4 Decembrie, 2016

Noutăţi despre actele de stare civilă şi nu numai

Reglementări recente sunt de bun augur: se pun de acord normativele interne cu obligaţiile internaţionale asumate de România.

● În primul rând, trebuie să semnalăm Ordinul ministrului afacerilor externe nr.378/2012 (publicat în Monitorul oficial nr.251 din 13 aprilie a.c.) privind intrarea în vigoare a unor tratate internaţionale. Ordinul MAE constată că părţile au îndeplinit procedurile legale pentru intrarea în vigoare a mai multor tratate internaţionale şi face cunoscută, în domeniul la care ne-am oprit, că la data de 2 aprilie 2012 a intrat în vigoare Convenţia europeană privind suprimarea cerinţei legalizării pentru documentele întocmite de agenţii diplomatici şi funcţionarii consulari, adoptată la Londra la 7 iunie 1968 şi semnată de România la Strasbourg la 21 mai 2010, ratificată de Parlamentul României prin Legea nr. 114/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 5 iulie 2011.

În sensul Convenţiei, legalizarea înseamnă numai acea formalitate care atestă autenticitatea semnăturii pe un document, calitatea în care persoana care a semnat un astfel de document a acţionat şi, după caz, identitatea sigiliului şi a ştampilei aplicate pe un astfel de document. Convenţia se aplică documentelor întocmite de agenţii diplomatici şi funcţionarii consulari ai unei părţi contractante, care acţionează în calitatea lor oficială şi în exercitarea atribuţiilor lor pe teritoriul oricărui stat, şi care urmează să îşi producă efectele:

- fie pe teritoriul altei părţi contractante;

- fie înaintea unor agenţi diplomatici şi funcţionari consulari ai altei părţi contractante, care îşi exercită atribuţiile pe teritoriul unui stat care nu este parte la prezenta convenţie.

Convenţia se aplică, de asemenea, certificatelor oficiale, cum ar fi cele care probează înregistrarea unui document sau a faptului că acesta a existat la o anumită dată certă, precum şi autentificărilor de semnătură, efectuate de agenţii diplomatici şi funcţionarii consulari cu privire la documente, altele decât cele menţionate anterior.

Părţile contractante exceptează de la cerinţa legalizării documentele care fac obiectul convenţiei.

Fiecare parte contractantă se obligă să ia măsurile necesare pentru ca autorităţile sale naţionale să nu procedeze la efectuarea de legalizări în cazurile în care prezenta convenţie suprimă cerinţa legalizării. De asemenea, se obligă să asigure condiţiile necesare pentru ca, în cazul în care acest lucru este necesar, să se procedeze la verificarea autenticităţii documentelor care fac obiectul prezentei convenţii. Astfel de verificări nu vor fi supuse niciunei taxe sau altor forme de plată şi vor fi efectuate cu celeritate.

Convenţia este încheiată pe durată nedeterminată.

În context, să menţionăm că Romania a aderat la Convenţia cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961, prin Ordonanţa Guvernului nr. 66/1999, aprobată prin Legea nr. 52/2000, cu modificările ulterioare. O ultimă modificare a Ordonanţei, adusă prin Legea nr. 202/2010 (M.Of. nr. 714/2010) privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, precizează autorităţile române competente să aplice apostila prevăzută la art. 3 alin. (1) din Convenţie, respectiv:

- tribunalele pentru documentele care emană de la o autoritate sau de la un funcţionar al unei jurisdicţii a statului, inclusiv cele care emană de la ministerul public, de la un grefier sau de la un executor judecătoresc; declaraţiile oficiale, cum ar fi: cele privind menţiuni de înregistrare, viza de învestire cu dată certă şi legalizări de semnătură, depuse pe un act sub semnătură privată;

- camerele notarilor publici pentru actele notariale;

- prefecturile pentru documentele administrative.

● Prin acelaşi Ordin MAE se face cunoscut că, la data de 1 mai 2012 intră în vigoare Convenţia europeană revizuită în materia adopţiei de copii, adoptată la Strasbourg la 27 noiembrie 2008 şi semnată de România la Strasbourg la 4 martie 2009, ratificată de Parlamentul României prin Legea nr. 138/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 515 din 21 iulie 2011.

Convenţia se aplică în cazul adopţiei unui copil care, în momentul în care adoptatorul solicită adopţia, nu a împlinit vârsta de 18 ani, nu este sau nu a fost căsătorit, nu are ori nu a intrat într-un parteneriat înregistrat şi nu a devenit major. Convenţia priveşte numai instituţia juridică a adopţiei care creează o legătură de filiaţie. Fiecare stat parte adoptă măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru asigurarea conformităţii legislaţiei naţionale cu Convenţia şi notifică secretarului general al Consiliului Europei cu privire la măsurile adoptate în acest scop.

Adopţia este valabilă numai dacă este pronunţată de către o instanţă judecătorească sau de către o autoritate administrativă competentă. Autoritatea competentă nu încuviinţează adopţia decât dacă şi-a format convingerea că adopţia este în interesul superior al copilului. În fiecare caz autoritatea competentă acordă o importanţă deosebită pentru ca adopţia să asigure copilului un mediu stabil şi armonios.

Sub condiţiile precizate în Convenţie, adopţia nu este încuviinţată decât dacă cel puţin următoarele consimţăminte la adopţie au fost date şi nu au fost retrase:

- consimţământul mamei şi al tatălui; ori dacă nu există nici tată, nici mamă care să poată consimţi, consimţământul oricărei persoane sau al oricărui organism abilitat să consimtă în locul părinţilor;

- consimţământul copilului despre care se consideră, conform legislaţiei, că are un nivel suficient de înţelegere; se consideră că un copil are un nivel suficient de înţelegere atunci când a împlinit vârsta prevăzută de lege, dar care nu trebuie să depăşească 14 ani;

- consimţământul soţului sau al partenerului înregistrat al adoptatorului.

În sensul Convenţiei, se înţelege prin tată şi prin mamă persoanele care, în conformitate cu legislaţia, sunt părinţii copilului.

România a avut o singură rezervă, exprimată prin Legea de ratificare nr.138/2011, şi anume că nu va permite adopţia unui copil de către două persoane de sex diferit care au încheiat un parteneriat înregistrat.

● Prin Legea nr. 61/2012 (publicată în Monitorul oficial nr.257 din 18 aprilie a.c.) a fost aprobată – cu modificări şi completări – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă. Dintre elementele de noutate aduse de legea de aprobare, menţionăm:

- Înscrierea în actele de stare civilă, pe baza documentelor prevăzute la alin. (1), a menţiunilor referitoare la modificarea intervenită în statutul civil se poate face şi la cererea persoanei interesate.

- Ofiţerul de stare civilă are obligaţia de a refuza motivat, comunicând în scris declarantului, înregistrarea prenumelor formate din cuvinte indecente, ridicole ori altele asemenea, de natură a afecta ordinea publică şi bunele moravuri sau interesele copilului, după caz.

- Întocmirea actului de naştere, în cazul copilului părăsit de mamă în unităţi sanitare, se face imediat după împlinirea termenului de 30 de zile de la întocmirea procesului-verbal de constatare a părăsirii copilului, semnat de reprezentantul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, de reprezentantul poliţiei şi de cel al unităţii sanitare. Dacă identitatea mamei nu a fost stabilită în termenul de 30 de zile de mai sus, serviciul public de asistenţă socială în a cărui rază administrativ-teritorială a fost găsit copilul, pe baza documentaţiei transmise de direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, are obligaţia să solicite, în termen de 48 de ore, primarului competent să întocmească actul de naştere dispoziţia privind stabilirea numelui şi prenumelui copilului şi să facă declaraţia de înregistrare a naşterii la serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor. Dispoziţia privind stabilirea numelui şi prenumelui copilului se emite de către primar în termen de 5 zile de la data solicitării.

- Căsătoria se încheie de către ofiţerul de stare civilă la sediul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor, al primăriei în a cărei rază de competenţă teritorială îşi are domiciliul ori reşedinţa unul dintre viitorii soţi sau, după caz, la un sediu destinat acestui scop, stabilit de primarul unităţii administrativ-teritoriale respective. Căsătoria se poate încheia în afara sediului serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, al primăriei competente, cu aprobarea primarului.

● Prin decret prezidenţial a fost promulgată, pe 19 aprilie, Legea pentru aderarea României la Convenţia nr. 16 a Comisiei Internaţionale de Stare Civilă, referitoare la eliberarea extraselor multilingve ale actelor de stare civilă, semnată la Viena la 8 septembrie 1976. Prin actul de aderare se simplifică circulaţia şi recunoasterea documentelor de stare civilă româneşti pe teritoriile statelor părţi la Convenţie, cu precizarea – atenţie! – că respectiva Convenţie priveşte numai extrasele multilingve de pe actele de stare civilă.

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu