9 Decembrie, 2016

Studiu de caz. Nulitatea cererii de recurs în cazul redactării de către mandatarul persoanei juridice care nu este avocat sau consilier juridic

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casatie si Justitie (ÎCCJ) la data de 03.02.2014, reclamantul Sindicatul S.L. a formulat recurs împotriva Deciziei civile nr. 16/14.01.2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia I civilă, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de acesta.

În cauza de faţă, cererea de recurs a fost formulată de reclamantul Sindicatul S.E.L.C. prin reprezentantul M.I. (în calitate de lider de sindicat).

În motivarea recursului, recurentul a susţinut că sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 8, respectiv pct. 6 din Codul de procedură civilă.

Prin rezoluţia din 11.02.2014, a fost dispusă de către ÎCCJ întocmirea raportului asupra admisibilităţii căii de atac, în condiţiile art. 493 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, ÎCCJ a precizat că cererea nu îndeplineşte condiţiile de formă stabilite sub sancţiunea nulităţii, necuprinzând următoarele menţiuni: numele şi prenumele consilierului juridic sau a avocatului care a întocmit cererea de recurs, conform art. 84 alin. 2 din Codul de procedură civilă; împuternicirea avocaţială sau delegaţia pentru consilierul juridic care a redactat cererea de recurs, conform prevederilor art. 13 alin. 1 teza a 2 a raportat la art. 84 alin. 2, cu aplicarea  art.85 alin. 3 din Codul de procedură civilă, semnătura avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.

De asemenea, a fost menţionat faptul că cererea de recurs este însoţită de încă un exemplar de pe cerere pentru comunicare, lipsind împuternicirea avocatului sau delegaţia consilierului juridic care reprezintă partea, conform art. 84 alin. 2 din din Codul de procedură civilă.

După întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin rezoluţia din aceeaşi dată, a fost dispusă comunicarea acestuia părţilor în vederea formulării unor puncte de vedere în termen de zece zile de la comunicare.

În termenul legal, recurentul a formulat punct de vedere. Astfel, urmare a comunicării raportului, recurentul Sindicatul S.L. a transmis împuternicirea pentru M.I., împreună cu o copie de pe diploma de licenţă a acestuia care dovedeşte că este licenţiat în drept al Facultăţii de Drept şi Administraţie Publică din cadrul Universităţii S.H., precum şi o copie de pe cartea de identitate.

Ce prevede legiuitorul referitor la cererea de recurs legat şi de reprezentarea asigurată de avocat/consilier juridic în recurs?

Potrivit art. 83 alin. 3 din Codul de procedură civilă, „la redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea recursului, persoanele fizice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de către un avocat, în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 13 alin. 2”.

La redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea recursului, persoanele juridice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de către un avocat sau consilier juridic, în condiţiile legii” (art. 84 alin. 2 din Codul de procedură civilă).

De asemenea, aşa cum am mai arătat şi într-un articol anterior intitulat „Reprezentarea convenţională în faţa instanţelor de judecată. Ce trebuie să ştim?”, în conformitate cu prevederile art. 486 alin. 1 lit. a şi e din Codul de procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde, printre altele, şi următoarele menţiuni:

a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi numele şi prenumele consilierului juridic care întocmeşte cererea. Prezentele dispoziţii se aplică şi în cazul în care recurentul locuieşte în străinătate; (…)

e) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. 2 din Codul de procedură civilă, a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.

Conform art. 486 alin. 2 din Codul de procedură civilă, la cererea de recurs se va ataşa pe langa dovada achitării taxei de timbru, şi împuternicirea avocaţială sau, după caz, delegaţia consilierului juridic.

Potrivit art. 13 alin. 2 din Codul de procedură civilă, “în recurs, cererile şi concluziile părţilor nu pot fi formulate şi susţinute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excepţia situaţiei în care partea sau mandatarul acesteia, soţ ori rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licenţiată în drept”.

În fine, reţinem că legiuitorul arată că menţiunile prevăzute la art. 486 alin. 1 lit. a şi e din Codul de procedură civilă, precum şi cerinţele menţionate la art. 486 alin. 2 din Codul de procedură civilă sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat şi cum a argumentat hotărârea respectivă?

Prin Decizia civilă nr.1011/26.03.2014, ÎCCJ – Secţia I civilă a admis excepţia nulităţii cererii si, pe cale de consecinta, a anulat cererea de recurs formulată.

Pentru a pronunţa hotărârea amintită, instanţa a reţinut că, analizând,  în condiţiile art. 486 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs formulată, a constatat că aceasta nu îndeplineşte condiţiile de formă, reţinând următoarele considerente:

Art. 486 alin. 1 lit. a şi lit. e din  Codul de procedură civilă prevede că, în afară de datele de identificare ale recurentului, cererea de recurs trebuie să cuprindă şi pe cele ale avocatului, respectiv, ale consilierului juridic care întocmeşte cererea, în condiţiile în care, potrivit noilor reglementări procedurale, în recurs părţile nu se mai pot compărea singure în faţa instanţelor de judecată, ci numai asistate sau reprezentate de avocat. În acest sens, au fost edictate prevederile art. 83 alin. 3 şi art. 84 alin. 2 din actul normativ menţionat referitoare la reprezentarea convenţională a părţilor în recurs. De asemenea, art. 486 din Codul de procedură civilă prevede la alin. 2 obligativitatea anexării cererii de declarare a căii de atac şi a împuternicirii avocaţiale sau a delegaţiei consilierului juridic.

Potrivit art. 13 alin. 2 din Codul de procedură civilă, “în recurs, cererile şi concluziile părţilor nu pot fi formulate şi susţinute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excepţia situaţiei în care partea sau mandatarul acesteia, soţ sau rudă până la gradul al doilea inclusiv ”.

Se impune corelarea textului în discuţie cu restul dispoziţiilor relevante sub acest aspect. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 83 alin. 3 din Codul de procedură civilă, la redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinere a recursului, persoanele fizice vor fi asistate, sau, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de către un avocat, în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 13 alin. 2 din acelaşi act normativ. Totodată, cererea de recurs va cuprinde semnătura părţii sau a mandatarului părţii în situaţia menţionată de art. 13 alin. 2 din Codul de procedură civilă, a avocatului sau a consilierului juridic, iar la această cerere se va ataşa împuternicirea avocaţială sau, după caz, delegaţia consilierului juridic, conform art. 486 alin. 1 lit. e şi alin. 2 din acelaşi act normativ.

Ca atare, ÎCCJ a reţinut că în cazul reprezentării legale sau judiciare a persoanelor fizice, dacă mandatarul este soţ sau rudă până la gradul al doilea grad, inclusiv, şi este licenţiat în drept, asistarea acestuia de către avocat nu este cerută în etapa procesuală a recursului.

În ceea ce priveşte reprezentarea legală sau judiciară a persoanelor juridice, întrucât nu se poate pune problema rudeniei mandatarului cu persoana juridică, în etapa procesuală a recursului subzistă obligaţia legală a asistării mandatarului de către avocat sau de către consilier juridic, prin raportare la dispoziţiile art. 80 alin. 5 din Codul de procedură civilă*, care face trimitere la art. 84 alin. 2 din acelaşi act normativ.

În conformitate cu acest din urmă text de lege, la redactarea şi motivarea cererii de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea căii de atac, persoanele juridice vor fi asistate, sau, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de către un avocat sau de către un consilier juridic.

Sancţiunea prevăzută pentru lipsa oricăreia dintre menţiunile la care se referă alin. 1 lit. a şi c-e a art. 486 din Codul de procedură civilă, precum şi a oricăruia dintre documentele la care se referă art. 486 alin. 2  din Codul de procedură civilă este prevăzută generic ca fiind nulitatea.

În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor referitoare la reprezentarea procesuală, conform art. 176 pct. 2 din Codul de procedură civilă, nulitatea este necondiţionată de existenţa unei vătămări, în sensul în care nu operează în funcţie de existenţa unei vătămări, ceea ce înseamnă că nu este permisă dovada contrară, adică a lipsei vătămării.

Articolul 82 alin. 1 din Codul de procedură civilă** se referă la obligaţia instanţei care constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant de a da un termen pentru acoperirea acesteia.

În procedura filtrului, verificarea dovezilor calităţii de reprezentant va fi făcută în temeiul art. 493 alin. 3 din Codul de procedură civilă, iar raportul, odată comunicat, va conferi posibilitatea părţii să remedieze lipsa.

Acelaşi art. 82 în alin. 1 din Codul de procedură civilă se referă la obligaţia care incumbă instanţei care constatând lipsa dovezii calităţii de reprezentant şi după acordarea unui termen în acest sens de a anula cererea.

În cauza de faţă, cererea de recurs a fost formulată de reclamantul Sindicatul S.E.L.C. prin reprezentantul M.I. (în calitate de lider de sindicat).

Deşi prin comunicarea raportului ÎCCJ a învederat recurentului persoană juridică – Sindicatul S.L. – că cererea sa de recurs nu îndeplineşte condiţiile de formă stabilite de legiuitor sub sancţiunea nulităţii, necuprinzând anumite menţiuni expres prevăzute de lege (menţiuni anume indicate în raport de către instanţa supremă), recurentul nu a înţeles să acopere lipsurile învederate de către ÎCCJ.

Instanţa a constatat că, faţă de înscrisurile depuse la dosar de recurent, cererea de recurs nu îndeplineşte exigenţele art. 486 din Codul de procedură civilă, nefiind redactată de un avocat sau de un consilier juridic, nu este ataşată dovada împuternicirii sau a delegaţiei şi nici nu este semnată de un astfel de reprezentant.

Împrejurarea că liderul de sindicat M.I., care a redactat cererea de recurs în numele şi pentru recurentul persoană juridică, are pregătire juridică, fiind licenţiat în drept, nu îi conferă acestuia calitatea de a o reprezenta în condiţiile art. 84 alin. 2 din Codul de procedură civilă, chiar cu împuternicire în acest sens. Excepţia instituită de prevederile art. 13 alin. 2 din  Codul de procedură civilă fiind aplicabilă doar părţilor persoane fizice, şi este de strictă interpretare şi aplicare.

Pe cale de consecinţă, actul procedural întocmit fără respectarea condiţiilor de reprezentare este supus sancţiunii nulităţii, necondiţionat de existenţa unei vătămări, conform prevederilor art. 176 pct. 2 coroborat cu art. 486 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

* Notă: Potrivit art. 80  alin. 5  din Codul de procedura civilă, „când dreptul de reprezentare izvorăşte din lege sau dintr-o hotărâre judecătorească, asistarea reprezentantului de către un avocat nu este obligatorie. Dispoziţiile art. 83 alin. 3 şi art. 84 alin. 2 sunt aplicabile”.

** Notă: Potrivit art. 82 alin. 1 din Codul de procedura civilă, „când instanţa constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată”.

(P) Vrei să cumperi forma actualizată la zi a Codului de procedură civilă? Te costă doar 54,87 de lei + TVA
! Cumpără-l din Lege5 Online, de aici! Lege5 este un soft de documentare legislativă disponibil în variantele Online, Desktop şi Mobile.

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu