2 Decembrie, 2016

Obligaţiile privind plata accizelor

Propunem o discuţie pe această temă din Codul fiscal, din perspectiva unei recente critici de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.20651 alin.(1) şi ale art. 213, potrivit căreia se creează o discriminare între operatorii economici din perspectiva plăţii accizelor datorate.

■ În secţiunea privitoare la obligaţiile plătitorilor de accize, art. 20651 alin.(1) din Codul fiscal prevede că termenul de plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care accizele devin exigibile, cu excepţia cazurilor pentru care prezentul capitol prevede în mod expres alt termen de plată.

● Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul furnizorilor autorizaţi de energie electrică sau de gaz natural, termenul de plată a accizelor este data de 25 a lunii următoare celei în care a avut loc facturarea către consumatorul final.

● În cazul importului unui produs accizabil, care nu este plasat într-un regim suspensiv, prin derogare de la alin. (1) momentul plăţii accizelor este momentul înregistrării declaraţiei vamale de import.

● Tot prin derogare de la dispoziţiile alin. (1), livrarea produselor energetice prevăzute la art. 20616 alin. (3) lit. a)-e) din antrepozite fiscale se efectuează numai în momentul în care furnizorul deţine documentul de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturată. Cu ocazia depunerii declaraţiei lunare de accize se vor regulariza eventualele diferenţe dintre valoarea accizelor virate la bugetul de stat de către beneficiarii produselor, în numele antrepozitului fiscal, şi valoarea accizelor aferente cantităţilor de produse energetice efectiv livrate de acesta, în decursul lunii precedente.

● Prin excepţie de la prevederile alin. (1), orice persoană aflată în una dintre situaţiile prevăzute la art. 2067 alin. (7), (8) şi (9) are obligaţia de a plăti accizele în termen de 5 zile de la data la care au devenit exigibile. Situaţţile la care se face referire sunt următoarele:

- În cazul unui produs accizabil care are dreptul de a fi scutit de accize, utilizarea în orice scop care nu este în conformitate cu scutirea este considerată eliberare pentru consum.

- În cazul unui produs energetic, pentru care accizele nu au fost anterior exigibile, eliberare pentru consum se consideră atunci când produsul energetic este oferit spre vânzare ori este utilizat drept combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire.

- În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă, se consideră eliberare pentru consum atunci când produsul accizabil este depozitat într-un antrepozit fiscal pentru care s-a revocat ori s-a anulat autorizaţia. Acciza devine exigibilă la data la care decizia de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal produce efectele ori la data comunicării deciziei de anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal, pentru produsele accizabile ce pot fi eliberate pentru consum.

Normele metodologice de punere în aplicare a art.20651 prevăd că pentru produsele accizabile pentru care se datorează contribuţia pentru sănătate în conformitate cu prevederile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, sumele reprezentând contribuţia se virează Ministerului Sănătăţii, în contul bugetelor asigurărilor sociale şi fondurilor speciale, de către plătitorii de accize: antrepozitarii persoane juridice – autorizaţi pentru producţie ori antrepozitarii autorizaţi pentru depozitare cărora le-au fost expediate produsele, precum şi importatorii autorizaţi şi destinatarii înregistraţi.

Ordinele de plată pentru Trezoreria Statului care atestă virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturată, deţinute de către furnizori, trebuie să fie confirmate prin ştampila şi semnătura autorizată a unităţii bancare care a debitat contul plătitorului cu suma respectivă şi copie de pe extrasul de cont.

Accizele aferente produselor energetice livrate din antrepozitele fiscale se achită de către furnizori sau de către cumpărători în contul corespunzător de venituri al bugetului de stat, deschis la unităţile Trezoreriei Statului în raza cărora îşi au sediul furnizorii, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului finanţelor nr. 246/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind utilizarea şi completarea ordinului de plată pentru Trezoreria Statului (OPT), cu modificările şi completările ulterioare.

Livrarea de produse energetice se face numai pe bază de comandă depusă de cumpărător. ) Pe baza comenzii depuse de cumpărător, furnizorii emit cumpărătorilor o factură pro forma (cod 14-4-10/aA), în care vor fi menţionate: denumirea produsului, cantitatea, valoarea accizei datorate, precum şi informaţii cu privire la denumirea şi codul de identificare fiscală al antrepozitarului autorizat, în numele căruia se efectuează plata accizelor, precum şi cele privind unitatea Trezoreriei Statului în raza căreia acesta îşi are sediul.

Plata accizelor la bugetul de stat. Potrivit art. 213 din Codul fiscal, astfel cum acesta a fost modificat prin OUG nr.109/2009, începând cu 1 ianuarie 2010, pentru produsele provenite din teritoriul comunitar, plata accizelor se face în ziua lucrătoare imediat următoare celei în care au fost recepţionate produsele. Pentru produsele provenite din operaţiuni de import, plata accizelor se face la momentul înregistrării declaraţiei vamale de import.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate pe care am menţionat-o în preambul îl constituie, pe fond, după modificările şi completarile aduse de OUG nr.109/2009, dispoziţiile art. 20651 alin. (1) şi ale art. 213, pe care le-am prezentat mai sus.

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate potrivit căreia se creează o discriminare între operatorii economici din perspectiva plăţii accizelor datorate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, potrivit dispoziţiilor criticate, termenul de plată a accizelor diferă după cum acestea provin din teritoriul comunitar sau din operaţiuni de import, fără însă a fi încălcat principiul egalităţii în materie fiscală. Diferenţa impusă de textul de lege criticat este motivată de existenţa unui motiv obiectiv, acela al provenienţei produsului accizabil, textul criticat aplicându-se deopotrivă tuturor operatorilor economici care comercializează produse accizabile.

Prin aceeaşi intervenţia, a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art.220 alin.(1) litera a) din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora constituie contravenţii deţinerea de produse accizabile în afara regimului suspensiv, care nu au fost introduse în sistemul de accizare conform titlului VII din Codul fiscal. Curtea constată că art. 220 din Codul de procedură fiscală, a mai fost supus controlului de constituţionalitate, în integralitatea sa. Astfel, Curtea a reţinut că proprietatea privată poate constitui obiectul unor măsuri restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau rezultate din săvârşirea unor infracţiuni ori contravenţii; potrivit dispoziţiilor art.44 alin. (8) teza întâi din Constituţie, «Averea dobândită licit nu poate fi confiscată», ceea ce presupune, per a contrario, că poate fi confiscată averea dobândită în mod ilicit şi deci este posibilă instituirea unor sancţiuni pentru ipoteza în care desfăşurarea activităţii de comercializare a unor produse de către operatorii economici contravine legii. Aceste considerente sunt aplicabile şi cu privire la critica de neconstituţionalitate formulată în raport cu art. 220 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală.

Pentru considerentele expuse, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.20651 alin. (1) şi art.213 din Codul fiscal şi ale art.220 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală, prin decizia nr. 184/2011, publicată în Monitorul oficial nr. 343 din 18 mai 2011.

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu