9 Decembrie, 2016

Operaţiunile cu creanţe, în funcţie de contractul încheiat între părţi

Discutam, într-un material anterior, dacă recuperarea de creanţe este o activitate scutită de TVA şi arătam că nu este scutită de taxă recuperarea creanţelor, excepţie care se aplică în funcţie de natura operaţiunii, indiferent de terminologia utilizată, respectiv recuperare de creanţe sau factoring.

Aşa cum am promis, revenim cu detalii privind operaţiunile cu creanţe, în funcţie de contractul încheiat între părţi.

Discuţia din materialul anterior se referea la aplicara Normelor metodologice la dispoziţiile alineatului (2) litera a) al articolului 141 din Codul fiscal, pe care le reluăm aici, pentru o mai bună încadrare a discuţiei:

“Art. 141 (2) Următoarele operaţiuni sunt, de asemenea, scutite de taxă:

a) prestările următoarelor servicii de natură financiar-bancară:

1. acordarea şi negocierea de credite, precum şi administrarea creditelor de către persoana care le acordă;

2. negocierea garanţiilor de credit ori a altor garanţii sau orice operaţiuni cu astfel de garanţii, precum şi administrarea garanţiilor de credit de către persoana care acordă creditul;

3. tranzacţii, inclusiv negocierea, privind conturile de depozit sau conturile curente, plăţi, viramente, creanţe, cecuri şi alte instrumente negociabile, exceptând recuperarea creanţelor;

4. tranzacţii, inclusiv negocierea, privind valuta, bancnotele şi monedele utilizate ca mijloc legal de plată, cu excepţia obiectelor de colecţie, şi anume monede de aur, argint sau din alt metal ori bancnote care nu sunt utilizate în mod normal ca mijloc legal de plată sau monede de interes numismatic;

5. tranzacţii, inclusiv negocierea, dar exceptând administrarea sau păstrarea în siguranţă, cu acţiuni, părţi sociale în societăţi comerciale sau asociaţii, obligaţiuni garantate şi alte instrumente financiare, cu excepţia documentelor care stabilesc drepturi asupra bunurilor;

6. administrarea de fonduri speciale de investiţii.”

Revenind la subiectul privind operaţiunile cu creanţe, în funcţie de contractul încheiat între părţi, după acest criteriu, putem vorbi, pe de o parte, de operaţiuni prin care persoana care deţine creanţele angajează o persoană în vederea recuperării acestor creanţe, ceea ce nu presupune cesiunea creanţelor. Într-o asemenea situaţie:

- persoana care este angajată în scopul recuperării creanţelor realizează o prestare de servicii de recuperare de creanţe în beneficiul persoanei care deţine creanţele, taxabilă;

- baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată pentru serviciile constând în recuperarea de creanţe este constituită din contravaloarea serviciului, reprezentând toate componentele comisionului perceput de cesionar, inclusiv componenta de finanţare.

Pe de altă parte, mai complexe sunt operaţiunile care presupun cesiunea creanţelor întrucât aici distingem mai multe situaţii.

O primă situaţie posibilă este aceea în care cesionarul cumpără creanţele, fără ca operaţiunea să aibă drept scop recuperarea creanţei. Într-o asemenea situaţie:

- dacă preţul de vânzare al creanţei este mai mare decât valoarea nominală a creanţei, cedentul realizează o operaţiune scutită de TVA, iar cesionarul nu realizează o operaţiune în sfera de aplicare a TVA;

- dacă preţul de vânzare al creanţei este mai mic sau egal cu valoarea nominală a creanţei, nici cedentul, nici cesionarul nu realizează operaţiuni în sfera de aplicare a TVA.

Într-o a doua situaţie posibilă, cesionarul cumpără creanţele, asumându-şi sau nu riscul neîncasării acestora, dar percepând un comision de recuperare a creanţelor de la cedent. Într-o atare situaţie, se consideră că cesionarul realizează o prestare de servicii de recuperare de creanţe în beneficiul cedentului, taxabilă, întrucât percepe de la cedent un comision pentru această operaţiune. Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată pentru serviciile constând în recuperare de creanţe este constituită din contravaloarea serviciului, reprezentând toate componentele comisionului perceput de cesionar, inclusiv componenta de finanţare.

Pe de altă parte, cesiunea creanţei de către cedent nu reprezintă o operaţiune în sfera de aplicare a TVA.

În sfârşit, într-o a treia situaţie posibilă, cesionarul poate cumpăra creanţele, asumându-şi riscul neîncasării acestora, la un preţ inferior valorii nominale a creanţelor, fără să perceapă un comision de recuperare a creanţelor de la cedent. În cazul acestui tip de cesiune de creanţe, se consideră că:

- cesiunea creanţei de către cedent reprezintă o operaţiune scutită de TVA;

- cesionarul nu efectuează o prestare de servicii de recuperare de creanţe în beneficiul cedentului, respectiv nu realizează o operaţiune în sfera de aplicare a TVA, întrucât nu percepe un comision pentru această operaţiune.

Ca un corolar, să ne amintim că, în recenta încercare de privatizare a Oltchim, în discuţie a fost şi vânzarea creanţelor AVAS şi Electrica la această societate, a căror valoare se ridică la aproximativ 400 de milioane de euro şi care, la momentul respectiv nu au fost vândute în controversata licitaţie cu ofertă în plic.

Normele de aplicare a articolului 141 alin. (2) litera a) din Codul fiscal amintesc că, în sensul celor prezentate mai sus au fost pronunţate şi deciziile în cauzele Curţii Europene de Justiţie nr. C-305/01 Finanzamt Groβ-Gerau împotriva MKG-Kraftfahrzeuge-Factoring GmbH şi C-93/10 Finanzamt Essen-NordOst împotriva GFKL Financial Services AG.

Despre autor  ⁄ Mihai Sintescu

Mihai Sintescu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu