3 Decembrie, 2016

Obligaţiile bugetare datorate de angajat şi angajator pentru veniturile din muncă, în România, în anul 2011

Cotele cu care se calculează obligaţiile bugetare datorate de angajat şi angajator pentru veniturile din muncă, în România, în anul 2011, sunt aceleaşi cu cele care au fost în vigoare în anul 2010.

Obligaţii fiscale stabilite pentru anul 2011 prin legile bugetare

Unele dintre cele mai importante obligaţii fiscale sunt stabilite, în fiecare an prin, atât prin Legea bugetului de stat, cât şi prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, pe anul respectiv.

Pentru anul 2011, aceste obligaţii fiscale sunt stabilite prin:

1. „Legea nr. 286/2010, Legea bugetului de stat pe anul 2011”, publicată în Monitorul Oficial nr. 879 din 28 decembrie 2010.

2. „Legea nr. 287/2010, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011”, publicată în Monitorul Oficial nr. 880 din 28 decembrie 2010.

În cele ce urmează se prezintă obligaţiile fiscale stabilite pentru anul 2011 prin cele două legi bugetare menţionate mai sus (sublinierile din texte ne aparţin).

Obligaţii fiscale stabilite prin Legea nr. 286/2010, Legea bugetului de stat pe anul 2011

Art. 8.[…] (3) Pentru anul 2011, cotele de contribuţii pentru asigurările de sănătate, prevăzute de Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se stabilesc după cum urmează:

a) 5,2% pentru cota datorată de angajatori, prevăzută la art. 258 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

b) 10,7% pentru cota datorată de persoanele prevăzute la art. 259 alin. (6) din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

c) 5,5% pentru celelalte categorii de persoane care au obligaţia plăţii contribuţiei direct sau cu plata din alte surse.”

 „Art. 33. În anul 2011, nivelul indemnizaţiei sociale pentru pensionari, prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2009 privind instituirea pensiei sociale minime garantate, aprobată prin Legea nr. 196/2009, este de 350 lei.”[…]

Art. 36. (1) Instituţiile şi autorităţile administraţiei publice centrale şi locale care au în administrare hoteluri, case de odihnă şi de oaspeţi, baze de odihnă, tratament şi alte asemenea unităţi, asigură finanţarea cheltuielilor curente şi de capital pentru respectivele unităţi exclusiv din veniturile proprii ale acestor unităţi.

(2) Ordonatorii de credite nu vor putea finanţa nicio activitate legată de administrarea unităţilor prevăzute la alin. (1) din sume alocate de la bugetul de stat, bugetele locale şi bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.”[…]

Art. 40. (1) Pentru anul 2011, operatorii economici definiţi potrivit art. 27 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, cu modificările şi completările ulterioare, determină cheltuielile salariale, astfel:

a) operatorii economici care au înregistrat pierderi în anul precedent sau care primesc subvenţii sau transferuri de la bugetul de stat şi bugetul local pentru activitatea de exploatare nu pot depăşi nivelul cheltuielilor cu salariile aferente anului precedent;

b) operatorii economici care au înregistrat profit în anul precedent acordă creşteri salariale, conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 203/2009, dar nu mai mari decât inflaţia prognozată pentru anul 2011;

c) pentru operatorii economici care se încadrează în prevederile art. 3 pct. 2 din Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010, fondul de salarii este aprobat de Guvern prin bugetele de venituri şi cheltuieli şi se aplică politica salarială din sectorul bugetar.

(2) În anul 2011, operatorii economici prevăzuţi la alin. (1) nu pot majora numărul maxim de personal prevăzut prin bugetul aprobat pentru anul 2010. În cazuri temeinic justificate, respectiv în condiţiile extinderii activităţii, Guvernul poate aproba creşterea numărului de personal şi în mod corespunzător a cheltuielilor cu salariile la unii operatori economici.”

Nota autorului nr. 1

În legătură cu aplicarea art. 8 din „Legea nr. 286/2010, Legea bugetului de stat pe anul 2011” sunt de reţinut următoarele:

Art. 8.[…] (3) Pentru anul 2011, cotele de contribuţii pentru asigurările de sănătate, prevăzute de Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se stabilesc după cum urmează:

a) 5,2% pentru cota datorată de angajatori, prevăzută la art. 258 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare;”

Începând cu 1 ianuarie 2011, art. 258  din Legea nr. 95/2006are următoarea formă şi conţinut:

Art. 258. (1) Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii au obligaţia să calculeze şi să vireze la fond o contribuţie de 5,2% asupra fondului de salarii, datorată pentru asigurarea sănătăţii personalului din unitatea respectivă.

(2) Prin fond de salarii realizat, în sensul prezentei legi, se înţelege totalitatea sumelor utilizate de o persoană fizică şi juridică pentru plata drepturilor salariale sau asimilate salariilor.

(3) Nerespectarea prevederilor art. 257 alin. (1) duce la diminuarea pachetului de servicii de bază, potrivit prevederilor art. 220. Diminuarea pachetului de servicii de bază are loc după 3 luni de la ultima plată a contribuţiei.

(4) Pentru perioada în care angajatorii suportă indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, aceştia au obligaţia de a plăti contribuţia de 5,2% raportată la fondul de salarii, pentru salariaţii aflaţi în această situaţie.”

b) 10,7% pentru cota datorată de persoanele prevăzute la art. 259 alin. (6) din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare;”

Începând cu 1 ianuarie 2011, alin. (6) al art. 259  din Legea nr. 95/2006are următoarea formă şi conţinut:

Art. 259.[…]  (6) Pentru persoanele care se asigură facultativ în condiţiile art. 214 alin. (2), contribuţia lunară la fond se calculează prin aplicarea cotei de 10,7% la valoarea a două salarii de bază minime brute pe ţară, pentru un pachet de servicii stabilit prin contractul-cadru.”

Prin art. 214 alin. (2), din Legea nr. 95/2006se prevede:

Art. 214. (1) Persoanele asigurate din statele cu care România a încheiat documente internaţionale cu prevederi în domeniul sănătăţii beneficiază de servicii medicale şi alte prestaţii acordate pe teritoriul României, în condiţiile prevăzute de respectivele documente internaţionale.

(2) Asigurarea socială de sănătate este facultativă pentru următoarele categorii de persoane care nu se încadrează în prevederile alin. (1):

a) membrii misiunilor diplomatice acreditate în România;

b) cetăţenii străini şi apatrizii care se află temporar în ţară, fără a solicita viză de lungă şedere;

c) cetăţenii români cu domiciliul în străinătate care se află temporar în ţară.”

c) 5,5% pentru celelalte categorii de persoane care au obligaţia plăţii contribuţiei direct sau cu plata din alte surse.”

Nota autorului nr. 2

Cotele de contribuţie pentru asigurările de sănătate prevăzute pentru anul 2011 sunt aceleaşi cu cele care au fost în vigoare în anul 2010.

Nota autorului nr. 3

Pentru interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor fiscale, în ansamblul lor, mai trebuie avute în vedere şi următoarele reglementări:

Legea nr. 276 din 24 decembrie 2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat”, publicată în Monitorul Oficial  nr. 888 din 30 decembrie 2010.

Art. I. Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 20 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 2, alineatele (1), (2), (4) şi (6) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

«Art. 2. (1) În sensul prezentei legi, termenul familie desemnează soţul şi soţia sau soţul, soţia şi copiii lor necăsătoriţi, aflaţi în întreţinerea acestora, care locuiesc şi gospodăresc împreună.

(2) Se consideră familie şi persoana care locuieşte şi gospodăreşte împreună cu copiii aflaţi în întreţinerea sa şi se află în una dintre următoarele situaţii:

a) este necăsătorită; b) este văduvă; c) este divorţată; d) al cărei soţ/soţie este declarat/declarată dispărut/dispărută prin hotărâre judecătorească; e) nu a împlinit vârsta de 18 ani şi se află în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a) – d).[…]

(4) În sensul alin. (1) se asimilează termenului familie bărbatul şi femeia necăsătoriţi, cu copiii lor şi ai fiecăruia dintre ei, aflaţi în întreţinerea acestora, care locuiesc şi gospodăresc împreună.[…]

(6) Prin termenul persoană singură se înţelege persoana care a împlinit vârsta de 18 ani, care locuieşte singură şi nu se mai află în întreţinerea părinţilor.››

20. După titlul capitolului IV se introduc două noi articole, articolele 26^1 şi 26^2, cu următorul cuprins:

«Art. 261. (1) Persoana singură beneficiară de ajutor social, precum şi persoanele care fac parte din familiile beneficiare de ajutor social au dreptul la asigurare socială de sănătate, cu plata contribuţiei din alte surse, în condiţiile legii.

(2) Contribuţia de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele singure sau persoanele care fac parte din familiile beneficiare de ajutor social se plăteşte de către agenţiile teritoriale şi se stabileşte prin aplicarea cotei prevăzute de lege asupra cuantumului ajutorului social.

(3) Agenţiile teritoriale au obligaţia, lunar, să vireze caselor de asigurări de sănătate teritoriale contribuţia individuală de asigurări sociale de sănătate şi să transmită evidenţa obligaţiilor de plată către bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.”.

Nota autorului nr. 4

Din prevederile art. 261 din „Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat” rezultă că persoana singură beneficiară de ajutor social, precum şi persoanele care fac parte din familiile beneficiare de ajutor social au dreptul la asigurare socială de sănătate fără ca aceste ajutoare să le fie diminuate cu contribuţia de asigurări sociale de sănătate întrucât aceasta (contribuţia de asigurări sociale de sănătate) se plăteşte de către agenţiile teritoriale (de plătitorii acestor drepturi), din fondurile proprii, şi se stabileşte prin aplicarea cotei prevăzute de lege asupra cuantumului ajutorului social acordat.

Nota autorului nr. 5

Din prevederile legale în vigoare rezultă că şi persoanele beneficiare de ajutor de şomaj şi de indemnizaţie pentru creşterea copilului până la vârsta de 2 ani, beneficiază de asigurare socială de sănătate fără ca aceste ajutoare/indemnizaţii să le fie diminuate cu contribuţia de asigurări sociale de sănătate întrucât aceasta (contribuţia de asigurări sociale de sănătate) se plăteşte se plăteşte de către plătitorii acestor drepturi, din fondurile proprii, şi se stabileşte prin aplicarea cotei prevăzute de lege asupra cuantumului ajutoarelor/indemnizaţiilor respective.

Obligaţii fiscale sunt stabilite prin Legea nr. 287/2010, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011

Art. 15. Câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 este de 2.022 lei.

Art. 16. Cuantumul ajutorului de deces se stabileşte, în condiţiile legii, în cazul:

a) asiguratului sau pensionarului, la 2.022 lei;

b) unui membru de familie al asiguratului sau al pensionarului, la 1.011 lei.

Art. 17. (1) Pentru anul 2011 cotele de contribuţie de asigurări sociale se stabilesc după cum urmează:

a) 31,3% pentru condiţii normale de muncă, datorată de angajator şi angajaţi, din care 10,5% datorată de angajaţi şi 20,8% datorată de angajatori;

b) 36,3% pentru condiţii deosebite de muncă, datorată de angajator şi angajaţi, din care 10,5% datorată de angajaţi şi 25,8% datorată de angajatori;

c) 41,3% pentru condiţii speciale de muncă, datorată de angajator şi angajaţi, din care 10,5% datorată de angajaţi şi 30,8% datorată de angajatori.

(2) În cota de contribuţie individuală de asigurări sociale prevăzută la alin. (1) este inclusă şi cota de 3% aferentă fondurilor de pensii administrate privat, prevăzută de Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Cotele prevăzute la alin. (1) şi (2) se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2011.”

Nota autorului nr. 6

Cotele de contribuţie de asigurări sociale (pentru pensie) prevăzute pentru anul 2011 sunt aceleaşi cu cele care au fost în vigoare în anul 2010.

Art. 18. (1) În baza prevederilor art. 29 din Legea nr. 76/2002privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 7 din Legea nr. 200/2006, cu modificările ulterioare, pentru anul 2011 se stabilesc următoarele cote ale contribuţiilor:

a) contribuţia datorată de angajatori la bugetul asigurărilor pentru şomaj este de 0,5%;

b) contribuţia individuală datorată la bugetul asigurărilor pentru şomaj este de 0,5%;

c) contribuţia datorată la bugetul asigurărilor pentru şomaj de către persoanele asigurate în baza contractului de asigurare pentru şomaj este de 1%;

d) contribuţia datorată de angajator la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 200/2006, cu modificările ulterioare, este de 0,25%.

(2) Cotele prevăzute la alin. (1) se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2011”.[…]

Nota autorului nr. 7

Cotele de contribuţie (1) la bugetul asigurărilor pentru şomaj, şi (2) la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale prevăzute pentru anul 2011 sunt aceleaşi cu cele care au fost în vigoare în anul 2010.

Art. 19. (1) Cotele de contribuţii datorate de angajatori în funcţie de clasa de risc, potrivit prevederilor Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, republicată, se stabilesc de la 0,15% la 0,85%, aplicate asupra sumei veniturilor brute realizate lunar.

(2) Cotele prevăzute la alin. (1) se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2011.”

Nota autorului nr. 8

Cotele de contribuţii datorate de angajatori în funcţie de clasa de risc prevăzute pentru anul 2011 sunt aceleaşi cu cele care au fost în vigoare în anul 2010.

Nota autorului nr. 9

Prin art. 18 din Legea nr. 287/2010se face referire laLegea nr. 200/2006”, fără a se preciza titlul (denumirea) acesteia.

Este vorba de Legea nr. 200 din 22 mai 2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale”, publicată în Monitorul Oficial nr. 453 din 25 mai 2006.

Este regretabil că într-o lege atât de importantă, aşa cum este „Legea nr. 287/2010, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011” nu se respectă unele dintre prevederile din „Legea nr. 24 din 27 martie 2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative”, publicată în Monitorul Oficial nr. 260 din 21 aprilie 2010, care, prin art. 39 dispune clar, precis şi la modul imperativ că referirea într-un act normativ la alt act normativ se face prin precizarea titlului acestuia pentru ca orice confuzie să fie exclusă.

Cotele cu care se calculează obligaţiile bugetare datorate de angajat şi angajator pentru veniturile din muncă, în România, în anii 2010 şi 2011

Obligaţia de plată

Decembrie 2009 total

Anul 2010 şi 2011

Persoane fizice, 2010 şi 2011

Total

Angajator

Angajat

1

2

3

4

5

6

1. Contribuţia de sănătate (Legea nr. 11/2010; Legea nr. 95/2006)

Contribuţia de sănătate (CASS)

10,7%

10,7%

5,2%

5,5%

Vezi precizările

2. Contribuţia pentru pensie (Legea nr. 12/2010; Legea nr. 19/2000)

Condiţii normale de muncă

28%

31,3%

20,8%

10,5%

31,3%

Condiţii deosebite de muncă

33%

36,3%

25,8%

10,5%

36,3%

Condiţii speciale de muncă

38%

41,3%

30,8%

10,5%

41,3%

3. Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii (O.U.G. nr. 158/2005)

Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii

0,85%

0,85%

0,85%

0,85%

4. Contribuţia pentru şomaj (Legea nr. 12/2010 şi Legea nr. 76/2002)

Contribuţia pentru şomaj

1,0%

1,0%

0,5%

0,5%

1,0%

5. Contribuţia la fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale (L. nr. 12/2010; L. nr. 200/2006)

Contribuţia la fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale

0,25%

0,25%

0,25%

6. Contribuţia pentru accidente de muncă şi boli profesionale (Legea nr. 12/2010; Legea nr. 346/2002)

Contribuţia pentru accidente de muncă şi boli profesionale

0,15% – 0,85%

0,15% – 0,85%

0,15% – 0,85%

1%

7. Obligaţiile angajatorilor pentru drepturile persoanelor cu handicap (Legea nr. 448/2006)

Prin art. 78 din Legea nr. 448/2006 se prevede: „(2) Autorităţile şi instituţiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care au cel puţin 50 de angajaţi, au obligaţia de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puţin 4% din numărul total de angajaţi. (3) Autorităţile şi instituţiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care nu angajează persoane cu handicap în condiţiile prevăzute la alin. (2), pot opta pentru îndeplinirea uneia dintre următoarele obligaţii: a) să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe ţară înmulţit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap; b) să achiziţioneze produse sau servicii realizate prin propria activitate a persoanelor cu handicap angajate în unităţile protejate autorizate, pe bază de parteneriat, în sumă echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat, în condiţiile prevăzute la lit. a).”

8. Comisionul pentru păstrarea şi completarea carnetelor de muncă (Legea nr. 130/1999)

Prin alin. (1) al art. 5 din Legea nr. 130/1999 se prevede: „(1) Pentru prestarea serviciilor prevăzute în prezenta lege, inspectoratele teritoriale de muncă vor percepe un comision stabilit după cum urmează: a) 0,75% din fondul lunar de salarii, angajatorilor cărora le păstrează şi le completează carnetele de muncă; b) 0,25% din fondul lunar de salarii, angajatorilor cărora le prestează serviciile prevăzute la art. 3, constând în verificarea şi certificarea legalităţii înregistrărilor efectuate de către aceştia.”.

9. Impozitul pe venit/salarii (Legea nr. 571/2003)

Prin alin (2) al art. 57 din Legea nr. 571/2003 se prevede: „(2) Impozitul lunar prevăzut la alin. (1) se determină astfel: a) la locul unde se află funcţia de bază, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferenţă între venitul net din salarii, calculat prin deducerea din venitul brut a contribuţiilor obligatorii aferente unei luni, şi următoarele: –deducerea personală acordată pentru luna respectivă; –cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă; –contribuţiile la fondurile de pensii facultative, astfel încât la nivelul anului să nu se depăşească echivalentul în lei a 400 euro; b) pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferenţă între venitul brut şi contribuţiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora;”

10. Obligaţiile bugetare pentru veniturile din pensii

(Legea nr. 571/2003; Legea nr. 19/2000; Legea nr. 95/2006)

Şi în anul 2010, contribuţia de sănătate (5,5%) şi impozitul (16%) se calculează numai din suma care depăşeşte 1.000 lei lunar, nu din cuantumul total al pensiei. Impozitul pe venitul impozabil din pensii = venitul impozabil din pensii x cota de impozit = [venitul supus obligaţiilor bugetare – contribuţia de sănătate] x cota de impozit = [venitul din pensie – suma neimpozabilă de 1.000 lei – contribuţia de sănătate] x cota de impozit.

11. Obligaţiile bugetare pentru veniturile realizate pe bază de convenţii civile (Codul civil)

Contribuţia de sănătate se datorează numai în cazul în care cel care obţine venitul nu realizează venituri de natura celor prevăzute la art. 257 alin. (2) lit. a) – d) din Legea nr. 95/2006. Impozitul se datorează cu cota de 16%. Vezi precizările din acest material.

Despre autor  ⁄ Grigorie Lăcriţa

Este evaluator în specialitatea evaluare economică şi financiară a întreprinderilor şi expert contabil, membru al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România. Cercetător de prestigiu şi profund cunoscător al fiscalităţii în practică, dr. N. Grigorie – Lăcriţa a încheiat şi executat mai multe contracte de cercetare ştiinţifică cu diferiţi agenţi economici din ţară şi străinătate, pe probleme de interes major, soluţiile oferite fiind susţinute de aceştia, de organizaţiile lor patronale şi sindicale, în îmbunătăţirea anumitor prevederi legale.

Fara comentarii

Scrie un comentariu