8 Decembrie, 2016

Noutăţi din legislaţia şi din practica preţurilor de transfer

Ordonanța de Guvern nr. 2 / 25 ianuarie 2012 privind modificarea și completarea Codului de procedură fiscală publicată în Monitorul Oficial nr. 71 / 30 ianuarie 2012 conține prevederi importante și în domeniul prețurilor de transfer.  Acestea sunt prezentate în cele ce urmează.

Eliminarea dublei impuneri în cazul ajustării tranzacțiilor realizate între persoane afiliate române

Cea mai importantă prevedere se referă la reglementarea unei proceduri pentru eliminarea dublei impuneri în cazul ajustării unor tranzacţii dintre persoane române afiliate, astfel că ajustarea fiscală realizată de organul fiscal unui contribuabil va fi realizată în oglindă şi de contribuabilul afiliat acestuia.

Se va evita în acest fel dubla impunere în cazul tranzacțiilor realizate între persoane afiliate române, întâlnită în practică în anii trecuți.

Tot în practică, am întâlnit în cursul anului trecut ajustări ale TVA aferentă prețurilor de transfer.  Astfel, am întâlnit în cazul tranzacțiilor efectuate între persoane afiliate române ajustări ale bazei impozabile a impozitului pe profit și, în consecință, colectarea de TVA suplimentar.  Abordarea inspectorilor a fost, însă, contestată cu succes având în vedere argumentele legale avute la dispoziție:

- Decizia din 9 iunie 2011 emisă de către Curtea Europeană de Justiție, decizia în cazul Campsa Estaciones de Servicio SA (în continuare „Campsa”).  Conform Curții Europene de Justiție, stabilirea bazei impozabile (a TVA) în cazul tranzacțiilor între persoane afiliate așa încât să reflecte prețul de piață va avea loc numai pentru tranzacțiile care au loc cu titlu gratuit în cazul livrărilor de bunuri / prestărilor de servicii asimilate.  Astfel, în cazul în care s-a încasat o contrapartidă în mod real și indiferent dacă aceasta este sau nu la nivel de piață, nu se impun ajustări ale TVA, ci doar eventual, ajustări la nivelul impozitului pe profit.

-„În cazul unei tranzacții între persoane afiliate, autoritățile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricăreia dintre persoane, după cum este necesar, pentru a reflecta prețul de piață al bunurilor sau serviciilor furnizate în cadrul tranzacției” (art. 11, alin. 2, litera b din Codul fiscal).  Codul fiscal face referire doar la ajustări ale veniturilor sau cheltuielilor aferente tranzacțiilor intra-grup și nu conține prevederi similare și pentru ajustări ale TVA aferentă tranzacțiilor intra-grup.

ANAF a primit competențe și în ceea ce privește stabilirea condițiilor în care se va solicita dosarul prețurilor de transfer

Considerăm că prin această modificare se urmărește implementarea obiectivelor strategice enunțate în Strategia ANAF pe termen mediu 2011 – 2014, și anume:

- „Intensificarea acţiunilor de verificare a preţurilor de transfer prin efectuarea analizei de risc fiscal cu scopul identificării contribuabililor afiliati care produc pierderi structurale, în vederea cuprinderii acestora cu prioritate in planul de control.

- Elaborarea metodologiei de identificare a tranzacţiilor suspecte între afiliaţi şi efectuarea controlului documentaţiei preţurilor de transfer.”

Astfel, este de așteptat să asistăm la o intensificare a controalelor prețurilor de transfer în cazul societăților care înregistrează pierderi operaționale, precum și a societăților care sunt în situația de a recupera TVA de la bugetul de stat.

Privind partea pozitivă a modificărilor prezentate, ne putem aștepta însă și la măsuri de simplificare pentru contribuabilii mici și mijlocii, de exemplu – introducerea unui prag minim pentru verificarea tranzacțiilor intra-grup.

Procedura amiabilă poate fi declanșată prin depunerea unei cereri la ANAF

Orice contribuabil rezident în România ale cărui venituri cad sub incidența unei convenții de evitare a dublei impuneri și care consideră că impozitarea nu este conformă cu prevederile acesteia poate declanșa procedura amiabilă prevăzută de convenție prin depunerea unei cereri la ANAF.

O astfel de solicitare poate avea în practică, un termen de soluționare neclar, datorită faptului că fiecare jurisdicție fiscală implicată va fi interesată de majorarea bazei impozabile locale.

Se reglementează procedura de colaborare dintre organul fiscal şi contribuabil în scopul emiterii unei soluţii fiscale individuale anticipate sau unui acord de preţ în avans:

Considerăm că cea mai importantă completare în ceea ce privește acordul de preț în avans se referă la tranzacțiile viitoare care se apreciază în funcție de data depunerii cererii.  Până la momentul modificării Codului de procedură fiscală se știa doar că acordul de preț în avans se încheie pentru tranzacții viitoare.

Se instituie o nouă obligație – prezentarea dosarului tranzacției – în vederea stabilirii scopului sau conținutului economic al unor tranzacții potrivit art. 11 alin. (1) din Codul fiscal. 

La solicitarea organului fiscal competent, contribuabilii sunt obligați să prezinte, în termenele stabilite de acesta, dosarul tranzacției pentru cazul în care tranzacția este încheiată cu persoane (nu neapărat persoane afiliate) situate în state cu care nu există un instrument juridic în baza căruia să se realizeze schimbul de informații (ex. o serie de țări / jurisdicții cunoscute sub numele de paradisuri fiscale).  Conținutul acestui dosar se aprobă prin ordin al președintelui ANAF.

Despre autor  ⁄ Redacţia

Materialele semnate de redacţia LegeStart reprezintă un efort comun de vă oferi informaţii de interes general din multiple domenii, strânse de echipă sau prezentate de partenerii noştri.

Fara comentarii

Scrie un comentariu