7 Decembrie, 2016

O altă noutate în Codul Penal: Amânarea aplicării pedepsei

Având în vedere intrarea în vigoare la data de 01.02.2014 a Legii nr. 286/17.07.2009 privind Codul penal (NCP), continuăm prezentarea noutăţilor aduse  de acest cod, iar  în acest articol analizăm aspecte referitoare la amânarea aplicării pedepsei, instituţie reglementată în art. 83-90 din NCP.

Reţinem că amânarea aplicării pedepsei este o instituţie nouă, care nu are corespondent în legislaţia anterioară românească (vechiul Cod  penal din 1968). În schimb, instituţia apare reglementată  în dreptul german (art. 59 şi urm. C. pen.) şi  în dreptul francez (art. 132-60 C. pen.).

În ce constă amânarea aplicării pedepsei şi care sunt efectele acesteia?

Aşa cum s-a arătat în expunerea de motive ce a însoţit NCP, amânarea aplicării pedepsei constă în stabilirea unei pedepse pentru o persoană găsită vinovată de săvârşirea unei infracţiuni şi amânarea temporară a aplicării acesteia, atunci când pedeapsa concret stabilită este amenda sau închisoarea de cel mult doi ani, iar instanţa apreciază, ţinând seama de persoana infractorului şi de conduita avută de acesta anterior şi ulterior comiterii infracţiunii, că în raport cu situaţia personală a inculpatului aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă fixă de doi ani.

Sub aspectul efectelor, la împlinirea termenului de supraveghere, persoanei faţă de care s-a dispus amânarea nu i se mai aplică pedeapsa şi pe cale de consecinţă nu este supusă nici unei decăderi, interdicţii sau incapacităţi ce ar putea decurge din infracţiunea săvârşită dacă aceasta a avut o conduită care să justifice opţiunea instanţei de a nu-i aplica o pedeapsă.

În schimb, amânarea aplicării pedepsei nu produce efecte asupra executării măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor civile prevăzute în hotărâre.

Pentru a spori eficienţa mijloacelor de protecţie a intereselor victimei, producerea efectelor este condiţionată, printre altele, de îndeplinirea integrală a obligaţiilor stabilite prin hotărâre.   

În acest sens, amintim prevederile art. 85 alin. 5 din NCP, care arată „persoana supravegheată trebuie să îndeplinească integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre, cel mai târziu cu trei luni înainte de expirarea termenului de supraveghere”.

În ipoteza neexecutării obligaţiilor respective reţinem că, potrivit art. 88 alin. 2 din NCP,  este obligatorie revocarea amânării şi dispunerea executării pedepsei, afară de cazul când infractorul dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.

Care sunt condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a se aplica amânarea aplicării pedepsei?

Potrivit art. 83 alin. 1 din NCP, instanţa poate dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiţii:

a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracţiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult doi ani;

b)
infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a şi lit. b din NCP* sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;

c) infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii;

d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Reţinem faptul că nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este de şapte ani sau mai mare sau dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.

Amânarea aplicării pedepsei închisorii atrage şi amânarea aplicării amenzii care însoţeşte pedeapsa închisorii în condiţiile art. 62 din NCP.

Legiuitorul mai arată şi faptul că sunt obligatorii prezentarea motivelor care au determinat amânarea aplicării pedepsei şi atenţionarea infractorului asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

Care este termenul de supraveghere şi ce măsuri de supraveghere, respectiv obligaţii  există în cazul persoanei faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei?

Termenul de supraveghere este de doi ani (aşadar, o perioadă fixă) şi acesta se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei.

Pe durata termenului de supraveghere, persoana faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei trebuie să respecte măsurile de supraveghere şi să execute obligaţiile ce îi revin, în condiţiile stabilite de instanţă.

Potrivit art. 85 alin. 1 din NCP, pe durata termenului de supraveghere, persoana faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte cinci zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Aşadar, pe parcursul termenului de supraveghere, persoana faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei este supusă unui proces de supraveghere care să permită verificarea conduitei persoanei.

De asemenea, instanţa poate impune persoanei faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei să execute una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:

a) să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională;

b) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă cuprinsă între 30 şi 60 de zile, în condiţiile stabilite de instanţă, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta această muncă. Numărul zilnic de ore se stabileşte prin legea de executare a pedepselor;

c) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate;

d) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală;

e) să nu comunice cu victima sau cu membrii de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infracţiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanţă, ori să nu se apropie de acestea;

f) să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanţă;

g) să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanţă;

h) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme;

i) să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei;

j) să nu ocupe sau să nu exercite funcţia, profesia, meseria ori activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (art. 85 alin. 2 din NCP).

Reţinem că, pentru stabilirea obligaţiei prevăzute la art. 85 alin. 2 lit. b din NCP, instanţa va consulta informaţiile puse la dispoziţie periodic de către serviciul de probaţiune cu privire la posibilităţile concrete de executare existente la nivelul serviciului de probaţiune şi la nivelul instituţiilor din comunitate.

De asemenea, când stabileşte obligaţia prevăzută la art. 85 alin. 2 lit. e-g din NCP, instanţa individualizează, în concret, conţinutul acestei obligaţii, ţinând seama de împrejurările cauzei.

Prin obligaţiile impuse, instanţa de judecată încearcă să sprijine persoana faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pentru a conştientiza riscurile la care se expune prin comiterea de infracţiuni ori pentru a-i înlesni integrarea socială.

Se pot modifica sau înceta obligaţiile persoanei faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei?

Da. Astfel, dacă pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligaţii, fie sporirea sau diminuarea condiţiilor de executare a celor existente, instanţa dispune modificarea obligaţiilor în mod corespunzător, pentru a asigura persoanei supravegheate şanse sporite de îndreptare.

De asemenea, instanţa dispune încetarea executării unora dintre obligaţiile pe care le-a impus, atunci când apreciază că menţinerea acestora nu mai este necesară.

În ce cazuri poate interveni revocarea amânării aplicării pedepsei?

Pe lângă cazul prevăzut la art. 88 alin. 2 din NCP, pe care l-am amintit la începutul articolului nostru şi în care intervine obligatoriu revocarea, legiuitorul aminteşte şi alte cazuri în care poate interveni  revocarea amânării aplicării pedepsei.

Astfel, dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse, instanţa revocă amânarea şi dispune aplicarea şi executarea pedepsei.

Dacă după amânarea aplicării pedepsei persoana supravegheată a săvârşit o nouă infracţiune, cu intenţie sau intenţie depăşită, descoperită în termenul de supraveghere, pentru care s-a pronunţat o condamnare chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă amânarea şi dispune aplicarea şi executarea pedepsei. Pedeapsa aplicată ca urmare a revocării amânării şi pedeapsa pentru noua infracţiune se calculează conform dispoziţiilor privitoare la concursul de infracţiuni (art. 88 alin. 3 din NCP).

Dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpă, instanţa poate menţine sau revoca amânarea aplicării pedepsei. În cazul revocării, dispoziţiile art. 88 alin. 3 din NCP se aplică în mod corespunzător.

În ce cazuri poate interveni anularea amânării aplicării pedepsei?

Anularea măsurii poate fi dispusă în cazul în care se constată ulterior că nu erau îndeplinite condiţiile legale pentru aplicarea acesteia.

Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana supravegheată mai săvârşise o infracţiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus amânarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, amânarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.

În caz de concurs de infracţiuni, instanţa poate dispune amânarea aplicării pedepsei rezultante dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 83 din NCP. Dacă se dispune amânarea aplicării pedepsei, termenul de supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunţat anterior amânarea aplicării pedepsei.

* Notă: Art. 42 lit. a şi lit. b din NCP: „La stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotărârile de condamnare privitoare la:

a) faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală;
b) infracţiunile amnistiate (…).”

(P) Caută orice dosar aflat în instanţă în Lege5 Online! Lege5 este un soft de documentare legislativă disponibil în variantele Online, Desktop şi Mobile.

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu