8 Decembrie, 2016

Nu mai ai autorizaţie de circulaţie pe drumurile publice? Iată la ce trebuie să te aştepţi!

“Maşina cu care circul nu mai are autorizaţie provizorie de circulaţie valabilă, iar plăcuţele cu numărul provizoriu au expirat. La ce să mă aştept?” Răspunsul la această întrebare a fost dat, până acum, în mod diferit de instanţele de judecată. Solicitată în cadrul unui recurs în interesul legii, la cererea procurorul general al Parchetului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat o interpretare uniformă, sintetizată în cele ce urmează.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a luat în examinare recursul în interesul legii, formulat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, cu privire la încadrarea juridică a faptei de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul în ipoteza în care autorizaţia provizorie de circulaţie şi-a încetat valabilitatea şi având aplicate plăcuţe cu numărul provizoriu expirat.

Recursul în interesul legii a fost motivat de faptul că, până acum au existat două orientări cu privire la acest aspect şi, prin urmare, practica judiciară a avut caracter neunitar.

Astfel, potrivit primei orientări jurisprudenţiale, unele instanţe au considerat că fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autoturism neînmatriculat, având aplicate plăcuţe cu numere provizorii de circulaţie a căror valabilitate era expirată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 85 alin. (1) şi art. 85 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial nr. 670/2006, cu modificările şi completările ulterioare, infracţiuni aflate în concurs ideal în opinia unora dintre instanţe.

Iată care este conţinutul celor două texte de reglementare în discuţie:

Art. 85. – (1) Punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai, neînmatriculat sau neînregistrat, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani.

(2) Punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai cu număr fals de înmatriculare sau de înregistrare se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.

În aceeaşi ipoteză – conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, având aplicate plăcuţe cu numere provizorii de circulaţie expirate – alte instanţe au reţinut numai infracţiunea prevăzută de art. 85 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă, cu motivarea că infracţiunea prevăzută de art. 85 alin. (2) vizează o altă situaţie premisă decât expirarea termenului de valabilitate a numerelor provizorii, şi anume aplicarea unui număr imaginar sau a altui număr decât cel atribuit unui autovehicul înmatriculat.

În prima orientare a practicii, unele instanţe au susţinut că un număr provizoriu de circulaţie expirat este de natură să inducă în eroare organele de poliţie aflate în exerciţiul supravegherii traficului rutier, care nu vor opri spre verificare un autoturism neînmatriculat ce are montate plăcuţe cu numărul de înmatriculare expirat, spre deosebire de situaţia acelor autoturisme neînmatriculate în circulaţie care nu au montate în continuare numere de înmatriculare provizorii expirate.

În acest sens s-a mai argumentat că numărul de înmatriculare (permanent ori provizoriu) este un element de identificare a participanţilor la trafic, necesar pentru depistarea autorilor unor infracţiuni sau abateri rutiere, astfel încât lipsa lui sau lipsa corespondenţei lui cu realitatea împiedică aplicarea corectă şi promptă a legii; deşi există o singură acţiune – conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul – în raport cu împrejurările concrete în care s-a săvârşit (autovehicul neînmatriculat şi cu numere provizorii expirate), sunt întrunite elementele constitutive a două infracţiuni, în concurs ideal.

În cea de a doua orientare a practicii, s-a susţinut că ipoteza în care autorizaţia de circulaţie provizorie şi-a încetat valabilitatea nu reprezintă o falsificare a numărului de înmatriculare, întrucât acest fapt presupune o operaţiune fizică, mecanică, de modificare sau de confecţionare a unor elemente care să creeze aparenţa unor numere de înmatriculare valabile.

În soluţionarea dosarului, Înalta Curte a apreciat că fapta constând în punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul pe care sunt aplicate plăcuţe cu numărul provizoriu de circulaţie expirat şi în condiţiile în care autorizaţia de circulaţie provizorie şi-a încetat valabilitatea întruneşte numai elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 85 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În acest sens, ÎCCJ a considerat necesar să aducă unele precizări.

Obligaţia de înmatriculare a vehiculelor este prevăzută în art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de Urgenţă, conform căruia orice vehicul care circulă pe drumurile publice trebuie să fie înmatriculat ori înregistrat, după caz, şi să poarte plăcuţe cu numărul de înmatriculare sau înregistrare. Totodată, potrivit art. 13 alin. (3) din actul normativ menţionat, “până la înmatriculare, vehiculele prevăzute la alin. (1) pot circula cu numere provizorii, pe baza unei autorizaţii speciale eliberate de autoritatea competentă”.

Legiuitorul a incriminat în art. 85 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă, punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat, iar în art. 85 alin. (2) din acelaşi act normativ – punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare sau de înregistrare.

Elementul material al fiecăreia dintre aceste infracţiuni constă în două acţiuni alternative, cărora li se asociază însă câte o cerinţă esenţială specifică. Astfel, ambele infracţiuni se comit fie prin punerea în circulaţie, fie prin conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul.

Deosebirea constă în aceea că pentru existenţa infracţiunii prevăzute la art. 85 alin. (1) este necesar ca autovehiculul să fie neînmatriculat, iar pentru existenţa infracţiunii de la art. 85 alin. (2) trebuie ca autovehiculul să aibă un număr fals de înmatriculare, aceasta indiferent dacă autovehiculul respectiv este sau nu înmatriculat.

Din interpretarea dispoziţiilor legale referitoare la înmatricularea şi înregistrarea vehiculelor, un autovehicul se consideră neînmatriculat atunci când nu a fost luat în evidenţă de către organul competent – pe baza verificării actului de proprietate şi a stării tehnice – şi nu s-a eliberat un certificat de înmatriculare.

Nu sunt socotite neînmatriculate autovehiculele pentru care s-au eliberat autorizaţii de circulaţie provizorii, în condiţiile art. 13 alin. (3) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 23 alin. (4) din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, cu modificările ulterioare.

Dificultatea stabilirii încadrării juridice a faptei de punere în circulaţie sau conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul pe care sunt aplicate plăcuţe cu numărul provizoriu de circulaţie expirat a fost generată, după cum se arată în Decizia pronunţată de ÎCCJ, de împrejurarea că legislaţia rutieră nu defineşte înţelesul noţiunii de “număr fals de înmatriculare”, opiniile exprimate de jurisprudenţă fiind consecinţa interpretării în mod diferit a acestei sintagme.

Astfel, referitor la sensul exact şi limitele fireşti ale expresiei menţionate, s-a pus problema dacă această noţiune vizează doar numărul plăsmuit sau alterat ori cel care corespunde altui autoturism decât cel pe care este montat sau dacă numărul fals de înmatriculare poate fi considerat şi numărul provizoriu emis în baza unei autorizaţii speciale care, la data punerii în circulaţie sau a conducerii pe drumurile publice, nu mai avea valabilitate.

Pe de altă parte, legiuitorul a înţeles să facă o distincţie netă între categoriile de numere pe care le poate avea un autovehicul şi că nu toate aceste numere sunt de înmatriculare sau de înregistrare pentru a atrage incidenţa art. 85 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, potrivit art. 23 şi art. 25 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, cu modificările ulterioare, există următoarele categorii de numere:

- număr de înmatriculare – compus din indicativul judeţului sau al municipiului Bucureşti, numărul de ordine, format din cifre arabe, şi o combinaţie de trei litere cu caractere latine majuscule;

- număr de înmatriculare temporară – pentru care la indicativul judeţului sau al municipiului Bucureşti şi numărul de ordine se adaugă luna şi anul în care expiră valabilitatea înmatriculării;

- număr de înmatriculare pentru probe – compus din indicativul judeţului sau al municipiului Bucureşti, numărul de ordine şi înscrisul “PROBE”;

- număr de înregistrare – ce se atribuie doar vehiculelor înregistrate la consiliile locale şi care se compune din denumirea localităţii şi denumirea abreviată a judeţului, scrisă cu caractere latine majuscule, precum şi dintr-un număr de ordine, format din cifre arabe;

 - număr de autorizare provizorie a circulaţiei – compus din indicativul judeţului sau al municipiului Bucureşti şi numărul de ordine.

Potrivit aprecierilor ÎCCJ, legiuitorul a înţeles să incrimineze prin dispoziţiile art. 85 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă, doar cazurile în care vehiculul are număr fals de înmatriculare sau înregistrare, iar nu şi cazul în care acest număr este cel atribuit prin autorizarea provizorie de circulaţie (ipoteza supusă dezlegării problemei de drept prin recursul în interesul legii).

În acest sens, dispoziţiile art. 85 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă vizează acele situaţii în care s-a intervenit în vreun fel asupra numărului de înmatriculare al unui autoturism înmatriculat în realitate, fie prin confecţionarea unui număr sau imitarea unui număr autentic, fie prin modificarea aspectului sau menţiunilor unui asemenea număr, creându-se astfel o aparenţă necorespunzătoare adevărului, precum şi situaţia în care autoturismul este sau nu înmatriculat, dar poartă plăcuţa de înmatriculare a altui vehicul.

Or, arată completul de judecată de la ÎCCJ, un număr de înmatriculare provizoriu expirat nu poate fi asimilat, prin analogie, cu un număr fals de înmatriculare, în condiţiile în care nu a existat o falsificare cu intenţie a acestuia, în sensul celor arătate anterior.

Împrejurarea că dreptul de circulaţie al autoturismului se limita doar la o anumită perioadă de timp, după care fie nu au mai fost întreprinse, fie nu au mai fost definitivate demersurile necesare înmatriculării respectivului autoturism, nu echivalează cu falsificarea numărului provizoriu de înmatriculare, numărul menţionat în acea autorizaţie nu se transformă într-unul fals, ci autoturismul în cauză devine unul neînmatriculat.

Pe de altă parte, prin incriminarea prevăzută de art. 85 alin. (2), legiuitorul a avut în vedere posibilitatea făptuitorului de a se sustrage urmăririi în cazul săvârşirii unei infracţiuni datorită imposibilităţii de identificare a autoturismului. Or, folosind numărul corespunzător înmatriculării provizorii, autoturismul poate fi identificat, întrucât numărul respectiv nu se mai atribuie altui autoturism. În acest fel, identificarea autoturismului se face în aceleaşi condiţii ca şi în cazul înmatriculării definitive.

O situaţie similară se regăseşte şi în privinţa reglementării actelor de identitate ale cetăţenilor români. Şi în cazul acestor acte de identitate, depăşirea termenului de valabilitate şi utilizarea acelui act nu conduce la constatarea faptului că actul este falsificat, ci atrage doar o răspundere contravenţională.

Dacă s-ar îmbrăţişa punctul de vedere contrar, ar însemna că simpla depăşire a termenului de valabilitate a cărţilor de identitate şi prezentarea acestor cărţi de identitate a căror valabilitate a expirat, de către titularii lor, organelor în drept ar constitui infracţiunea de fals privind identitatea.

Admiţând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de judecată al ÎCCJ a stabilit că “Punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul pe care sunt aplicate plăcuţe cu numărul provizoriu de circulaţie expirat, iar autorizaţia de circulaţie provizorie şi-a încetat valabilitatea, întruneşte numai elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 85 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”.

Decizia nr. 18/2012 a fost publicată în Monitorul oficial nr. 41 din 18 ianuarie 2013.

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Un comentariu

  • Răspunde
    aurel
    octombrie 1 2015

    cum poate fi încadrată fapta, în situația în care autoturismul înainte de înmatricularea provizorie a fost înmatriculat în alt stat, iar după expirarea autorizației conduci autoturismul. trebuie avut în vedere că autoturismul în timpul înmatriculării provizorii a rămas înmatriculat și definitiv în alt stat.

Scrie un comentariu