Băncii Naţionale a României decurgând din credite acordate de aceasta instituţiei de credit;

5. creanţele decurgând din operaţiuni de trezorerie, din operaţiuni interbancare, din operaţiuni cu clientelă, din operaţiuni cu titluri, din alte operaţiuni bancare, precum şi din cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, din chirii, precum şi alte creanţe chirografare;

6. creanţele izvorând din acte cu titlu gratuit (astfel cum acest text, de la punctul 6, a fost modificat, la vremea respectivă, prin O.G. nr. 12/2012);

61. creanţele decurgând din instrumente de datorie şi din împrumuturi, având la bază convenţii care prevăd o clauză de subordonare potrivit căreia, în caz de lichidare sau faliment al instituţiei de credit, astfel de creanţe urmează să fie plătite după creanţele tuturor creditorilor chirografari nesubordonaţi şi, după caz, ale altor creditori chirografari subordonaţi; în cadrul acestei categorii de creanţe, plata acestora se va efectua cu respectarea ordinii de preferinţă stabilite prin clauza de subordonare aferentă fiecărei creanţe (astfel cum acest text, de la punctul 61, a fost introdus în art. 38 din O. G. nr. 10/2004, prin O.G. nr. 12/2012);

7. creanţele acţionarilor instituţiei de credit în faliment, respectiv creanţele membrilor cooperatori ai cooperativelor de credit afiliate casei centrale a cooperativelor de credit în faliment, derivând din dreptul rezidual al calităţii lor, în conformitate cu prevederile legale şi statutare.

*

Pentru că în text s-a făcut referire la creditorul chirografar, poate este bine să reamintim că acesta este, cu titlu general, creditorul a cărui creanţă nu este garantată prin garanţii personale sau reale, ci numai prin dreptul de gaj general asupra patrimoniului debitorului.

În Codul civil, când este tratat subiectul subrogației, art.1.593 și urm. prevăd că oricine plăteşte în locul debitorului poate fi subrogat în drepturile creditorului, fără a putea însă dobândi mai multe drepturi decât acesta. În afară de alte cazuri prevăzute de lege, subrogaţia se produce de drept:

- în folosul creditorului, chiar chirografar, care plăteşte unui creditor care are un drept de preferinţă, potrivit legii;

- în folosul dobânditorului unui bun care îl plăteşte pe titularul creanţei însoţite de o garanţie asupra bunului respectiv;

- în folosul celui care, fiind obligat împreună cu alţii sau pentru alţii, are interes să stingă datoria;

- în folosul moştenitorului care plăteşte din bunurile sale datoriile succesiunii;

-  în alte cazuri stabilite de lege.

În materia insolvenței, Legea nr. 85/2006 definește creditorii chirografari drept creditori ai debitorului care nu au constituite garanţii faţă de patrimoniul debitorului şi care nu au privilegii însoţite de drepturi de retenţie, ale căror creanţe sunt curente la data deschiderii procedurii, precum şi creanţe noi, aferente activităţilor curente în perioada de observaţie.

Potrivit art. 41 din lege, creanţele garantate se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garanţiei stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidator. În cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă garanţia se va face la un preţ mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv sau definitiv consolidat, diferenţa favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanţa sa fusese înscrisă drept creanţă chirografară, până la acoperirea creanţei principale şi a accesoriilor ce se vor calcula.

Despre autor  ⁄ Mihai Sintescu

Mihai Sintescu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu